Pentru Taierea Capului Sfantului Proroc Ioan Botezatorul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Întru
această zi, cuvânt al Sfântului Grigorie, despre mânie.
Să nu dati, fratilor,
loc mâniei între voi. Pentru că omul mânios nu primeste dar de la Dumnezeu, ci,
prin mânia sa, cade, din înăltimea răbdării, în groapa de pierzanie a mâniei.
Care fiară este asa de cumplită si neîmblânzită, precum este omul cel mânios,
care nu-si pierde mânia? Că ce este mai rău decât mâniosul? Aceasta turbat îl
face pe om, slutit si nu bun, fiindcă nu vine duhul lui Dumnezeu la cel mânios.
Socoteste, dar, omule, că cel ce tine mânie, nu se stăpâneste pe sine însusi
netezindu-se din mânie si este ca un beat, de iutime. Că nu cunoaste pe cei ce
fac bine, si trăieste ca într-o noapte întunecoasă, de toti se apucă, tuturor,
celor mai mari si celor mai mici decât el, le grăieste fără de rânduială si, pe
cel mai bătrân, îl huleste. Ceartă, este foarte guraliv, ocărăste, bate, la
nimic nu se supune si nu primeste cuvintele celor ce-l mângâie pe el. Si,
precum ostrava este în jivinile cele ce se târăsc, asa-i si iutimea în cel
mânios. Îndrăcindu-se, mâniosul latră, ca un câine la toti, si îmboldeste, ca o
scorpie, si, ca sarpele, muscă. Fugiti fratilor, de o răutate ca aceasta. Că nici
dregătoria celui mânios nu-i cinstită, nici căruntetele, de folos. Nici jertfa
unuia ca acesta nu-i bine primită, nici nu poate să se îndrepteze. Tu să zici
asa: „Asteptând, am asteptat pe Domnul, si a căutat spre mine”. Goneste-ti iutimea
si mânia din inimă, că a zis Domnul: „Oricine se mânie pe fratele său, vrednic
va fi de osândă” (Matei 5, 22). Iar mânia să-ti fie tie numai asupra
diavolului, fiindcă printr-însul am căzut din Rai. Acela, si acum, pe fiecare
din noi, ne pândeste, ca să ne însele si în văpaia cea nestinsă să ne afunde,
de care văpaie, însusi satana mult se cutremură.
Drept aceea, părăseste
iutimea si lasă mânia, ca nu cumva împreună cu Irodiada, să te osândesti, că ea
se mânia mult asupra lui Ioan Botezătorul, care voia să o mântuiască pe dânsa.
Că ea auzind de minunile ce se făceau de el, îsi astupa urechile, ca o aspidă
surdă, până ce aflând vreme prielnică, l-a tăiat pe Ioan. Iar pe sine s-a făcut
blestemată, de către cele patru margini ale pământului. Pentru că diavolul face
voia plăcutilor săi, ca să-si săvârsească răutatea mâniei, aici lăudându-se cu păcatele,
iar acolo să fie dusi, fără de pocăintă, la osândă. Că ce a făcut mânia
Irodiadei? Tăind pe Ioan, l-a trimis pe el în Împărătie, iar, pe sine, la
osânda cea fără de sfârsit. De aceasta, temându-ne, să ne silim a nu tine mânie
între noi. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.
(Proloage)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu