Despre rugaciune

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Elefterie, episcopul Iliriei, ale Sfintelor Mucenite Antia si Suzana si ale Sfantului Cuvios Pavel din Latro, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Preacuviosului Părintelui nostru Efrem Sirul, despre rugăciune.

Fericit lucru, cu adevărat, este a nu păcătui, iar dacă vreunii vor păcătui, să nu deznădăjduiască, ci să plângă pentru cele în care au păcătuit, ca prin plâns, iarăsi, să dobândească fericirea. Deci, bun lucru este totdeauna a ne ruga si a nu ne îngreuna si, rugându-ne a nu slăbi, după cum a zis Domnul si apoi Apostolul: „Neîncetat rugati-vă, adică noaptea si ziua si în tot ceasul”. Si nu numai când intri în biserică, iar în celelalte ceasuri să fii fără de grijă, ci ori de lucrezi, ori de dormi, ori de călătoresti, ori de mănânci, ori de bei, ori de zaci, să nu-ti curmi rugăciunea ta, că nu stii când va veni Cel ce va cere sufletul tău de la tine. Să nu astepŃi Duminica sau sărbătoarea sau un anume loc, ci, precum a zis Proorocul David: „în tot locul stăpânirii Lui”. Deci, ori în biserică de esti, ori în casa ta, ori la tarină, ori vite de pasti, ori clădiri de faci, ori la ospete de te afli, de rugăciune să nu te depărtezi. Iar când poti, pleacă-ti si genunchii, iar când nu poti, roagă-te cu mintea si seara si dimineata si la amiază. Dacă rugăciunea ta va merge înaintea muncii si, sculându-te din pat, miscările tale cele dintâi prin rugăciune se vor face, atunci si păcatul nu află intrarea în sufletul tău.

Rugăciunea este păzitoare a întregii întelepciuni, a mâniei pedepsire, a îngâmfării umilire, a pomenirii de rău curăŃire, a invidiei surpare, a păgânătătii îndreptare; este putere a trupurilor, ocârmuire a casei, bună asezare a cetătii, tărie a împărătiei, biruinta în războaie, întemeierea păcii. Rugăciunea este pecete a fecioriei, credintă a nuntii, armă a călătorilor, a celor ce dorm păzitoare, a celor ce priveghează îndrăzneală, a plugarilor bună aducere de roade, a corăbierilor mântuire.

Rugăciunea este ajutătoarea celor ce se judecă, slăbire a celor legati, inimă bună a celor întristati, dulceată a celor ce se bucură, mângâiere a celor ce plâng, praznic al celor ce nasc, cunună a celor căsătoriti, îngropare a celor ce mor. Rugăciunea este vorbirea cu Dumnezeu, întocmai cinstire cu îngerii, a bunătătilor sporire, abatere de la răutăti, îndreptarea păcatelor. Rugăciunea lui Iona, i-a făcut casă în pântecele chitului, iar pe Ezechia din portile mortii la viată l-a întors. Tinerilor din Babilon, văpaia cuptorului în stropi de rouă a prefăcut-o, iar Ilie, prin rugăciune, a legat cerul să nu plouă trei ani si sase luni.

Vedeti, fratilor, câte poate rugăciunea, în toată viata oamenilor nu este altă avere mai cinstită decât rugăciunea. De aceasta niciodată să nu vă depărtati. Ci, să ne rugăm, ca nu desartă să se facă osteneala noastră, precum a zis Domnul: „Când stati, rugându-vă, lăsati orice aveti asupra cuiva, ca si Tatăl vostru cel ceresc să vă lase greselile voastre.” Vedeti, fratilor, că în zadar ne ostenim, rugându-ne, dacă avem vrajbă cu cineva. Si iarăsi Domnul zice: „Dacă îti vei aduce darul tău la altar si acolo îti aduci aminte că are cineva ceva asupra ta, lasă-ti darul tău înaintea altarului si, ducându-te, împacă-te întâi cu fratele tău si atunci, venind, adu-ti darul tău.” Asadar, arătat este că, dacă nu vei face aceasta mai întâi, toate câte aduci sunt neprimite. Iar dacă vei face porunca Stăpânului, atunci cu îndrăzneală roagă-te Domnului zicând: ,,Lasă-mi, stăpâne, datoriile mele, precum si eu am lăsat fratelui meu, împlinind porunca Ta”. Si-ti va răspunde Iubitorul de oameni: „Dacă ai lăsat, îti las si eu. Dacă ai iertat, îti iert si eu ale tale, că stăpânire am pe pământ să iert păcatele. Lăsati si se va lăsa vouă”.

Vedeti iubirea de oameni a lui Dumnezeu cea neasemănată, vedeti bunătatea lui Dumnezeu cea nemăsurată. Ati auzit în scurt, mântuirea sufletelor voastre. Dumnezeului nostru, slavă!

 

 

(Proloage)