Cuvant al Sfantului Ioan Milostivul

 Pentru aducerea moastelor Sfantului Intai Mucenic si Arhidiacon Stefan si pentru rugaciunile Dreptului Gamaliel si ale Binecredinciosului Imparat Iustinian cel Mare, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Milostivul, despre dragostea si îndelungă-răbdarea lui Dumnezeu.

Grăia Sfântul Ioan Milostivul: „De am fi cugetat cu întelegere la îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu, cea spre noi, apoi, nici la cer nu ne-am fi ridicat ochii nostri, ci, de-a pururea cu chip smerit am umbla. Dar vreau să vă spun vouă cum, dintru nefiintă, întru fiintă, ne-a făcut pe noi Ziditorul, si cum ne-a aflat pe noi, rătăciti fiind, prin greseala neascultării, si, cu Sângele Său, ne-a răscumpărat din moarte. Si tot pământul, si chiar cerul, spre slujirea noastră le-a rânduit. Si iarăsi, gresind noi, nu ne pierde, ci îndelungă răbdarea Lui este neclintită, iar milostivirea Lui fără de răutate. Trece cu vederea si pe cei ce Îl hulesc, de multe ori, pe El si îi mângîie, prin iubirea Sa de oameni, si slobozeste de sus ploaie, pentru viata noastră.

De câte ori, pe tâlhari, ce merg să ucidă si să fure, îi acoperă si îi apără si nu îi dă să fie prinsi si să fie osânditi. Si pe câti oameni care merg cu corăbiile să fure, nu îi îneacă în adâncul mării, ci porunceste să nu-I oprească pe ei de la răutăti. Câti se jură mincinos, pe Sfântul Lui Trup si Sânge, iar El rabdă îndelung, nerăsplătindu-le lor, aici, cu nici un rău. Câti ucid la drumul mare si nu-i dă pe ei fiarelor, ca să-i rupă. Câti se duc să sape, pe dedesupt, casele altora, si nu-i lasă să fie prinsi de câini sau de oameni. Iar altii, spurcati la cuvinte, dormind cu desfrânatele si încă petrecând în viata aceasta, cu înselăciune, pe toate le rabdă îndelung, asteptând întoarcerea lor spre El. Cu adevărat, nu voieste moartea păcătosului, ci, la porunca Lui, le dăruieste toată desfătarea si dulceata. Albinele, zburând prin văi si pe cîmpii, caută să adune roadele, ca să ne îndulcească. Se sârguieste, prin căldură, să coacă tot felul de poame, ca să ne sature gura noastră si să ne veselească inima. Drept aceea, fratilor, să ne rusinăm de Bunul Stăpân Dumnezeu, Care atâtea bunătăti ne dăruieste nouă, si să ne pară rău de păcatele noastre si să ne întoarcem la Hristos, Dumnezeul nostru, prin fapte bune.” A Căruia este slava, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)