Pentru rugaciunile Sfintilor Cuviosi Alipie Stalpnicul, Nicon si Stelian Paflagonul, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
De te-a pus pe tine
împăratul în orice dregătorie, fie de judecător al poporului său, fie la
orânduiala cetătii sale, fie că stai înaintea fetii lui si multi ti se pleacă,
ori vin la tine, mici sau mari, slăviti si neslăviti, aducându-ti cinste si
daruri si îti cad tie la picioare, să stii că acest bine ti s-a dăruit tie de
la Dumnezeu. Vezi însă să nu iei ceva cu păcat. Că iată, dacă cineva, vrând să
biruiască pe pârâsul său, ar izbuti să te câstige pe tine cu plata mai
dinainte, vei judeca cu nedreptate pe acel om, care este chipul lui Dumnezeu,
pentru care Hristos Si-a vărsat sângele Său. Că destul îti este tie si casei
tale leafa ta cea hotărâtă tie la arătare, nu pe ascuns. Iar de vei primi ceva
în dar, cunoaste-ti boala sufletului, si ia aminte mai mult cu întelegerea
sufletului tău. Cu frica lui Dumnezeu, ca pe o băutura tulbure, curăteste-l ca
printr-o strecurătoare, ca să nu se prindă de sufletul tău spurcăciunea vietii
acesteia, adică averea cea nedreaptă, care-ti va naste boală fără scăpare. Ci,
precum am zis mai înainte, strecoară-l de-a pururea si cu toată vrednicia
spală-l în apa care curge alături, adică, dă-l săracilor celor ce trec pe ulite,
pe lângă portile tale, care cer pâine si apă, haine, odihnă si curătire.
Primeste-i si adu-i în casă, hrăneste-i, adapă-i si-i încălzeste. Tu vei face
după puterea ta, iar Dumnezeu se pregăteste să-ti răsplătească tie însutit,
precum însusi a făgăduit si se va tine de cuvântul Său. Tu să semeni, iar El va
face să crească. Si, dacă aici putin îti va răsplăti tie, iar tu laudă
rânduiala Lui. Iar când vor năvăli asupra ta ispitele, către Cel ce le-a lăsat,
să-ti ridici mâinile, de vreme ce drept este a răbda, cu rugăciune si cu tărie
ispitele ce ni se întâmplă si a multumi lui Dumnezeu pentru ele; si să nu te minunezi,
dacă nu vei lua aici răsplătiri pentru faptele cele bune. Ci, când te vei muta
din lumea aceasta trecătoare si vei întră în vesnica si luminata Cetate, în
Ierusalimul cel de Sus, atunci vei primi ceea ce acum este scris.
Dacă cunosti pe
Dumnezeu, sau citesti cărtile, să nu zici: „Amar mie, iată sunt bogat si legat
cu grijile cele lumesti; nu mă pricep ce voi face!”. Tine bogătia pe care ti-a
dat-o tie Dumnezeu, nu o feri pe ea nevăzut. Si de-ti este tie cu putintă si de
doresti a fi fără de grijă, împarte-o la săraci si te fă călugăr. Iar de nu poti
să faci aceasta, apoi, si în lume făcând asa, nelipsit vei fi de mila lui
Dumnezeu, zicând către El: „După mila Ta, mântuieste-mă!”. însă aceasta o zic
pentru miluirea săracilor. Să nu zici: „Averea este a mea”. Ci să zici: „Averea
îmi este încredintată mie pentru putine zile”. Drept aceea, ca un iconom să
împarti averea cea încredintată, precum porunceste Cel ce ti-a încredintat-o tie.
Deci, averea ce ti-a dat-o tie Dumnezeu, ca poruncile Lui să le îndeplinesti printr-ânsa,
să nu o lasi neamului tău celui mai de pe urmă. Ci pe fiii tăi si pe femeia ta
si pe toată semintia ta să o încredintezi lui Dumnezeu, bunului păzitor, a
cărui milă este mare si bogătia nestiută. Că averea din lumea aceasta este
asemănătoare cu râul, se duce de aici în jos si apoi iarăsi vine din sus. Nu te
îngriji, dar, pentru cei mai de pe urmă fii, nepoti si strănepoti. Că aceia
altfel vor vietui. Că ori ispitele, ori furtul, ori războiul, ori pierzând
încrederea împărătească, averea nu le este de nici un folos, de nici un ajutor.
Drept aceea, în viata ta, de sufletul tău să porti grijă si la el mult să te
gândesti, că unul îti este sufletul tău, doar una vremea vietii tale si o
moarte vei avea. Acestea să te doară, pentru acestea să te mâhnesti; si curătirea
păcatelor aici să o ceri, iar la iesirea din viată, apărarea de diavolul. Si,
după ce vei merge acolo, vei întelege că n-ai fi putut lua împărătia lui
Dumnezeu, cea gătită din veac, nici palatele Lui cele luminos rânduite, dacă nu
le-ai fi cumpărat aici. Dar de ai sta să cumperi cu bogătia lumii acesteia si o
casă din cele mai mici din Ierusalimul cel de Sus, apoi nici bogătia din toată
lumea adunată nu face cât pretul ei. Însă, împărătia lui Dumnezeu se cumpără cu
milostenia, iar milostenia nu stă în mare si în mult, ci se socoteste după
puterea celui ce dă si dacă dai toată inima. Că darea la săracii cei ce au
trebuintă, aceea este milostenie fericită si de ea au fost pline vasele celor
cinci fecioare întelepte, cărora li s-a deschis împărătia.
Deci, pe această
milostenie să o păstrezi si tu nedepărtată si să o legi pe ea la grumazul tău,
ca totdeauna să fie cu tine. Că zic Scripturile: „Milostenia bărbatului este
pecetea pe care o poartă pe sine”. Drept aceea, de o vei primi pe dânsa, nici
un potrivnic nu te va birui, văzând că porti pecetea împăratului Ceresc si că
mergi spre Dânsul, Căruia este slava, acum si pururea si în vecii vecilor!
Amin.
(Proloage)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu