Cuvant despre milostivul Sozomon

 Pentru asezarea cinstitului brau al Maicii Domnului in racla si pentru Sfantului Cuvios Macarie Protopsaltul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre milostivul Sozomon, că celui ce dă săracilor milostenie, împrumut îi dă lui Dumnezeu si va lua însutit.

A fost un oarecare om în lerusalim, cu numele Sozomon, care, mergând prin cetate, s-a întâlnit cu un sărac necăjit si, dezbrăcând de pe el îmbrăcămintea, i-a dat-o săracului si s-a dus în calea sa. Însă, aceasta se întâmpla în vremea secerisului si ziua se pleca spre seară. Si, adormind el putin, a avut un vis. Si se făcea că era într-o casă minunată, în care era multă lumină si tot felul de pomi, cu multe feluri de roade binemirositoare, încât se plecau ramurile până la pământ. Si păsările cântau, în multe feluri, cântări preafrumoase, neavând tăcere, încât se putea auzi glasul lor, de la pământ si până la cer. Si ramurile se clătinau cu slavă mare.

Deci, acestea văzându-le el, a venit la dânsul un tânăr si i-a zis lui: „Vino după mine!” Si au mers împreună, la un stâlp poleit cu aur. Si printr-o ferăstruică a văzut niste usi si palate preaslăvite si împodobite cu mărgăritare de mult pret. Si, privind Sozomon acolo, iată, au iesit niste bărbati cu aripi, din palatele acelea, strălucind ca soarele si ducând patru lăzi. Iar, când acei minunati îngeri treceau de usi, a cunoscut Sozomon că ei mergeau spre dânsul. Si, stând, au pus în preajma lui lăzile acelea si asteptau pe cineva, puternic, care să vină la dânsii. Deci, iată, a văzut Sozomon un bărbat frumos, iesind din palatele acelea si a mers la îngerii care tineau lăzile si le-a zis lor: „Arătati omului acestuia că, de vreme ce a miluit pe săracul acela, dându-i lui haina sa, apoi, pentru dânsul, se păstrează lăzile acestea.” Si a deschis o ladă, din cele de aur, si au început să scoată cămăsi si haine împărăteste si le întindeau pe el, zicându-i: „Sozomon, oare, sunt plăcute acestea înaintea ochilor tăi?” Iar el zicea: „Eu sunt nevrednic si a privi spre ele.” Si-i arătau lui si altele tesute cu aur si mult pret, cu felurite podoabe si erau ele, ca la o mie la număr, si i-au zis lui: „Cel ce dă săracului, însutit va primi si viata vesnică va mosteni.” Apoi, i-a zis lui Domnul îngerilor: „tie îti grăiesc, Sozomon, iată, cât de multe bunătăti ti-am pregătit tie, pentru o haină, cu care M-ai îmbrăcat pe Mine, văzându-Mă gol. Mergi, dar, si mai fă si altele asemenea si se va da tie însutit.” Iar Sozomon a răspuns, fiind cuprins de frică si de bucurie: „Doamne al meu, oare, asa vor lua toti cei ce fac milostenie la săraci?” Si i-a zis: „Cu adevărat, asa este. Că tot cel ce face milostenie, însutit va primi si viată vesnică va mosteni. Însă îti spun tie si aceasta, să nu te căiesti pentru milostenie, nici să te îndoiesti de cel sărac, când i-ai dat lui ceva, ca nu cumva, în loc de plată, pagubă îndoită să primesti.” Deci, după ce a auzit acestea, Sozomon, s-a desteptat din somn si s-a minunat în sine de acel înfricosător vis. Apoi, sculându-se din pat, a zis: „Dacă asa mi-a spus mie Domnul, apoi, voi da săracului si cealaltă haină a mea.” Si, în cealaltă noapte a avut acelasi vis. Deci, sculându-se, a doua zi, si-a împărtit averea sa săracilor. Si, despărtindu-se de lume, s-a făcut călugăr iscusit.

 

(Proloage)

Istorisire din Limonar

 Pentru rugaciunile Sfintilor Ierarhi Varlaam, mitropolitul Moldovei si Ioan de la Rasca si Secu, episcopul Romanului si ale Sfintilor Ierarhi Alexandru, Ioan si Pavel cel Nou, arhiepiscopii Constantinopolului, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru aceasta zi, istorisirea din Limonar, despre cel între Sfinti, Părintele nostru Ghenadie, patriarhul Constantinopolului.

Despre Sfântul Ghenadie, în cartea care se numeste Limonar, Părintii Sofronie si Ioan povestesc asa: „Am mers, ziceau ei, într-o mănăstire de obste, care se numea Salama, departe fiind, de Alexandria, ca la nouă stadii. Si am aflat acolo pe doi stareti, care fuseseră, mai înainte, preoti în Constantinopol. Aceia ne-au povestit nouă despre fericitul patriarh Ghenadie, că era foarte blând si curat cu trupul si preaînfrânat. Si a fost înstiintat despre un cleric, cu numele Harisie, care slujea în biserica Sfântului Mucenic Elefterie si care mult gresea. Că nu numai întru lenevire si nepurtare de grijă si în necurătie vietuia, ci si cu tâlhării se îndeletnicea. Deci, chemându-l pe el patriarhul, îl sfătuia prin cuvinte, cu duhul blândetii, spre îndreptare. Dar, văzându-l petrecând în neîndreptare, a poruncit ca să fie pedepsit, părinteste, pentru îndreptare. Dar acela, umblând cu totul neîndreptat si prin pedepsire neînteleptindu-se, a trimis patriarhul, pe unul din slujitorii săi, la biserica Mucenicului, la care slujea Harisie, ca să se roage Mucenicului, că, pe clericul acela, care greseste la biserica sa, sau să-l îndepărteze, sau să-l despartă de biserică. Deci, trimisul, ducându-se si stând în biserică în fata altarului, si întinzându-si mâna spre mormântul Mucenicului, a zis: „Sfinte Mucenice Elefterie, îti grăiesti tie Ghenadie patriarhul, prin mine păcătosul, că Harisie, care slujeste în biserica ta face multe fărădelegi si sminteli. Deci, tu, sau să-l îndreptezi pe el, sau să-l desparti de Biserică.” Deci, făcând aceasta, dimineata l-au aflat pe Harisie mort. Si, de aici, se poate vedea cât de plăcut a fost lui Dumnezeu, si Sfintilor Lui, fericitul Ghenadie, că nu în desert a fost cuvântul lui, ce s-a grăit către Sfântul Mucenic, prin trimisul său, ci degrabă a fost auzit si cu fapta împlinit.

 

(Proloage)

Jurnal de bunica

 Cu piticii la mare 

De la sfârșitul săptămânii trecute, am fost in concediu la mare, la Eforie Sud. La începutul săptămânii, fiica noastră ne-a anunțat că trebuie să meargă în deplasare la Constanța, iar soțul trebuie sa lucreze peste program, așa că ne-a rugat sa găsim o cazare in apropiere de locația noastră, pentru a putea avea grija de nepoți.

Am întrebat la Vila unde eram noi cazați daca au locuri libere și, bineînțeles că nu aveau. Însă proprietara vilei, știind că suntem clienți vechi,ne-a propus un pat suplimentar, întrucât camera era mare și permitea acest lucru. 

Odată rezolvată problema cazării, timp de trei zile am fost bunici cu normă întreagă, așa cum ne-au numit doua doamne pe plaja.

Ne-am bucurat, împreună cu micuții, de mare, de apă și de soare. Au făcut, împreună cu bunicul, castele de nisip. De fapt, Matei și bunicul construiau, iar Alex dărâma.🤣🤣

Matei s-a jucat cu valurile,

In timp ce Alex a tras un pui de somn.

Matei a vrut sa fe mica sirena

Iar Alex s-a bucurat de piscinuta, fiindu-i teama de valuri

Și, pentru că mami a lucrat și în ziua plecării spre casa, nu am mai asteptat-o. Am pornit la drum, la ora lor de somn, nu înainte de a merge sa luam câteva jucării și să ne distrăm.

Au fost cele mai frumoase zile de concediu.

Cuvant al Sfantului Grigorie

 Pentru Taierea Capului Sfantului Proroc Ioan Botezatorul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Grigorie, despre mânie.

Să nu dati, fratilor, loc mâniei între voi. Pentru că omul mânios nu primeste dar de la Dumnezeu, ci, prin mânia sa, cade, din înăltimea răbdării, în groapa de pierzanie a mâniei. Care fiară este asa de cumplită si neîmblânzită, precum este omul cel mânios, care nu-si pierde mânia? Că ce este mai rău decât mâniosul? Aceasta turbat îl face pe om, slutit si nu bun, fiindcă nu vine duhul lui Dumnezeu la cel mânios. Socoteste, dar, omule, că cel ce tine mânie, nu se stăpâneste pe sine însusi netezindu-se din mânie si este ca un beat, de iutime. Că nu cunoaste pe cei ce fac bine, si trăieste ca într-o noapte întunecoasă, de toti se apucă, tuturor, celor mai mari si celor mai mici decât el, le grăieste fără de rânduială si, pe cel mai bătrân, îl huleste. Ceartă, este foarte guraliv, ocărăste, bate, la nimic nu se supune si nu primeste cuvintele celor ce-l mângâie pe el. Si, precum ostrava este în jivinile cele ce se târăsc, asa-i si iutimea în cel mânios. Îndrăcindu-se, mâniosul latră, ca un câine la toti, si îmboldeste, ca o scorpie, si, ca sarpele, muscă. Fugiti fratilor, de o răutate ca aceasta. Că nici dregătoria celui mânios nu-i cinstită, nici căruntetele, de folos. Nici jertfa unuia ca acesta nu-i bine primită, nici nu poate să se îndrepteze. Tu să zici asa: „Asteptând, am asteptat pe Domnul, si a căutat spre mine”. Goneste-ti iutimea si mânia din inimă, că a zis Domnul: „Oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi de osândă” (Matei 5, 22). Iar mânia să-ti fie tie numai asupra diavolului, fiindcă printr-însul am căzut din Rai. Acela, si acum, pe fiecare din noi, ne pândeste, ca să ne însele si în văpaia cea nestinsă să ne afunde, de care văpaie, însusi satana mult se cutremură.

Drept aceea, părăseste iutimea si lasă mânia, ca nu cumva împreună cu Irodiada, să te osândesti, că ea se mânia mult asupra lui Ioan Botezătorul, care voia să o mântuiască pe dânsa. Că ea auzind de minunile ce se făceau de el, îsi astupa urechile, ca o aspidă surdă, până ce aflând vreme prielnică, l-a tăiat pe Ioan. Iar pe sine s-a făcut blestemată, de către cele patru margini ale pământului. Pentru că diavolul face voia plăcutilor săi, ca să-si săvârsească răutatea mâniei, aici lăudându-se cu păcatele, iar acolo să fie dusi, fără de pocăintă, la osândă. Că ce a făcut mânia Irodiadei? Tăind pe Ioan, l-a trimis pe el în Împărătie, iar, pe sine, la osânda cea fără de sfârsit. De aceasta, temându-ne, să ne silim a nu tine mânie între noi. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

Cuvant din pateric

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Moise Etiopianul, ale Dreptului Iezechia si ale Sfantului Cuvios Iosif Isihastul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

În această zi, cuvânt din Pateric.

Ne spunea nouă un oarecare părinte, zicând: “Doi negustori din acelasi loc, aveau dragoste mare între ei. Însă, unul din ei era foarte bogat, iar celălalt, mai putin. Deci, cel dintâi avea o femeie foarte frumoasă si înteleaptă, precum se va arăta mai jos. Si, pierindu-i bărbatul, a rămas văduvă. Iar negustorul celălalt, văzând frumusetea si întelepciunea ei, poftea să o ia pe ea ca sotie pentru dânsul. Se rusina însă a-i zice el, ca nu cumva să nu primească si avea, totdeauna, gând rău împotriva ei. Deci, ea fiind înteleaptă, a cunoscut ce vrea să facă el si i-a zis: Frate Simion, te văd tulburat de gânduri; dar, să-mi spui mie, fără de nici o îndoială, cele ce poftesti, si de va fi cu putintă, îti voi spune tie. Iar el, mai întâi, se rusina să-i spună lucrul acela. Dar, mai pe urmă i l-a spus. Si o ruga pe ea, să primească să-i fie lui sotie. Iar ea i-a răspuns lui: Dacă vei face cele ce-ti voi porunci tie, voi face si eu voia ta. Iar el i-a zis ei: orice-mi vei porunci mie, îndată voi face. Deci, i-a zis lui: Să mergi la casa ta si să nu gusti nimic, până ce te voi chema. Iar el, cu bucurie, a făgăduit să facă aceasta, însă nu-i dăduse lui o zi hotărâtă, când îl va chema. Deci, a trecut întâia, a doua si a treia zi, dar nu l-a chemat pe el. Iar el, din dragoste, răbda, cu tărie, acestea toate făcându-se după purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Deci, întru a patra zi, a trimis la el, care pierea de foame si nu putea, de slăbiciune, să vină pe picioarele sale. Însă, sprijinit fiind de cineva, a venit. Iar, ea gătise masă, asemenea si pat si i-a zis lui: Iată masa, iată si patul, ce poruncesti, mai întâi, să faci? Atunci i-a zis ei: Miluieste-mă si-mi dă, mai întâi, să mănânc, că pier. Apoi, i-a zis lui: Iată, dacă ai flămânzit, m-ai uitat si pe mine si toate poftele le-ai uitat si nu poftesti decât numai să te saturi de pîine. Deci, când îti vor veni tie aceste gânduri, să primesti acest fel de doctorie a postului si te vei izbăvi de tot gândul viclean si rău. Încă, să mă crezi pe mine, frate, că, după moartea bărbatului meu, nici cu tine, nici cu altul nu mă voi însoti, ci, cu ajutorul Hristosului meu, voi petrece în curătenie. Atunci s-a umilit omul acela si s-a minunat de curătia ei si de mintea ei cea întreagă. Si i-a zis ei: De vreme ce a binevoit Dumnezeu să mă mântuiască pe mine, prin întelepciunea ta, acum ce mă sfătuiesti să fac? Iar ea, cunoscându-si tineretea si frumusetea ei, ca nu cumva si ea să pătimească unele de acest fel, i-a zis lui: Socotesc că nu iubesti pe nimeni, după Dumnezeu, ca pe mine, precum si eu, cu adevărat, după Dumnezeu, te iubesc. Dar avem porunca Stăpânului nostru, Care zice: De voieste cineva să vină după Mine, si nu-si va urâ pe tatăl său si pe maica sa, pe femeie si pe copii si pe frati si pe surori, chiar si sufletul său însusi, nu poate să-mi fie Mie ucenic. Deci, de vei voi, eu te sfătuiesc să ne îndepărtăm unul de altul, pentru Dumnezeu, ca să-ti socotească si tie Domnul că te-ai lepădat de femeia ta, pentru El. Si mie, asemenea, să-mi se socotească că m-am lepădat de bărbatul meu. Si, iată că este o mănăstire în părtile noastre. Si, dacă doresti, cu adevărat, să te lepezi de lume, mergând acolo, leapădă-te. Si vei plăcea lui Dumnezeu, cu adevărat.

Deci, el, îndată si-a împărtit bogătia sa la săraci, si s-a dus la mănăstirea aceea, si a petrecut acolo până la moartea sa, si a fost călugăr iscusit. Asemenea si acea fericită femeie, cea întreagă la minte, s-a dus la o mănăstire de fecioare si, plăcând lui Dumnezeu, s-a mutat la vesnica viată.” Iar acestea toate ni le-a spus nouă părintele Simeon si am proslăvit pe Dumnezeu, a Căruia este slava, acum si pururea si în vecii

vecilor! Amin.

 

(Proloage)

Cuvant de invatatura

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Pimen cel Mare, ale Sfantului Mucenic Fanurie si ale Sfantului Ierarh Osiu, episcopul Cordobei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură despre calea cea strâmtă, care duce la viata vesnică, si cea largă, care duce la pierzanie.

Nevoiti-vă, fratilor, la calea cea strâmtă, care duce la viata vesnică si la împărătia Cerului si care este calea necazurilor si a ostenelilor, calea credintei, a dragostei, a milosteniei, a ascultării, a privegherii, a înfrânării. Nu vă îmbătati, nici nu vorbiti de rău, nici nu invidiati, nici nu mintiti, nici nu vă sfăditi, nici să nu vă bateti, nici să nu furati, nici să nu vă mâniati, nici să nu vă iubiti, nici să nu vă mândriti, nici să nu vă trufiti, nici slavă desartă să nu doriti. Ci smerită si umilită inimă să aveti. Plângeti-vă păcatele voastre, întristati-vă si îngrijiti-vă de mântuirea voastră. Mai mult decât tot omul, smeriti-vă, să nu judecati pe nimeni, că mai rău decât toate este a judeca pe altii. Că a zis Domnul: „Nu judecati, ca să nu fiti judecati.” (Matei 7, 1). Că aceasta este mântuirea, adică, să rabzi, fiind judecat; fiind ocărât, să te smeresti si să te socotesti, înaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, mai păcătos decât toti. Această osteneală stă înaintea noastră si despre ea David a zis: „Smeritu-m-am si m-am mântuit. Întoarce-te, sufletul meu, la odihna ta, că bine ti-a făcut tie Domnul.” În calea cea largă si lată, care duce la pieire, este necredinta, nesupunerea, neascultarea, mândria, trufia, slava desartă, lenevia, betia, preasatiul, desfrânarea, invidia, clevetirea, ura, cârtirea, blestemul, pierzătoarea de suflet mânie si osândirea aproapelui. Păcat peste păcat se adaugă si fărădelege peste fărădelege, dar din toate, mai rău este a osândi si a judeca pe altii. Dar când ne vor lăuda pe noi oamenii si gândurile drăcesti ne vor slăvi, atunci să ne gândim la păcatele noastre. Drept aceea, să ne ocărâm pe noi însine, ca sfânta smerenie să petreacă în noi, si darul cel duhovnicesc să ne acopere. Iar de ne vom slăvi pe noi însine si ne vom înălta si de vom fi mândri, ascultând gândurile drăcesti, apoi, Duhul Sfânt se va depărta de la noi si vom rămâne fără nici o plată. Drept aceea, fratilor, cu toată râvna să slujim lui Dumnezeu, în taină. Si Acela ne va răsplăti nouă, la arătare. Dumnezeului nostru, slavă!

 

(Proloage)

Despre casatorie

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Adrian si Natalia, sotia sa, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre însurătoare si despre desfrânare.

Veniti, voi, cei cu minte, si pricepeti, că, deschizându-vă auzul, ascultati cuvintele mele simple, pe care vi le grăiesc, spre folosul vostru, despre însurătoare si despre desfrânare. Pentru că, zice Apostolul Pavel: „Cinstită să fie nunta întru toate, si patul nespurcat” (Evr. 13, 4). Iar acestea auzindu-le, fratilor, să luăm în inimi cele ce ni se grăiesc nouă spre folos, precum, iarăsi, acelasi Apostol zice: „Cei ce nu pot să se înfrâneze, să se însoare si să se mărite. Că, mai de folos este să se însoare omul, decât să fie desfrânat, pentru că, pe desfrânati îi va judeca Dumnezeu”. Deci, dacă această judecată o propovăduieste Apostolul, celor ce gresesc, înainte de însurătoare si nu se pocăiesc, cu atât mai aspră este judecata celor ce îsi lasă sotiile si se duc la altele. Însă, de vom fi vînati de diavolul, pentru aceste păcate, apoi, să le părăsim pe acestea si să râvnim la viata bărbatilor celor buni, că aceia au vietuit după Lege si, după Lege, au murit. Oare, Avraam n-a fost însurat? Si, tot asa, Issac si Iacov si alti multi, pe care noi astăzi îi fericim si îi cinstim? Însă ei, după Lege au trăit, si nu s-au apropiat decât de sotiile lor, nici n-au căutat la desfrânare, nici n-au fost desfrânati. Sau, nu stiti că multi, din Legea veche si din Legea nouă, si-au pierdut plata lor, pentru multimea femeilor, petrecând în desfrânări? Si, însusi Solomon, oare, nu din pricina multimii femeilor a pierit? Iar David, tatăl lui, care atât de mare prooroc si împărat era, încât si Sfântul Duh se odihnea întru dânsul, oare, n-a căzut prin acelasi păcat, păcătuind cu Batseba si ucigând pe bărbatul ei? Dar, chiar de au gresit repede, îndată au adus si pocăintă, nu cu buze împietrite, ci din adâncul inimii, făgăduind că, de acum, nu vor mai face acestea, ci vor plânge. Asemenea si voi, să nu vă lăsati sotiile voastre, mergând la altele. Grăiesc vouă, împăratilor, bogatilor si tuturor stăpânitorilor, nu luati femeile de la bărbatii lor, ca să vă însotiti cu ele, pentru că, prin aceeasi lege, ca si voi, s-au însotit cu nunta si la aceeasi judecată vor sta înainte. Nici să nu luati cu sila fetele de la săraci, nici să batjocoriti, rusinând fecioare, pentru că vor striga acelea către Domnul si le va auzi si va trimite Dumnezeu mânia Lui peste voi, precum zice Ioan, marele Teolog: „Ca si cu o seceră va arde si va secera pe păcătosii de pe pământ” (Apoc. 14). Că, dacă ne vom petrece viata rău aici, acolo vom fi chinuiti. Deci, ce răspuns vom da la înfricosătoarea Judecată? Să ne temem fratilor, de Judecătorul cel puternic, Care nu se uită la fata celui ce este judecat. Să părăsim iubirea de dulceată si pofta cea rea si să facem pocăintă adevărată, curătindu-ne prin milostenie. Si, asa, în toate zilele făcând, vom câstiga Împărătia Cerurilor, pentru Iisus Hristos, Domnul nostru, Căruia se cuvine slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

Cuvant de invatatura

 Pentru aducerea mostelor Sfantului Apostol Bartolomeu si pentru rugaciunile Sfantului Apostol Tit, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt că nu se cade a judeca pe preot.

Ascultati si această întâmpIare, de suflet folositoare, care s-a petrecut pe vremea lui Arcadie, arhiepiscopul Constantinopolului. Era un sat, anume Trahiad, la cinsprezece stadii de Constantinopol. În acest sat, a fost un preot foarte necurat, care, din îndemnarea vrăjmasului, se înselase spre mâncare si băutură si petrecea cu desfrânatii. Deci, înstiintându-se despre el, dregătorul, l-a prins si l-a închis. Si, cercetându-l, trimisul dregătorului, l-a întrebat pe el, zicând: „Spune-mi mie, ticălosule si nevrednicule de orice iubire de oameni, fiindcă n-ai tinut seama de înfricosătoarea Judecată, cum nu te-ai temut de acea înfricosătoare Judecată, cum nu te-ai temut de acea înfricosătoare intrare în altar, când purtai Jertfa aceea înfricosătoare si fără de sânge? Nu gândeai că se va pogorâ foc din cer si te va arde?” Iar fermecătorul, răspunzând, a zis către dânsul: „Mă jur pe Dumnezeu, Cel ce mă pedepseste acum, prin mâinile voastre, iar acolo mă va pedepsi cu ale Sale mâini, că nu purtam eu Sfânta Jertfă, nici nu împărtăseam eu poporul, de când m-am depărtat de Dumnezeu. Ci îngerul lui Dumnezeu venind, purta si împărtea la popor Sfânta Jertfă. Iar eu, în acea vreme, zăceam legat după Sfântul Prestol. Si când zicea îngerul: Cu pace să iesim, atunci mă dezlega si ieseam. Însă, taina aceasta nimeni din oameni nu o vedea, fără numai eu însumi. Iar oamenii, socoteau că eu purtau Sfintele Taine si eu le împărteam lor.” Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

Cuvant al Sfantului Vasile

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Eutihie si ale Sfantului Mucenic Tation, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură a Sfântului Vasile, către cei lenesi, care nu vor să lucreze cu mâinile lor, si cuvânt de laudă pentru cei ce săvârsesc tot binele.

Nu voiam, fratilor, să grăiesc către voi despre acestea, dar mă tem de cuvântul care zice: „Să desteptati pe cei somnorosi si să îndemnati la lucru pe cei lenesi.” Iar, dacă fugiti de pământestile osteneli, apoi, nu veti vedea bunătatea lui Dumnezeu. Căci, lucrătorilor, le-a făgăduit Dumnezeu pentru lupta lor, sănătate; iar, pentru osteneli, mântuire. Cel lenes si nelucrător, după cuvântul Apostolului, să nu mănânce. Lucrarea pământului este asemenea cu viata pustnicească si cu osteneala călugărilor, de vreme ce, scuturându-si somnul, omul merge la lucrarea pământului si iubeste pustia, mai mult decât casa si argintii, si se împotriveste gerului, cu osteneala trupului. Drept aceea, un astfel de om îsi mănâncă roadele ostenelilor sale, adunând trupului îndulcirile cele trebuitoare. Încă, dintru acelea, hrăneste si pe săraci si mai ales, pe Hristos Iisus Însusi, Care însutit îi înmulteste roadele semănătorului, dându-i ploaie timpurie si târzie. Lucrătorul de pământ se va sătura de pîine si mâinile lui se vor îmbogăti, fiindcă îsi înaltă stogurile ariilor sale. Si, cel ce se laudă cu ostenelile sale, binecuvântat este de Dumnezeu. Iar lenesul, slăvindu-se pe sine, blestemat este. De s-ar fi îngrijit Dumnezeu de cei lenesi, apoi, ar fi poruncit buruienilor să facă grâu si pădurii să facă tot felul de poame. Vai de voi, iubitorilor de desertăciuni, fiindcă aveti toate mădularele întregi si trupul sănătos si nu vreti să lucrati. Apoi, ce fel de plată veti lua de la Dumnezeu si ce veti aduce lui Dumnezeu din ostenelile voastre? Căci lui Dumnezeu nu-i trebuie jertfă din furt, că de furt, El se scârbeste. Pentru că nu somnorosilor le-a făgăduit viata vesnică, nici mincinosilor, nici clevetitorilor, nici hoŃilor, nici jefuitorilor, ci celor ce se ostenesc, cu credintă, la toate lucrările. Unii, adică, ostenind la roadele cîmpului, altii păscând dobitoacele si caii si, din acestea, dând zeciuială lui Dumnezeu, asa se mântuiesc. Iar altii, fân cosesc, hrănesc mieii si, din acestea, îmbrăcând pe săraci, primesc binecuvântare de la Domnul. Iar altii călătoresc pe mare si, făcând negustorie pe pământ, adună bogătie. Dati, dar, partea sufletului, la biserici si la săraci, si, de aici, după ducerea voastră, veti lua însutit plata care este păzită în ceruri. Si cei ce aveti orice fel de lucru al mâinilor voastre, să dati milostenie, ca, prin acea milostenie, să aflăti dreptate la Judecătorul Dumnezeu. Femeilor, întremati-vă trupurile voastre pentru muncă si întindeti-vă mâinile voastre la fus si să cunoasteti că bine este a lucra, că nimeni, fără de osteneală, nu se va încununa. Ca, pe fiecare, după fapte îl voi judeca, zice Domnul, si fiecare, după faptele sale, va lua răsplata.

 (Proloage)

Cuvant din Pateric

 Pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Lup, ale Sfantului Sfintit Mucenic Irineu, episcop de Lugdunum si pentru Odovania Praznicului Adormirii Maicii Domnului, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre un călugăr, care, dând haina sa unui sărac, lui Hristos însusi a dat-o.

Un oarecare călugăr avea două haine, una nouă si alta veche. Deci, a venit la el un sărac, în vreme de iarnă, cersind o haină. Iar el i-a răspuns lui, zicând: „N-am nimic mai mult, decât aceasta.” Iar săracul astepta, plângând si zicând: „Miluieste-mă, că n-am ce purta.” Apoi, milostivindu-se, călugărul a intrat în chilia sa, si îmbrăcându-se cu haina cea mai nouă, i-a dat-o săracului pe cea veche. Iar, după ce i-a dat-o, a gândit întru sine, zicând: „N-am slujit dragostea cea desăvârsită, oprind haina cea bună si dând aceluia pe cea veche. Oare, nu pentru Hristos cerea el de la mine? Apoi, cum i-am dat eu lui Hristos cea mai proastă haină si am oprit pentru mine pe cea mai bună? Fiindcă Hristos este mai bun decât toti.” Si, chemând pe cel sărac, i-a zis: „Dă-mi mie haina pe care ti-am dat-o, si-ti voi da tie alta.” Si, luând-o de la el, s-a îmbrăcat cu ea si i-a dat lui haina cea mai bună. Iar, după ce a luat-o, săracul a vândut-o în cetate. Si a ajuns haina aceea în mâinile unei femei. Deci, a mers călugărul în cetate, ca să-si vândă munca sa si a văzut haina sa, pe care o purta o femeie; si a trecut odată, si de două ori, acea femeie, pe la locul unde sedea călugărul, vânzându-si rodul muncii lui, si a cunoscut că a lui era haina pe care o dăduse săracului. Si s-a mâhnit mult, de aceasta, călugărul, apoi, mergând la chilia sa, plângea, zicând: „Nici măcar acest dar pe care l-am făcut eu, nu este bine primit, înaintea lui Dumnezeu; mai bine ar fi fost, de n-as fi dat-o.” Iar, după ce s-a culcat si a adormit, fiind asa mâhnit, iată, a văzut în vis pe Iisus, purtându-i haina lui si, cu iubirea Lui de oameni, îi zicea: „Frate, frate.” Si el I-a zis Lui: „Cine esti Tu, Doamne?” Si i-a grăit: „Eu sunt Iisus, priveste-Mă.” Deci, privindu-L, a văzut pe Iisus purtând haina aceea, pe care o dăduse săracului. Si i s-a luminat chilia sa si a auzit: „Oare această haină o cunosti?” Iar el a zis: „Asa, Doamne, a mea este.” Apoi, i-a zis Hristos lui: „Nu te mâhni, nici nu te întrista, că atunci când, fratele aceluia, i-ai dat haina ta, Eu am luat-o.” Si s-a bucurat călugărul de purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

 

(Proloage)

Gradinile de la Banpotoc

 “I Giardini di Zoe”-Gradinile de la Banpotoc

La Banpotoc, la 23 km de Hunedoara, se afla parcul cunoscut sub denumirea de “I Giardini di Zoe” sau Gradinile Banpotoc. Aici frumusetea florilor se imbina in mod armonios cu operele de arta.

