Cuvant al Sfantului Nil

 Pentru Schimbarea la Fata a Domnului, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Nil, despre faptele cele bune ale trupului si despre patimi.

Faptele bune trupesti, dar mai ales lucrările care se fac pentru Dumnezeu, fără fătărnicie si laudă omenească, si care duc pe oameni la smerenie si la nepătimire sunt acestea: înfrânarea, postul, rugăciunea, setea, privegherea, metaniile cele adeseori făcute, a purta aceeasi haină, a lua putină mâncare uscată si pe aceea, numai seara, băutura de apă, culcarea pe pământ, sărăcia, necâstigarea, neîmpodobirea, neiubirea de sine, neiesirea din chilie, tăcerea, lucrarea cu mâinile si toată chinuirea cea rea, si toate cele ce obosesc trupul, că acestea sunt foarte trebuincioase si folositoare, celor ce se tulbură de patimile trupesti. Iar celui slab si neputincios cu trupul nu-i sunt atât de trebuincioase si folositoare ostenelile trupesti, pe cât îi sunt sfânta smerenie si multumirea către Dumnezeu, care toate le împlineste.

Iar patimile sufletesti sunt acestea: uitarea, trândăvia, si necunostinta. Cu acestea trei întunecându-se mintea, adică ochiul sufletului, se lasă stăpânită de toate patimile: închinarea de idoli, credinta rătăcită si, în scurt, toată erezia, hulirea, mânia, iutimea, amărăciunea, ura de oameni, gândul rău, pâra, osândirea, întristarea neîndreptătită, frica, spaima, cearta, invidia, slava desartă, trecerea cu vederea, fătărnicia, minciuna, neîncrederea, nebunia, nedreapta socotintă, agonisirea nedreaptă, lăcomia, împătimirea, cugetarea pământească, lenevirea, descurajarea, nemultumirea, iubirea de stăpânire, lauda de la oameni si, mai ales, iubirea de plăceri, iubirea de slavă si iubirea de arginti, din care se naste tot răul. Dar, nu ar face omul nici o greseală, dacă, mai întâi, n-ar veni acesti trei uriasi – precum a zis cel, între pustnici, prea înteleptul Marcu – si l-ar despărti pe el de Dumnezeu, ori prin uitare, ori prin lenevire, ori prin necunostintă. Pentru că acestea nasc plăcerea si slăvirea, ca să iubim lauda omenească si mânia. Iar pricina cea dintâi a tuturor acestora si maica tuturor răutătilor, s-a spus mai înainte, că este iubirea de sine, adică dobitoceasca iubire a trupului si împătimirea si abaterea mintii cu nebunesti cuvinte si cu spurcate vorbe. Iar

mijlocitori, pentru multe rele, sunt îndrăzneala si râsul.

Iar patimile trupesti sunt acestea: preasatiul pântecelui, îndrăcirea gâtului, mâncarea într-ascuns, iubirea de felurite plăceri, desfrânarea, scârba, necurătia, sodomia, lepădarea de prunci, fapta de rusine, toate relele pofte peste fire, spurcatele patimi, furtul, furtisagul de cele sfânte, tâlhăria, uciderea pentru ocară sau din mânie, si toată trupeasca molesire si dezmierdarea voilor trupesti, care se adaugă peste trebuintele trupului, descântecele, vrăjile, iubirea de lume, împodobirile, schilodirile de sine, sulemenirea fetelor, osândita desertăciune, preabuna părere de sine, iubirea trupului, viata care îngroasă mintea, făcând-o pământească si nelăsând-o niciodată să se ridice către viata îmbunătătită si către Dumnezeu. Căruia I se cuvine slava în veci! Amin.

(Proloage)