Jurnal

 Jurnal... ocazional

 Afara azi a fost o zi de vara calduroasa, cu ceva adieri de vant, zi care mi-a adus aminte de anii copilariei, mai precis de zilele in care stateam la matusa mea. Era perioada cand trebuia culeasa fasolea uscata (fasolea boabe) din lanul de porumb.. Si, pentru ca terenul era destul de departe, plecam dimineata pe racoare, insa la intoarcere era foarte cald, dar mai adia vantul din cand in cand. Acesta ne dadea puterea sa mergem spre casa. Odata ajunse acasa, dupa masa de pranz si siesta matusii, ne asezam la umbra (de obicei la poarta) cu fasolea culeasa si incepeam sa o desfacem. Se mai adunau si cateva vecine, fiecare cu lucrul ei.

Sunt recunoscătoare pentru:

-tanti Ica, bunicuta ce a vazut de copiii nostri, a avut, pe la inceputul lunii o noapte in care nu prea a stiut de ea. Chiar si dimineata, abia a reusit sa deschida usa. Ne-a fost teama de un usor AVC, insa, in urma controalelor se pare ca are un inceput de dementa. Insa si-a revenit surprinzator de bine, motiv pentru care sunt foarte recunoscatoare.

-ca am reusit sa coc vinetele pentru iarna si sa le pun la borcane. Intotdeauna, la conserve, cel mai greu mi s-a parut perioada zacustilor. Acum nu mai fac zacusca decat de peste, asa ca cel mai greu mi se pare coptul vinetelor si al ardeilor pentru a fi puse la borcan.

-ca am reusit sa conserv porumb fiert inspirandu-ma de aici;

-ca am reusit ca in aceasta minivacanta sa ajungem la Hunedoara, unde am vizitat locuri minunate.

-ca la Centrul Educational tinerii au trecut cu bine de examene si acum, ca emotiile au trecut, sunt dornici sa facem multe proiecte.

Bucatarie – pentru ca in aceasta excursie am cautat doar cazare si pentru ca au fost si zile de post, am gatit diverse preparate pe care le-am congelat: orez cu verdeata, fasole verde scazuta, ciorba de fasole boabe, carnita gatita lent la cuptor, dar si paine fara gluten..

Meșteresc – in masina am continuat sa lucrez la vesta tricotata. Am terminat spatele si urmeaza sa fac fata.

Citesc – carti usoare de vara, de vacanta, de dragoste din colectiile “El si Ea” si “Romantic”.

Urmăresc – nimic.

Sper si ma rog

-ca tanti Ica sa reactioneze la tratamentul pe care medicii I l-au prescris, astfel incat sa se simta bine;

-ca, impreuna cu tinerii sa ducem la bun sfarsit actiunea “O zi in parohie” pe care o vom desfasura in luna septembrie. Este o adevarata provocare, insa cred ca vom reusi.

In casa (garsoniera de la Hunedoara) – e putina zapuseala, insa nu putem deschide geamurile pentru ca nu sunt prevazute cu plase pentru tantari. Si nici nu este prevazuta cu aer conditionat. Insa, incet-incet, aceasta zapuseala dispare pentru ca afara foarte repede scade temperatura.

O fotografie –

Lacul Cincis-Hunedoara