Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Ioan Gura de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului si mama sa, Sfanta Antuza, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Întru această
zi, cuvânt al Sfântului Antioh, despre camătă.
Oamenii lumii acesteia
niciodată nu se lasă de sfadă, dacă nu-si iau lucrurile cu un câstig. Că iau
camătă ca pret al adevărului, ca si când începătura de răutate si de asupreală
este dreptul lor. Deci, pentru aceasta, cei ce iau camătă, necurati si aspri se
numesc si sunt urâti înaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. Drept aceea, la
crestini, gândul si chivernisirea din camătă este lucru cu totul de lepădat si
de defăimare, precum a zis Proorocul despre cetatea cea nedreaptă, din mijlocul
căreia nu lipseste camăta si viclesugul. Iar despre cel drept a zis: „Argintul
său în camătă nu l-a dat.” Si iarăsi: „De camătă si de strâmbătate va izbăvi sufletele
lor.” Iar la Proverbe zice: „Să nu-ti înmultesti bogătia ta din camătă si din
dobândă, ci să miluiesti pe cel sărac ca să te mântuiesti.” Stiu si eu pe unii
că si-au păgubit capetele si sufletele după dobânda cea din camătă. Iar Legea
porunceste, zicând: „Celui de o credintă cu tine, să nu-i dai din camăta
argintului si a bucatelor, nici din cea a toate roadele.” Si iarăsi: „Lucrurile
tale să nu le dai în camătă.” Iar Eclesiastul, pentru cei ce se îmbogătesc din
camătă si din strâmbătate, a zis asa: „Este o nedreptate pe care am văzut-o sub
soare, bogătie adunată din cămătării, care piere rău în gâlcevi, si nu se va
curăti sufletul acela de păcat si toate zilele lui sunt în întuneric si în
mânie multă.” Iar Apostolul a zis, către Timotei, scriind: „Pe cei bogati să-i
înveti să nu nădăjduiască în bogătia lor, ci în Dumnezeu, Cel ce ne dă nouă
toate din destul, ca să ne bucurăm de ele, îndeamnă-i a se îmbogăti prin fapte
bune, să fie milostivi si prin aceasta a se strânge nouă comoară în ceruri.”
Deci, supuneti-vă, fratilor,
dumnezeiestii Scripturi, depărtati-vă de cumplita luare de camătă si de pofta
cea urâtă de Dumnezeu, că înjugată este camăta cu viclesugul. Să râvnim mai
bine râvnei celei bune a fericitului Zaheu, zicând împreună cu dânsul: „Iată,
jumătate din avutia mea, Doamne, o dau săracilor si, de am nedreptătit pe
cineva, întorc împătrit”, ca si noi să auzim de la Stăpânul, Mântuitorul, Cel
ce stie cele ascunse ale noastre: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia.”
Căruia se cuvine slava, acum si pururea si în vecii vecilor ! Amin.
(Proloage)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu