Pentru asezarea cinstitului brau al Maicii Domnului in racla si pentru Sfantului Cuvios Macarie Protopsaltul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Întru
această zi, cuvânt despre milostivul Sozomon, că celui ce dă săracilor
milostenie, împrumut îi dă lui Dumnezeu si va lua însutit.
A fost un oarecare om
în lerusalim, cu numele Sozomon, care, mergând prin cetate, s-a întâlnit cu un
sărac necăjit si, dezbrăcând de pe el îmbrăcămintea, i-a dat-o săracului si s-a
dus în calea sa. Însă, aceasta se întâmpla în vremea secerisului si ziua se
pleca spre seară. Si, adormind el putin, a avut un vis. Si se făcea că era
într-o casă minunată, în care era multă lumină si tot felul de pomi, cu multe
feluri de roade binemirositoare, încât se plecau ramurile până la pământ. Si
păsările cântau, în multe feluri, cântări preafrumoase, neavând tăcere, încât
se putea auzi glasul lor, de la pământ si până la cer. Si ramurile se clătinau
cu slavă mare.
Deci, acestea
văzându-le el, a venit la dânsul un tânăr si i-a zis lui: „Vino după mine!” Si
au mers împreună, la un stâlp poleit cu aur. Si printr-o ferăstruică a văzut
niste usi si palate preaslăvite si împodobite cu mărgăritare de mult pret. Si,
privind Sozomon acolo, iată, au iesit niste bărbati cu aripi, din palatele
acelea, strălucind ca soarele si ducând patru lăzi. Iar, când acei minunati
îngeri treceau de usi, a cunoscut Sozomon că ei mergeau spre dânsul. Si, stând,
au pus în preajma lui lăzile acelea si asteptau pe cineva, puternic, care să
vină la dânsii. Deci, iată, a văzut Sozomon un bărbat frumos, iesind din
palatele acelea si a mers la îngerii care tineau lăzile si le-a zis lor: „Arătati
omului acestuia că, de vreme ce a miluit pe săracul acela, dându-i lui haina
sa, apoi, pentru dânsul, se păstrează lăzile acestea.” Si a deschis o ladă, din
cele de aur, si au început să scoată cămăsi si haine împărăteste si le
întindeau pe el, zicându-i: „Sozomon, oare, sunt plăcute acestea înaintea
ochilor tăi?” Iar el zicea: „Eu sunt nevrednic si a privi spre ele.” Si-i
arătau lui si altele tesute cu aur si mult pret, cu felurite podoabe si erau
ele, ca la o mie la număr, si i-au zis lui: „Cel ce dă săracului, însutit va
primi si viata vesnică va mosteni.” Apoi, i-a zis lui Domnul îngerilor: „tie îti
grăiesc, Sozomon, iată, cât de multe bunătăti ti-am pregătit tie, pentru o
haină, cu care M-ai îmbrăcat pe Mine, văzându-Mă gol. Mergi, dar, si mai fă si
altele asemenea si se va da tie însutit.” Iar Sozomon a răspuns, fiind cuprins
de frică si de bucurie: „Doamne al meu, oare, asa vor lua toti cei ce fac
milostenie la săraci?” Si i-a zis: „Cu adevărat, asa este. Că tot cel ce face
milostenie, însutit va primi si viată vesnică va mosteni. Însă îti spun tie si
aceasta, să nu te căiesti pentru milostenie, nici să te îndoiesti de cel sărac,
când i-ai dat lui ceva, ca nu cumva, în loc de plată, pagubă îndoită să
primesti.” Deci, după ce a auzit acestea, Sozomon, s-a desteptat din somn si
s-a minunat în sine de acel înfricosător vis. Apoi, sculându-se din pat, a zis:
„Dacă asa mi-a spus mie Domnul, apoi, voi da săracului si cealaltă haină a
mea.” Si, în cealaltă noapte a avut acelasi vis. Deci, sculându-se, a doua zi,
si-a împărtit averea sa săracilor. Si, despărtindu-se de lume, s-a făcut
călugăr iscusit.
(Proloage)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu