Jurnal de noiembrie – Ziua 2
O noua luna, o noua provocare lansata de
Corina pe blogul ei. Este vorba de un jurnal zilnic in care tema principala
este “Recunostinta”. Initial nu am vrut sa particip, constienta fiind ca
timpul nu imi va permite sa scriu in fiecare zi, insa, citind ceea ce am scris
anii trecuti, am realizat ce amintiri frumoase pot avea. Asa ca, m-am
razgandit.
Ziua de azi a inceput cu ceva timp
inainte de rasaritul soarelui si se incheie acum, dupa ce termin de asternut aceste
cateva randuri.
Nimic nu este mai minunat decat sa fii
trezit de doi “soricei” dragalasi: unul care spune”Bua buica, bua buicu. Am venit
a voi”, iar celalalt afisand un zambet prin care iti arata cei doi dintisori.
Dimineata a continuat cu compania celor
doi, deci multa joaca si veselie.
Cu toate acestea, nu i-am uitat nici pe
cei plecati la cele vesnice: bunici si strabunici, prieteni si cunostinte, colegi
de-ai copiiilor plecati mult prea devreme dintre noi din motive de boala sau
accidente, dar nici pe cei pe care nu ii mai pomeneste nimeni. Fiind pomenirea
mortilor sotul a mers la biserica cu coliva si asa toti au fost in rugaciunile
si gandurile noastre. Dumnezeu sa-i ierte pe toti.
Dupa plecarea nepoteilor, linistea care
s-a lasat in casa si soarele ce batea in geamuri ne-a trimis la o odihna
binemeritata.
Dupa-amiaza a fost cu ceva ordine in
casa, dar si cu un drum fulger la Bucuresti, unde ne-am intalnit pentru putin
timp cu Mihai, fiul nostru si cu prietena lui.
Seara de sambata s-a incheiat cu un film urmarit la Diva.
Sunt recunoscatoare pentru vizita
nepoteilor si intalnirea cu fiul nostru si prietena lui, dar si pentru pomenirea celor dragi.
6 comentarii:
O zi minunata !! :)
Si aici a fost luminos.. si azi. Sper sa mai tina vremea buna cu noi o perioada.
Mult spor la provocarea lunii :D
Pupici!!
Așa sper și eu Rux, să mai fie vreme frumoasa cel puțin până duminică.
Mulțumesc frumos.
Îți doresc o duminica frumoasa!🤗❤️
Ce frumos! Si eu ma gandeam ca sar provocarea pentru sunt foarte aglomerata dar.... ce frumos este...
Ce zi frumoasa!
Anul trecut au fost la noi nepoatele lui Helmut, dar acum... au crescut si ele! Cea mica are deja 12 ani si sira-sa are 15, nu mai vin in vacante. Au multe activitati extrașcolare, au prieteni, sunt mari! Ceilalti doi, Felix si Marlene, heheee... Ea are aproape 20 ani si Felix 21!
Dar imi amintesc cu placere vremurile cand erau mici si veneau "sa ne distram" in vacante sau la weekend.
De morminte, sunt departe insa pun mereu lumanari la biserica si ii purtam in rugaciuni si ganduri pe toti ai nostri, dusi in vesnicie.
Ganduri bune si imbratisari. O luna noiembrie cat mai placuta! 🤗
Așa este Corina. Greu, dar frumos. Mă bucur că nu ai sărit peste ea.🤗🤗
Ce nepoți mari aveți. Sa vă trăiască, să vă bucurați de ei.
Cred că asta este cel mai important, faptul că îi purtam in gând, în suflet și rugăciune pe cei care au plecat la cele veșnice. De fapt, ei rămân vii în inimile noastre.
La fel îți doresc și ție Carmen!🤗🤗
Trimiteți un comentariu