Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintilor Sfintiti Mucenici Achepsima, Iosif si Aitala si pentru asezarea moastelor Sfantului Mare Mucenic Gheorghe in Lida, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre un episcop, care a petrecut în pustie 39 de ani.

Ne spunea episcopul cetătii Suhia despre acest episcop, pe care la aflat în pustie, zicând: Când am fost în pustie, fiind monah, atunci am voit a mă duce în cea mai depărtată pustie, să văd de se află acolo cineva, slujind stăpânului Hristos. Si, luându-mi pâine si apă pentru patru zile, nu mi-a ajuns mie hrana si am îndrăznit a merge mai departe alte patru zile. Si slăbisem de sete si de osteneală si, iată, căzând spre moarte, zăceam pe pământ. Iar cineva venind, s-a atins de buzele mele cu degetul, apoi m-a si pipăit si îndată m-am întărit, cât mi se părea că nici nu fac călătorie, nici nu eram flămând, nici însetat si, sculându-mă, am umblat prin pustie.

Iar după ce au mai trecut alte patru zile, iarăsi am ostenit si mi-am ridicat mâinile la cer. Si, iată, acelasi bărbat, ce pe mine mă întărise întâi, iarăsi m-a uns cu degetul pe buzele mele si m-a întărit si am mai mers saptesprezece zile. Iar, după aceea, am aflat o chilie mică, un finic si apă si un bărbat stând, căruia perii capului îi erau îmbrăcăminte si erau cărunti, iar el însusi era înfricosător la înfătisare. Si după ce m-a văzut pe mine, a stat la rugăciune, iar după aceea a zis „Amin” si a cunoscut că om sunt, m-a luat de mână si m-a întrebat, zicând: „Cum ai venit aici? Si cum stă pacea în lume? Si încă mai gonesc prigonitorii pe crestini?”. Iar eu am zis: „Cu rugăciunile tale am trecut prin pustiul acesta, iar prigoanele, cu puterea lui Hristos, au încetat. Dar rogu-te eu, spune-mi mie, de unde esti tu? Si cum ai venit aici?”. Iar el, suspinând, cu plângere a început a grăi: „Eu am fost episcop si, fiind prigoană atuncea, multe chinuri am luat. Si, neputând suferi chinurile, mai pe urmă am jertfit idolilor. Dar după aceasta mi-am cunoscut fărădelegea mea si m-am pedepsit pe mine să mor în pustia aceasta. Si, iată, s-au împlinit mie aici treizeci si nouă de ani, de când mă mărturisesc si mă rog lui Dumnezeu să-mi ierte mie păcatul meu. Si mi-a dat mie hrană din finicul acesta, iar mângâieri de la altii n-am luat”.

Si acestea zicând, s-a sculat si a iesit afară si a stat la rugăciune multă vreme. Iar dacă a sfârsit rugăciunea, a venit la mine si văzându-i fata lui, m-am înspăimântat. Si mi-a zis mie: „Nu te teme, că Domnul te-a trimis pe tine, ca să-mi îngropi trupul meu, că si păcatul acum mi-a iertat”. Si, acestea zicând, si-a întins picioarele si si-a sfârsit viata. După aceea, rupându-mi haina, jumătate mi-am lăsat-o mie, iar cu jumătate am acoperit trupul Sfântului si l-am îngropat pe el. Si îndată s-a uscat finicul si chilia a căzut. Iar eu m-am rugat lui Dumnezeu cu lacrimi că doar mi-a lăsa mie finicul, ca să petrec acolo. Si după ce nu m-a ascultat pe mine Dumnezeu, m-am întors cu pace si, iată, bărbatul cel ce se arătase mai înainte mă întărea pe cale si asa, trecând pustiul si venind la frati, le-am spus toate. Deci, mă rog ca nici unul să nu se dea pe sine la deznădăjduire pentru păcatele sale, ci prin răbdare să afle de la Domnul mila.

(Proloagele)