Este o placere sa te plimbi printre aleile de flori, sa admiri peisajul, sa te odihnesti pe numeroasele bancute. Fiecare gradina din acest minunat ansamblu parca spune o poveste, este o feerie de culori.

Fotografiile spun si ele frumusetea locului.

Si zona labirintului:

Fara sa vrem, am “asistat” si la o ingenioasa cerere in casatorie. Ajungand la o mica alee, am fost intampinati de doua domnisoare dragute si foarte emotionate, care ne-au rugat, cu scuzele de rigoare, sa mergem sa vizitam o alta zona a gradinilor si sa revenim dupa 5-10 minute, pentru ca urmeaza sa aiba loc o cerere in casatorie. Emotiile lor ne-au facut sa zambim si am fost de acord. Ne-am plimbat pe alte alei si, cam dupa 15 minute am ajuns la aceeasi alee, insa din partea opusa. Aici, alte domnisoare, la fel de emotionate, ne-au rugat acelasi lucru. Sotul meu, foarte haios, a spus:”Dar mult ii trebuie domnisoarei sa accepte.”. Raspunsul a venit prompt:”Nu, inca nu a sosit. Nu stim ce se intampla”. Atunci sotul a spus: ”Daca nu a sosit, vom vizita aleea, iar daca vine intre timp, sigur nu vom strica cererea in casatorie. Mergand pe alee, l-am vazut pe tanarul indragostit, plin de emotii, cum o astepta pe aleasa inimii, fara sa se clinteasca din soarele arzator. Printre flori, care mai de care mai pitit, erau apropiatii tanarului, dar si cel care urma sa filmeze intreaga scena. Am ajuns la capatul aleii si am sesizat agitatie. Ajunsese in zona cea care trebuia sa fie ceruta de sotie. Toata lumea spunea: “A venit, a venit!”.

De fapt, povestea era asa: domnisoara care i-a furat inima tanarului era in vacanta cu parintii si a venit sa viziteze Gradinile lui Zoe. Tanarul indragostit, stiind programul iubitei, a ales sa vina si sa faca cererea in casatorie. Deci, ea nu stia nimic si, prin urmare, cand se apropia, cand se indeparta.

Noi am plecat mai departe sa vizitam si, la un moment dat, s-a auzit un tipat si multe aplauze. Sotul meu fiind pe faza, imediat a spus: “In sfarsit, a zis da. A scapat saracul de emotii si ne-am linistit si noi”.

Daca ajungeti in zona Deva, Hunedoara, nu ratati aceste gradini. Sunt superbe si reprezinta un mod excelent de relaxare.

Cuvant despre dragoste

 Pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Agatonic si cei impreuna cu el, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură despre pace si dragoste, care sunt mai bune decât toate.

Smeriti-vă fratilor, si iubiti-vă unul pe altul si Dumnezeul păcii si al dragostei va fi cu voi. Că nu este nimic mai bun, decât pacea si dragostea. Că, prin acestea, se strică războiul si toată răutatea. Fiti unul fată de altul milostivi si buni, precum a zis Hristos: „Poruncă nouă dau vouă, să vă iubiti unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaste toti că sunteti ucenicii Mei, dacă veti avea dragoste unii fată de altii” (Ioan 13, 34-35). „Si, unde sunt Eu, acolo va fi slujitorul Meu.” (Ioan 12, 26). Si iarăsi, a zis: „Fericiti făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.” (Matei 5, 9). Si ce este mai fericit decât a fi împreună cu Dumnezeu în împărătia aceasta a dragostei, la care suntem chemati, totdeauna, de Hristos? Pentru aceea, fratilor, să nu faceti răutăti, ca să nu vă despărtiti de Dumnezeu. Cel ce ne-a iubit pe noi si S-a dat pe Sine pentru noi, si ne-a răscumpărat cu Sângele Său. Părăsiti-vă de răutătile voastre si câstigati dragostea în toate, care este legătura deplinătătii. Pentru că dragostea acoperă multime de păcate. Si măduarele sufletesti, cele putrede le tămăduieste. Că cel ce iubeste pe fratele său, în lumină petrece. De vreme ce Dumnezeu este dragoste, iar frică nu este, în dragoste. Drept aceea, de voieste cineva să se mântuiască, fără de osteneală, dragoste să aibă spre toti; si către cei mici si către cei mari. Dragostea nu face rău aproapelui. Si cei ce voiesc pacea, se vor desfăta în dragoste. Mai bine este a mânca pâine uscată, cu dragoste, decât vitel gras, cu vrajbă. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

Cuvant din Pateric

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Tadeu ale Sfintilor Mucenici Donat Diaconul, Romul preotul, Silvan Diaconul si Venust si ale Sfintei Mucenite Vasa, cu fiii ei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric.

Un oarecare staret, având dar duhovnicesc, zicea că la început, de când au venit în părtile acelea, intrând în vestita cetate Antiohia si îndemnat de multa sa credintă, s-a sălăsluit în părtile de sus, în pestera Sfântului Ioan Gură de Aur, ca să trăiască acolo. Iar, iubitorul de oameni Dumnezeu, Cel ce vroia mântuirea sa, ca să scape el de sminteli si de vrajbă, i-a arătat ce se întâmplă în Antiohia, tuturor celor ce trăiau acolo. Si iată cum: „Am văzut o fiară, ca un balaur foarte mare, fiindu-i tot trupul ca un râu de foc si gros, care înconjura si zbura prin toată cetatea Antiohiei si mânca fără de satiu pe toti, de la mic la mare, pe bărbati, pe feimei, pe copii, pe preoti, pe călugări, si nu scăpa nimeni de mâncarea lui. Însă, acesta era dracul iubirii de desfătări, pe care, văzându-l, m-am înspăimântat si am fugit afară din cetate. Deci, am văzut pe cineva care îmi zicea: Vei face bine, dacă vei fugi de aici si te vei sui la munte, căci acest drac are putere numai aici, în cetate, nu si la munte. Apoi, fugind, am mers la munte, într-o mănăstire, dar nu eram încă deprins cu viata călugărească si nu pricepeam ce voi face. Deci, mi-a venit un gând ca acesta, zicându-mi să mă socotesc, acum, ca si când as fi pe vremea Apostolilor, de la început, să caut, dar, să văd ce au învătat si ce au propovăduit Apostolii pentru mântuirea oamenilor. Deci, acestea gândindu-le, m-am asezat în mănăstire si, citind cele patru Evanghelii, mi-am ales, din ele, pentru mine, porunci ale Domnului si le purtam cu mine pe acestea neîncetat. Si de la început, adică, mi-am ales desăvârsita neagonisire, precum se cuvine călugărilor; si, după aceea, desăvârsita si cu dinadinsul pustnicie”. Si toate acestea, adică, le spunea acel mare staret, despre începutul petrecerii sale în călugărie. Si cele ce a dobândit prin acestea, înfricosătoare si mari daruri si descoperiri, nu avem vreme să le spunem acum, asa cum ne-a spus el viata lui, cea mai dinainte. Că si hrană a luat din mâna îngerului si alte înfricosătoare lucruri, precum zice marele Apostol Pavel, pe care nu este slobod omului să le grăiască. Numai aceste putine cuvinte, ne-am silit a le spune, fiindcă am slujit noi la un staret mare, ca acesta care ajunsese la atât de mari daruri. Să mai spunem, iarăsi, si faptul că acest mare staret, precum spunea el însusi, a făcut o mănăstire si avea cu sine un ucenic, care petrecea singur în colibă. Iar staretul, singur, se linistea si auzea pe draci, strigând si zicând că s-au supărat pe acesti călugări, că, nu numai de staret nu se puteau apropia, dar nici de ucenicul lui, fiindcă risipeste si zideste si nu-l află pe el stând degeaba.

Acestea grăindu-le dracii, staretul a cunoscut cele despre sine, adică, faptul că darul lui Dumnezeu, cel ce era într-însul, gonea si risipea cu draci si ei nu puteau să se apropie de el. Dar, despre ucenic nu se pricepea ce înseamnă acel lucru, că, adică, risipeste si zideste. Iar, după ce a înserat, mergând la ucenic, l-a întrebat pe el: „Cum îti petreci vremea?” Iar el, răspunzând, a zis: „Bine, părinte”. Apoi, staretul l-a întrebat pe el despre trândăvie. Iar acesta arătând cu degetele la niste pietre a zis: „Cu aceste pietre, zidesc un zid si, iarăsi, îl risipesc si, aceasta făcând-o, nu simt trândăvirea”. Acestea, auzindu-le, marele staret a cunoscut pentru care pricină nu puteau dracii să se apropie de el, fiindcă nu-l aflau niciodată pe el stând în zadar.

Drept aceea, bine zicea că risipeste si, iarăsi, zideste. Si, de acestea înstiintându-se, staretul si mai mult a îndemnat pe ucenic, la un lucru bun ca acela. Iar nouă ne zicea: „Stiu că ucenicul nu avea nici un folos sau câstig trupesc, nici pentru el, nici pentru altii, dar, fiindcă nu stătea degeaba, necuratii draci nu aflau vreme ca să-i facă rău. Iarăsi, un alt staret, de care scrie la Pateric, făcea acelasi lucru, în alt chip, că, aflând o colibă lângă un lac cu trestii, stătea si împletea cosnite si le arunca pe ele în râu. Si aceasta o făcea nu pentru câstig, ci ca să se ostenească si să se linistească. Dumnezeului nostru, slavă!

 

(Proloage)

MFC-VIETATE

 Mica verzitură

sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate"

Cuvant al Sfantului Nil

 Pentru rugaciunile Sfantului Proroc Samuel si ale Sfintilor Mucenici Sever, Eliodor si Teoharie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Nil.

Dacă vom vietui bine în viata crestinească si vom iubi adevărul lui Hristos si vom urma poruncile Lui, atunci, vom fi pentru El si maică si frati. Că El Însusi a zis: „Tot cel ce face voia Tatălui Meu, îmi este Mie si frate si soră si maică.” Frate, ca unul ce împărăteste împreună; soră, ca unul ce împreună-mosteneste; si mamă, ca un foarte iubit. Deci, precum maica îsi iubeste pe fiu, asa si noi să iubim pe Hristos. Apoi, atunci, Tatăl si Fiul si Sfântul Duh vor veni la noi si lăcas îsi vor face întru noi. Atunci, se va lumina sufletul si se va lămuri mintea si se va sfinti inima. Se va îndulci cugetul, va înflori stiinta, vor sălta gândurile, se va veseli duhul, se vor bucura toate mădularele sufletesti, cele gânditoare. Se va înnoi omul cel nou si va fugi cel vechi. Vor dăntui îngerii, vor fi goniti dracii, vor sălta dreptii, se va tângui potrivnicul. Se vor bucura Mucenicii, va plânge vrăjmasul. Vor lăuda Patriarhii, vor slăvi Proorocii, se vor întrista duhurile cele viclene si înselătoare. De un suflet ca acesta se va bucura Tatăl, se va veseli Fiul, bucuros va fi Duhul Sfânt. Într-un suflet ca acesta râul darurilor va creste si izvorul vietii va curge. Soarele dreptătii va străluci, stelele, raze vor da, luna va lumina. Îngerii se vor mira, Arhanghelii se vor minuna, Serafimii vor lăuda, Începătoriile si Stăpâniile se vor umple de dulceată si, împreună cu un suflet ca acesta, vor zice: „Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul si pământul de mărirea Lui” si, iarăsi, „Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu, si pe pământ pace, întru oameni bunăvoire.” „Cu un suflet ca acesta, Scaunele si Domniile vor binecuvânta, zicând: „Slavă puterii Celei atotputernice a Tatălui si măririi celei dumnezeiesti a Fiului si stăpâniei Sfântului Duh.” Atunci, de negrăită bucurie, se umple un suflet ca acesta, si cu totul se luminează. Tot se înfrumusetează si se întăreste, laudă si se minunează, se mângâie si se măreste. Atunci îsi va lua plata ostenelilor si a durerilor pământesti; locul cel de odihnă, Împărătia cea neschimbată, viata cea fără de sfârsit si netrecătoare. Atunci, se va vedea dulceata cea pururea fiitoare, limanul cel cu bună adăpostire si locul ce fără de vrajbă, luminat si nefăcut de mână, cununa nemuririi, Raiul cel preadulce, florile cele frumoase, crinii cei binemirositori, bucuria cea negrăită, îndrăznirea cea nesfârsită. Atunci, cu îndrăzneală Va vorbi cu Dumnezeu si se va lumina cu lumina Fetei Lui. Si izvorul cuvântătoarelor Lui, gânduri se va înnoi. Atunci, tămâia cea curată, a jertfei lui, bine va mirosi si rugăciunea cea adevărată, a gurii lui, se va arăta pe Jertfelnicul cel de Sus, ca o ardere tot grasă. Atunci, plată multă pentru privegherea lui va lua de la Dumnezeu, atunci, rugăciunile lui din miezul noptii si rugile cele de dimineată si de slavoslovie vor lua vrednică odihnă. Si, cine este mester să spună sau ce limbă va putea să grăiască sau care minte omenească va întelege bucuria, odihna, veselia, slava, lumina cea pururea fiitoare, care se vor da, de la Dumnezeu, unora ca acestia? Pentru că ochiul nu le-a văzut si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, cele ce a gătit Dumnezeu, celor ce-L iubesc pe El, care drept si cu nelenevire, din tot sufletul si cu toată puterea, cu osârdie si cu frică, îi slujesc Lui. Sau cine, iarăsi, va putea să spună sau să mărturisescă, sau să socotească necazul, durerea, strâmtorarea, rusinea, ocara pedeapsa, plângerea, tânguirea, chinurile, gheena, scrîsnirea dintilor, râul cel de foc, prăpastia iadului, tartarul, întunericul cel mai dinafară, viermele cel mâncător si neadormit, chinurile cele amare si diavolii cei nemilostivi, care sunt gătite celor ce nu se îngrijesc de mântuirea lor? Si, ce să zic mai mult? Că se vor chinui împreună cu însusi diavolul aceia care trăiesc în veacul de acum, fără de nici o frică si nu iau în seamă îndelunga răbdare a lui Dumnezeu si nu vor să se pocăiască cinstit. Iar, pe noi, să ne izbăvească Domnul de relele acestea si să ne îndrepteze la calea mântuirii. A Căruia este slava, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

Expozitia colectiilor

 “Muzeul comunismului” Hunedoara

 Un alt muzeu particular vizitat la Hunedoara a fost “Muzeul comunismului”, de fapt o paralela de la comunism la democratie. Fondatorul muzeului, Romica Barsan, numeste acest muzeu “Expozitia colectiilor” si, cu multa pasiune si perseverenta a colectionat exponatele “pentru a trezi nostalgia celor mai in varsta si interesul noilor generatii” (asa cum afirma chiar el). Intr-adevar, privind la exponatele afisate, ne-am intors la anii copilariei, ne-am adus aminte de acele vremuri.

Cea mai haioasa faza a fost chiar la intrarea in muzeu. Muzeograful este un domn din Nigeria, care ne-a marturisit ca nu vorbeste prea bine romaneste si zambind, ne-a intrebat daca vorbim limba engleza sau limba germana, pentru a ne fi ghid in timpul vizitei. I-am spus ca intelegem destul de bine engleza, insa noi, care am trait vremurile respective, stim despre ce este vorba. I-am spus ca ii povestim noi cate ceva, daca doreste.'😂😂

La intrare, acolo unde am achitat taxa de 25 lei/adult, se afla o casa de marcat, intalnita la orice magazin “Alimentara”.

Tot la intrare se aflau si informatii si exponate din viata de miner, o viata grea, o meserie extrem de grea pe care nu oricine o poate face.

Sau exponate din viata de CFR-ist.

In prima camera a muzeului sunt exponate care faceau parte din viata cotidiana a vremurilor de mult apuse:

Telefonul public

 

Radioul cu lampi

 

Sau televizorul cu lampi pe care se afla ca bibelou, nelipsitul peste de sticla.

 

Sunt expuse jucarii din perioada comunista, dar si din anii de dupa Revolutie.

Pe pereti se afla si o impresionanta colectie de timbre, pe care vazand-o, si eu si sotul ne-am adus aminte cum toti copiii ne strangeam si ne laudam cu timbrele pe care le aveam, ce schimburi magice se realizau, ce mandri eram cand reuseam sa intram in posesia unui timbru considerat mai important.

O alta colectie a fost aceea a ziarelor si revistelor

Intr-o mica incapere, am avut senzatia ca am intrat intr-o mica "Alimentara", unde gaseai sticlele de lapte puse in cosul aferent si care aratau ca mai este cineva la rand. De unde si vorba: "mi-am lasat sticla de lapte". Tot acolo am gasit mostre ale sticlelor de cico, dar si diverse produse. insa piesa principala a constituit-o cantarul nelipsit din orice astfel de magazin.

 O incapere din muzeu este dedicata copiiilor si vietii scolare din anii de demult. Asa ne-am amintit de "Soimii patriei", dupa cum erau numiti copiii de la gradinita, dar si de uniforma de la gradinita

de uniforma scolara din clasele I-IV,

dar si de uniforma liceenilor.

Urmatoarea camera pe care am vizitat-o este destinata banilor si diverselor insigne si insemne. Aici pot fi vazuti bani din difetrite perioade ale omenirii, dar si din diferite zone ale lumii

Vizitarea muzeului se incheie cu camerele destinate uniformelor militare: de atunci, din epoca "de aur" sau cele actuale.