Dimineti cu Dumnezeu

 Sensul mantuirii in Biserica Primara

Potrivit parintelui protopop George Metallinos, decanul Facultatii de Teologie din Atena: “pentru noi, ortodocsii, indumnezeirea, unirea noastra cu Dumnezeu, este telul unic si absolut al vietii in Hristos, astfel incat-prin participarea sa la energiile necreate ale lui Dumnezeu – omul poate deveni, prin harul Domnului, ceea ce este Dumnezeu prin natura Lui (fara inceput si fara sfarsit). In crestinism, acesta este sensul termenului de “mantuire”.

In calitate de crestini, stim ca mantuirea este un proces neintrerupt, continuu, la care suntem chemati sa participam. Suntem indemnati sa ne caim, “caci s-a apropiat Imparatia cerurilor” (Matei 4, 17). Sfantul Apostol Pavel subliniaza acest indemn hristic atunci cand ne invata sa lucram la mantuirea noastra cu “frica si cutremur, caci Dumnezeu este Cel; ce lucreaza intru voi si ca sa voiti si ca sa savarsiti, dupa a Lui bunavointa” (Filipeni 2, 12-13).

Credinta noastra este un dar de la Dumnezeu, care nu depinde de ceea ce putem noi face. Procesul de mantuire se intinde pe intreaga durata a vietii si ne cere sa cooperam cu harul dumnezeiesc pentru a fi transformati de Duhul Sfant si in cele din urma sfintiti. Daca dorim sa traim alaturi de Dumnezeu in vesnicie, trebuie sa aiba loc o transformare inlauntrul nostru.

Singurul obiectiv al Bisericii este mantuirea tuturor oamenilor; drept aceea, sa ne unim cu Hristos, pentru ca El ne va transforma in sfinti, pregatindu-ne pentru viata vesnica. Procesul mantuirii este un proces treptat, de o viata, prin care crestinul devine din ce in ce mai asemenator cu Hristos. Acest proces incepe atunci cand ne insusim viata Lui si ne apropiem din ce in ce mai mult de comuniunea cu El, cu ajutorul Harului Duhului Sfant.

Indumnezeirea (theosis) trece dincolo de stadiul unei simple restaurari a starii de dinaintea caderii in pacat a oamenilor. Intrucat Hristos a unit in persoana Lui natura dumnezeiasca cu natura omeneasca, ne este acum posibil si noua sa experiem o apropiere mult mai mare de El decat cea experiata la inceputurile creatiei de Adam si Eva in gradina Raiului. Teologii ortodocsi merg mai departe si afima ca Hristos S-ar fi intrupat chiar daca Adam si Eva n-ar fi cazut niciodata in pacat. El S-ar fi intrupat pentru ca noi, oamenii, sa ne putem apropia cat mai mult de Dumnezeu.

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)