dimineti cu Dumnezeu

 Legatura dintre pocainta si smerenie

Intr-o epoca in care eul, sinele personal al fiecaruia, se afla la ordinea zilei, si domneste atotputernic in toate sondajele privitoare la prioritatile vremurilor pe care le traim, este dificil sa mai apreciem valorea smereniei. De la politicieni la cantareti celebri, oamenii urca pe scara succesului prin multe mijloace – smerenia nefiind unul dintre acestea. In starea intunecata de spirit in care ne aflam, apasati de pacate si deprinderi rele, care par insurmontabile uneori, sfintenia para sa apartina doar sfintilor, iar pentru noi pare intru totul de neatins. Incremeniti in tiparele noastre obisnuite de comportament, parca am renuntat la orice speranta de a ne schimba in bine.

Antidotul acestei inertii este pocainta. Sa ingenunchem inaintea Domnului, sa-I marturisim neputinta noastra de a-I respecta poruncile si sa-L rugam sa ne ajute sa ne schimbam vietile. Sa ne angajam sa ne anihilam eul intru dobandirea unei inimi smerite. Sa ne folosim de toate situatiile in care suntem criticati si corectati, acceptandu-le fara sa devenim defensivi si amintindu-ne de cuvintele Sfantului Ioan Scararul: “Asa cum, atunci cand apare lumina, intunericul se retrage, tot astfel, odata cu prospetimea miresmei smereniei, va disparea orice urma de manie si suparare”.

Sa nu judecam pe nimeni; sa ne cercetam doar propria constiinta, acuzandu-ne numai pe noi insine pentru greselile savarsite. Pentru aceea scria Sfantul Macarie cel Mare: “Prin urmare, crestinii trebuie sa se straduiasca neincetat sa nu judece niciodata pe nimeni – nici pe desfranata de pe strada, nici pe pacatosii dovediti sau pe cei ce tulbura ordinea publica -, ci sa-i priveasca pe toti cu ochi curati, pentru ca sa le devina o lege fixa sa nu dispretuiasca pe nimeni, sa nu le fie scarba de nimeni, sa nu faca diferente intre oameni (…). Aceasta este curatia inimii, ca atunci cand ii vei vedea pe pacatosi sau pe bolnavi sa-ti fie mila de ei si sa fii bland cu ei”.

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)