Pentru rugaciunile Sfintei Mucenite Filofteia de la Curtea de Arges si ale Sfantului Ambrozie, episcopul Mediolanului, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Zicea fericitul Teofil
arhiepiscopul: „Fratilor, câtă frică si cutremur si câtă nevoie suferă sufletul
când se desparte de trup, sau după despărtire? Că vin către dânsul toate
începătoriile si puterile întunericului. Si îi aduc lui toate păcatele cele
întru stiintă si întru nestiintă, de la nastere până la ceasul cel mai de pe
urmă al lui, întru care s-a despărtit de trup si stau pârând cumplit. Dar stau
si sfintele Puteri înaintea fetei demonilor, aducând împotrivă vreo oarecare
faptă bună, ce a lucrat sufletul acela. Deci, ce fel de cutremur ti se pare a
avea atunci acesta, la o înfricosătoare cercetare ca aceea si la o neamăgită
cercare, la judecată fiind supus? Nu este cu putintă a povesti cu cuvântul sau
a întelege cu cugetul frica aceea ce cuprinde pe suflet atunci, până la
dumnezeiasca hotărâre.
Deci, de i se va da lui
izbăvire, îndată cei ce se împotrivesc celor răi iau putere si el e răpit de
dânsii si fără opreala se duce întru negrăită bucurie si slavă, întru care va
fi asezat. Iar dacă, întru lenevire trăind se va afla nevrednic de izbăvire,
aude acel glas înfricosător: „Să fie depărtat necredinciosul, ca să nu vadă
slava lui Dumnezeu.” Atunci îl ajunge pe el ziua mâniei, ziua necazului si a
durerii celei nesfârsite, că se dă în întunericul cel mai dinafară, în iad
pogorându-se, în vesnicul foc osândindu-se, si într-ânsul, în veci netrecuti va
fi, muncindu-se.
Unde este atunci
nălucirea lumii si lauda? Unde este mărirea desartă si răsfătarea, dulceata
desartei, a nestătătoarei vieti? Unde banii? Unde bunul neam? Unde tată sau
mamă? Sau frati sau prieteni? Cine din acestia va putea să scape sufletul cel
ars în foc si cumplit muncit de alte nepovestite chinuri? Dumnezeului nostru,
slavă!
(Proloage)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu