Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Pimen cel Mare, ale Sfantului Mucenic Fanurie si ale Sfantului Ierarh Osiu, episcopul Cordobei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Întru
această zi, învătătură despre calea cea strâmtă, care duce la viata vesnică, si
cea largă, care duce la pierzanie.
Nevoiti-vă, fratilor,
la calea cea strâmtă, care duce la viata vesnică si la împărătia Cerului si
care este calea necazurilor si a ostenelilor, calea credintei, a dragostei, a
milosteniei, a ascultării, a privegherii, a înfrânării. Nu vă îmbătati, nici nu
vorbiti de rău, nici nu invidiati, nici nu mintiti, nici nu vă sfăditi, nici să
nu vă bateti, nici să nu furati, nici să nu vă mâniati, nici să nu vă iubiti,
nici să nu vă mândriti, nici să nu vă trufiti, nici slavă desartă să nu doriti.
Ci smerită si umilită inimă să aveti. Plângeti-vă păcatele voastre, întristati-vă
si îngrijiti-vă de mântuirea voastră. Mai mult decât tot omul, smeriti-vă, să
nu judecati pe nimeni, că mai rău decât toate este a judeca pe altii. Că a zis
Domnul: „Nu judecati, ca să nu fiti judecati.” (Matei 7, 1). Că aceasta este
mântuirea, adică, să rabzi, fiind judecat; fiind ocărât, să te smeresti si să
te socotesti, înaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, mai păcătos decât toti.
Această osteneală stă înaintea noastră si despre ea David a zis: „Smeritu-m-am
si m-am mântuit. Întoarce-te, sufletul meu, la odihna ta, că bine ti-a făcut tie
Domnul.” În calea cea largă si lată, care duce la pieire, este necredinta, nesupunerea,
neascultarea, mândria, trufia, slava desartă, lenevia, betia, preasatiul,
desfrânarea, invidia, clevetirea, ura, cârtirea, blestemul, pierzătoarea de
suflet mânie si osândirea aproapelui. Păcat peste păcat se adaugă si fărădelege
peste fărădelege, dar din toate, mai rău este a osândi si a judeca pe altii.
Dar când ne vor lăuda pe noi oamenii si gândurile drăcesti ne vor slăvi, atunci
să ne gândim la păcatele noastre. Drept aceea, să ne ocărâm pe noi însine, ca
sfânta smerenie să petreacă în noi, si darul cel duhovnicesc să ne acopere. Iar
de ne vom slăvi pe noi însine si ne vom înălta si de vom fi mândri, ascultând
gândurile drăcesti, apoi, Duhul Sfânt se va depărta de la noi si vom rămâne
fără nici o plată. Drept aceea, fratilor, cu toată râvna să slujim lui
Dumnezeu, în taină. Si Acela ne va răsplăti nouă, la arătare. Dumnezeului
nostru, slavă!
(Proloage)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu