Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintei Mari Mucenite Varvara si ale Sfantului Cuvios Ioan Damaschin, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvânt despre iesirea sufletului si suirea la ceruri.

Fericitul Ioan cel Milostiv grăia de-a pururea despre pomenirea mortii si despre iesirea sufletului, că-i era lui descoperit de la Sfântul Simeon Stâlpnicul, zicând că, iesind sufletul din trup si vrând să se suie la ceruri, îl întâmpină pe el cetele dracilor si-l întreabă, mai întâi, de minciuni si de clevetiri; că dacă de acelea nu s-a pocăit, apoi este oprit de către draci. Si iarăsi, mai sus dracii întâmpină sufletul si îl întreabă despre desfrânare si trufie, si, dacă de acestea s-a pocăit, se izbăveste de dânsii. Si multe sunt împiedicările si întrebările sufletului, de către draci, vrând acesta să meargă la ceruri. Vin după acestea dracii mâniei si invidiei si vorbirii de rău, ai iutimii, ai mândriei, ai grăirii de rusine, ai nesupunerii, ai cămătăriei, ai iubirii de argint, ai betiei, ai vrajei, ai descântecelor si lăcomiei, ai urei de frati, ai uciderii, ai furtisagului, ai nemilostivirii.

Si când ticălosul acela de suflet se duce de la pământ la cer, nu stau aproape de dânsul Sfintii îngeri si nici îi ajută lui, ci singur sufletul nostru pentru sine dă răspuns, prin pocăintă si prin fapte bune, iar mai mult decât toate prin milostenie. Că orice păcat pentru care nu se pocăieste aici din cauza uitării, apoi, dincolo, prin milostenia făcută în timpul vietii se izbăveste de silnicia vămilor drăcesti. Deci, acestea stiindu-le, fratilor, să ne temem de acel ceas amar, când ne vor întâmpina pe noi acei cruzi si nemilostivi vamesi, către care nu ne vom pricepe ce vom zice. Drept aceea, acum să ne pocăim de toate răutătile si după puterea noastră să facem milostenie, care poate să ne petreacă pe noi de la pământ la cer si să ne slobozească pe noi de la drăceasca oprire. Multă este ura lor spre noi si mare este si frica noastră si primejdia văzduhului aceluia. Că dacă de la o cetate până la altă cetate, aici pe pământ, avem trebuintă de un om care să ne ducă pe noi, ca nu cumva rătăcind, să cădem în locuri rele sau în râuri de netrecut sau între tâlhari neîmblânziti, cu atât mai vârtos avem trebuintă de călăuze, si povătuitori dumnezeiesti, care să ne ducă pe calea cea lungă si vesnică, care începe în ziua mortii, la iesirea sufletului din trup, pe care nu putem în nici un chip să nu o străbatem si să scăpăm. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)