Despre rugaciune

 Pentru rugaciunile Sfantului Proroc Avacum, ale Sfantului Mucenic Mitropi. ale Sfantului Porfirie Kavsocalivitul si ale Sfantului Ierarh Solomon, arhiepiscopul Efesului, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, învătătură a Sfântului Ioan Gură de Aur, despre rugăciune.

Toti stiu că începătura a tot binele este rugăciunea, millocitoarea vietii vesnice si a mântuirii. Sunt nevoit, dar, să vă grăiesc,de dânsa, pe cât voi putea, ca unora ce, deprinzându-vă a vietui în rugăciune si îndeplinindu-vă de-a pururea lucrurile lui Dumnezeu, cuvântul acesta si mai silitori să vă facă pe voi. Iar.pe de altă parte, ca cei ce vietuiesc molatic în rugăciune si îsi lasă sufletul pustiu, să-si cunoască paguba pentru vremea trecută si să nu se lipsească de mântuire în cealaltă vreme. Deci, iată cel dintâi mare lucru ce voi grăi despre rugăciune: tot cel ce se roagă vorbeste cu Dumnezeu. Dar cum se poate, om fiind, să vorbească cu Dumnezeu? Toti, adică, stiu, dar nu putem spune cu de amănuntul cinstea aceasta. Că această cinste covârseste si marea vrednicie a îngerilor, măcar că ei mai bine o stiu, precum un slăvit prooroc spune despre dânsii că, făcând ei cu frică rugăciunile, pe care le aduc lui Dumnezeu, îsi acoperă cu aripile fetele si picioarele, cu multă cuviintă, cucernicie si cu sfială. Că adică, nu pot tăcea de atâta frică. Asemenea si celelalte toate, adică firea si viata si întelepciunea si cunostinta si tot ce se poate spune, toate sunt deosebite de ale noastre. Iar rugăciunea este lucru de obste al îngerilor si al oamenilor. Si nu este nici o deosebire între amândouă firile de rugăciune. În taină te asează, deci, împreună cu dânsii si degrabă vei păsi în viata lor, în cinstea si în bunul neam, si întru cunostintă, prin viata ta, în tot locul si ceasul. Deci, să ne sârguim către Dumnezeu prin rugăciuni, că ce lucru va fi mai luminos decât al celor ce vorbesc cu Dumnezeu si I se roagă? Si ce este mai drept? Si ce este mai întelept? Dar ce se cuvine a mai zice când e vorba de cei ce vorbesc cu Dumnezeu si I se roagă? Aceluia se cuvine cinstea si stăpânirea în veci!

 

(Proloage)