Cuvant de invattura Sfantul Vasile cel Mare

 Pentru rugaciunile Sfantului Gheorghe Pelerinul si ale Sfintilor Mucenici Miron preotul, Straton si Ciprian, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, învătătură a Sfântului Vasilie cel Mare.

Vădit lucru este că multi oameni, astăzi, nu se mai îngrijesc de păzirea poruncilor Mântuitorului, ci se supun mai mult obiceiului si poruncilor omenesti. Pentru că, a petrece prin munti si prin pustietăti, si a se zăvorâ pe sine în închisoare, si a mânca o dată pe zi, si în tot chipul a se feri de pîine si de apă, si a purta haine aspre de păr, si a-si înfăsura trupul său cu fier, si a umbla descult, si a se culca pe pământ, si a fugi de vorbă multă, toate acestea sunt predanii bine asezate de Sfintii bărbati. Datori sunt, însă, cei ce fac acestea, mai întâi, să păzească poruncile Domnului, adică: îndelunga-răbdare, adevărul, gândul smerit, înfrânarea, neaducerea aminte de rău, neîmpătimirea pentru cele de aici, credinta si dragostea cea nefătarnică, fără de care cu neputintă este să plăcem lui Dumnezeu. Se cade, dar, cu adevărat, si pe acelea a le păzi, si pe acestea a nu le lăsa si de fapte rele a ne feri, după porunca lui Dumnezeu. Deci, să fugim de mânie si de gândul rău, de blestem si de ocară, si de desfrânare, de îngîmfare si de slava desartă, de minciuni si de clevetiri, de vrajbă si de invidie si de toată răutatea. Eu, pe cel ce nu păzeste aceste porunci ale Domnului, ce s-au zis, ci se jură, si minte, si ocărăste, si se bucură de răul altora, eu, nu-l primesc pe el, nici măcar de si-ar petrece toată viata sa în sac si în cenusă, si chiar de n-ar primi nici un fel de hrană, fiindcă ei socotesc, că mai bine este să se împărtăsească din bucate, cu multumire, si să-si măsoare pentru sine o pustnicie după putere, decât să se tie numai de obiceiurile omenesti si să nu se îngrijească de poruncile Domnului. Eu am văzut, adică, pe multi, având desăvârsită înfrânare si purtându-si trupul aproape mort, de multa pustnicie, peste măsură, si mult îi slăveau pe ei oamenii. Eu stiu că înfrânarea goneste si pe draci, când are, ca temelie, poruncile Domnului si ferirea de rele. Dar, după aceea, văzându-i, pe unii dintr-însii, jurându-se si mintind si ocărând, i-am rugat pe ei, zicându-le: „O, fratilor, de vreme ce faceti învătăturile Sfintilor bărbati, siliti-vă, dar, si la poruncile Domnului. Si feriti-vă de sfaturile cele viclene, de jurământ si de blestem, de minciuni si de gând rău si de toate celelalte.” Ei, însă, n-au primit sfatul acesta. Si, prin aceasta, s-a vădit că ceea ce făceau ei, pentru slava omenească făceau si mai mult nimic. Pentru că pustniceasca înfrânare are durere si osteneală trupească, iar, pentru a se feri de minciuni, de ocări si de blesteme, este trebuintă numai de luare aminte. Pentru că pe acestea le-a legiuit si le-a asezat Hristos, întemeietorul de Lege, pentru care si pedepseste, cu osândă, pe cei ce le calcă.

 

(Proloagele)