Pentru rugaciunile Sfantului ierarh Grigorie Dascalul, mitropolitul Tarii Romanesti si ale Sfantului Sfintit Mucenic Eusebiu, episcopul Samosatei, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Mintea
1.
Bătrânul Ieronim le repeta mereu fiilor săi duhovniceşti: “Fiţi atenţi la
mintea voastră. Nu o înrobiţi cu nimic. Eu însumi regret că am construit
biserici, că mi-am înrobit mintea cu multe griji şi am împiedicat-o să se
roage”. Şi adăuga: “Fiţi foarte atenţi cu mintea voastră. Nu o împovăraţi cu
tristeţea şi cu probleme inutile. Când apa este curată şi liniştită, tu vezi
până-n adâncime şi poţi observa chiar şi o pietricică. La fel este şi cu
mintea”.
2.
Paza minţii este o condiţie a rugăciunii. Bătrânul Iosif Isihastrul, cu bogata
experienţă din Sfântul Munte, zicea: “O rugăciune fără atenţie şi trezvie este
o pierdere de timp, o muncă fără răsplată. Noi trebuie să fim atenţi asupra
simţurilor, a celor lăuntrice şi a celor din afară. Căci fără această atenţie,
mintea şi puterile sufletului se răspândesc în lucruri deşarte şi obişnuite –
ca şi apa murdară ce curge pe drum. Nimeni nu se poate ridica spre înălţimi,
dacă nu urăşte lucrurile pământeşti. Adesea ne rugăm şi mintea noastră se
împrăştie la lucrurile ce-i plac, este atrasă de obişnuit. De aceea
trebuie să ne sforţăm pentru a ne reculege şi a fi atenţi la cuvintele Rugăciunii”.
3. Referitor la mintea care se împrăştie în timpul
rugăciunii, Bătrânul Ieronim zicea: “N-are importanţă că mintea scapă adesea,
departe de rugăciune, şi de cuvintele pe care le pronunţăm. Să fim atenţi însă
ca noi să nu ne împrăştiem! Ea va reveni. Mintea se aseamănă cu un pui mic. El
fuge încoace, fuge încolo, nu rămâne aproape de mama lui, care este legată de
un loc. Dar când s-a obosit, el revine să se odihnească şi să doarmă la
picioarele ei”.
4. În timpul rugăciunii ni se perindă în minte chipul
diferitelor persoane. Ieronim, Bătrânul din Egina, dădea sfatul: “Dacă o
persoană, oricine ar fi, se interpune între tine şi Hristos, respinge imediat
această imagine. Căci ea răpeşte mintea care trebuie să fie întreagă la
Dumnezeu”.
5. Asupra lucrării minţii, Bătrânul Iosif zicea: “Mintea
hrăneşte sufletul. Tot ce ea aude sau vede, bun ori rău, face să coboare în
inimă, care este centrul puterilor spirituale şi fizice ale omului”.
6. Acelaşi Bătrân zicea despre minte: “Când mintea omului se
purifică şi se iluminează – căci ea are propria sa iluminare, independentă de
harul divin, cu ajutorul căruia, cum zic Părinţii, ea vede mai departe decât
dracii – ea primeşte, în plus, iluminarea harului divin, până acolo încât
acesta poate locui constant în ea şi-i acordă vedenii şi contemplaţii. Dacă
omul are dorinţa de a vedea şi învăţa câteva lucruri ce-l interesează, poate să
ceară acestea în rugăciune; harul va lucra pentru a-i împlini cererea.
(Andrei Andreicut-Cuvintele Batranilor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu