Despre impartasire si milostenie

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Petru Movila, mitropolitul Kievului si ale Sfintei Mari Mucenite Anastasia, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre împărtăsire si despre milostenie.

Auziti si învătati cât de bun este Dumnezeul nostru, că si cu trupul Său ne hrăneste pe noi, si nici sângele Său nu-l crută, când avem noi trebuintă. Iar tu, nici pâine nu dai pentru Dânsul, nici un pahar de apă măcar. Tu, care atât de mari daruri iei, tu te zgârcesti la lucruri proaste. Dacă nu voiesti să mori pentru Hristos, crezi oare că fără de moarte vei rămâne? Iată, cele ce într-o zi fără voie urmează să le lasi, pe acestea de bună voie, pentru Dumnezeu, nu le dai. Au doară, nu sunt mari si grele lucrurile acestea, că Dumnezeu pe Fiul Său L-a dat pentru tine, iar tu nici pâine nu dai pentru El? Pentru tine S-a răstignit, iar tu treci cu vederea si a da si a milui. Si ce este mai amar decât această fărădelege? Că toate pietrele făcându-le El pentru tine, tu esti mai tare decât piatra? Atât de mari pricini sunt, silindu-te pe tine, si tu petreci în zgârcenie. Că, dacă nu dai pentru Cel ce a pătimit pentru tine, miluieste măcar pentru îndurare: pentru cei legati să te umilesti, pentru cei bolnavi să te pleci. Iar dacă nici acestea nu te fac pe tine iubitor de oameni, ca să poti da cu lesnire, apoi adu-ti aminte de Hristos, Cel ce a zis: „Nu cer, zice El, de la tine lucru mare, ci numai pâine si cuvinte de mângâiere. Nu-ti zic tie „Izbăveste-Mă pe Mine de sărăcie, sau dă-Mi Mie bogătie”. Ci putină pâine cer, pentru mângâierea din foame. De voi cădea în temnită, nu te silesc pe tine să Mă slobozesti din legături si să Mă scoti afară. Ci te rog ca să Mă cercetezi acolo si să Mă vezi între cei legati. Pot, pentru aceste cercetări, si plata să-ti dau si în veacul ce vine să te încununez. Că Eu voiesc si poftesc să-ti fiu tie dator si să-ti dau o mică pricină de încununare. Pentru aceea, ajută-Mă si Mă hrăneste, că umblu pe la toti cersind si, înaintea usilor stând, îmi întind mâna Mea si doresc să fiu hrănit de tine. Mă bucur, drept aceea, că înaintea a toată lumea te voi lăuda pe tine, când toti vor auzi si te voi arăta pe tine hrănitorul Meu. Iar Eu, de vreme ce vă iubesc foarte mult pe voi, pentru aceea vă învăt să fiti, adică, milostivi si să spuneti si altora cele grăite de Mine. Iar, de nu veti fi râvnitori acestora, nici pe altii nu veti învăta, rusinati veti fi în ziua judecătii si de la fata mea lepădati. Faceti, drept aceea, toate acestea si Eu voi mărturisi toate cele făcute de voi, cu mare laudă si nu Mă voi rusina a zice: Gol am fost, si voi M-ati îmbrăcat, flămând am fost, si voi M-ati hrănit. Dar, mai vârtos, Mă bucur că, prin acestea toate, mostenitorii vietii si împărătiei ceresti vă faceti.

Deci, acestea gândindu-le iubitilor, să căutăm prin milostenie a câstiga mântuirea noastră si bunătătile cele vesnice, întru Hristos Iisus, Domnul nostru, a Căruia este slava, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)