Despre vietuirea crestineasca

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Prov, Tarah si Andronic si ale Sfantului Ierarh Cosma, episcopul Maiumei, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Cuvânt al Preacuviosului părintelui nostru Efrem Sirul, despre cum se cuvine crestinilor a vietui.

Priviti, fratii mei iubiti, cum se întoarce omul la cele lepădate si cugetă iarăsi si face lucrurile păgânilor. Tot cel ce cugetă cele trupesti si risipeste ca si când nu ar astepta să dea seama lui Dumnezeu în ziua judecătii, oare nu s-a dezbrăcat el de Hristos? Că zice Domnul, cu dumnezeiasca Sa gură, că si pentru un cuvânt desert vor să dea seama oamenii în ziua Judecătii, apoi faptele în ce fel vor fi judecate?

O, ce drac rău. O, urătorul de bine si urătorul de oameni duh necurat. Cum împiedică si cum ademeneste el pe fiecare. Stăpânul strigă prin Prooroci si prin Apostoli si prin sfintele Evanghelii, dar din multime putini iau aminte. Diavolul cheamă prin alăute si prin hore si prin cântecele drăcesti si multimea se adună. Iubitorul de oameni, Dumnezeu, cheamă pe toti si zice: „Veniti la mine toti!”. Si nu este nimeni să-L asculte, nici să se sârguiască. Hulitorul de oameni, diavolul, pe multi îndeamnă si acestia la el aleargă. Dacă undeva s-ar propovădui ajunare sau priveghere, se sperie toti si se tânguiesc si se fac ca niste morti. Iar dacă s-ar vesti cândva prânzuri, cine sau alăute, sau cântece drăcesti, toti se fac veseli, binevoitori si treji si unii pe altii se cheamă si se strigă si împreună aleargă pe drumul cel rău si se nevoiesc cu nevointa cea vrednică de jale. Nu însă cu cinste cum se cuvine crestinilor, ci ca niste păgâni. Nu ca niste robi ai lui Dumnezeu, ci ca niste apucati. Si de multe ori, toată ziua se ostenesc pentru pântecele lor si toată noaptea petrec fără de somn, spre pierzarea sufletului lor, jucând si batjocorindu-se si nimic altceva câstigând din osteneală si din priveghere, fără numai vaiul, precum a zis Domnul.

Luati aminte cu dinadinsul la cele scrise si nu le defăimati, că vai celor ce ocărăsc dumnezeiestile Scripturi. Că multi cuvântători deserti sunt, amăgindu-se cu mintea, care când aud de chinurile judecătii zic râzând, mângâindu-se: „Oare sunt eu mai bun decât toată lumea? Unde va merge toată lumea, acolo voi merge si eu. Afară de toată lumea, ce are să mi se întâmple mie? Să mă îndulcesc deocamdată si eu, ca toată lumea, de bunătătile lumii acesteia”. Apoi, după ce s-a împlinit hotarul vietii acesteia, se trimite vestitorul mortii, zicându-ne: „S-a împlinit calea ta în viata aceasta, vino de acum într-o altă lume, vino la însusi locul tău!”. Apoi, lasi lucrurile vietii celei veselitoare, cu care ti se părea că vesnic te vei desfăta, si te duci, fiind tras de demoni, la locul de osândă.

Si, văzându-si locul, omul se va cutremura si îsi va bate fata sa cu palmele, si, căutând împrejur încoace si încolo va vrea să fugă si nu-i va fi lui cu putintă să fugă, că va fi tinut cu nădejde, legat de cei ce îl vor duce pe dânsul. Atunci îi vor zice lui demonii cei ce îl tin: „Ce te temi, vrednicule de jale? Ce te tulburi, ce te întristezi, ce te înfricosezi, ticălosule? Ce te cutremuri, netrebnicule? Tu ti-ai gătit tie locul acesta; seceră acum ce ai semănat. Ai auzit de înfricosata osândă si, râzând, asa ziceai: Unde va fi lumea toată, acolo voi fi si eu. Acum, pentru ce te cutremuri. Nu esti singur. Acolo unde este toată lumea, acolo esti si tu. N-ai auzit pe Stăpânul, zicând: Toată lumea întru cel rău zace? Ci, defăimând ziceai: Unde va fi toată lumea, acolo si eu. Vrednicule de jale si ticălosule pentru ce când ziceai acestea nu te gândeai la tine? Acum, lumea toată poate să-ti ajute tie? Oare pentru toată lumea vei da tu răspuns Judecătorului? Au nu numai pentru singur sufletul tău? Iată acum, precum ziceai, unde este toată lumea, acolo esti si tu.”

Si, intrând în locul cel de osândă, nevrând si cumplit chinuindu-se, va începe să ridice jalnice glasuri si să roage pe cei ce vor sta înaintea judecătii, ca să dobândească măcar putină răsufIare. Si îi vor răspunde lui: „Ce strigi, ticălosule? Au doar tu esti mai bun decât toată lumea? Unde este toată lumea, acolo esti si tu, precum ai zis”. Si atunci, suspinând din adâncul inimii, va zice: „Si ce-mi foloseste mie toată lumea? Vai mie, că m-am amăgit si m-am batjocorit. Dreaptă este judecata lui Dumnezeu. Acum am cunoscut, ticălosul, că ceea ce seamănă omul, aceea va si secera. Si ce sarcină va lega, aceea va si purta. Vai mie, că am auzit si nu primeam. Pe câti vedeam nevoindu-se, priveghind si ajunând, pe toti îi ocăram si-i osândeam. Pe câti îi vedeam plângând si tânguindu-se, râdeam de ei. Vai mie, că mai de folos îmi era mie o sută de ani să plâng acolo si să mă tânguiesc si pământ să mănânc si să nu vin în locul acesta de chin. Cine-mi va da mie vreme de pocăintă, măcar de trei zile ale veacului aceluia, pe care l-am cheltuit în lenevire, eu, vrednicul de jale si ticălosul? Însă acum târgul si soborul s-au risipit si nu mai am folos din pocăintă.”.

Vedeti, fratilor, să nu se afle cineva fără de roadă. Cel ce seamănă în trupul său îndulcirea lumii acesteia, desfătări, cine si prânzuri, din trup va secera stricăciune. Iar cel ce seamănă în duh rugăciune, ajunare si priveghere, din duh va secera viată vesnică. Luati seama si vedeti că nicidecum nu se laudă cel ce se desfătează, nici cei ce râd, nici cei ce joacă, că acestea păgânii le fac. Iar în partea crestinilor, legea este în acest fel: fericiti cei săraci cu duhul, fericiti cei ce plâng, fericiti cei milostivi, fericiti cei izgoniti, fericiti cei curati cu inima, fericiti cei vorbiti de rău, fericiti cei ce se înfrânează, fericiti cei ce au păzit Botezul curat, fericiti cei ce pentru Hristos s-au lepădat de lumea aceasta, fericite sunt trupurile feciorelnicilor, fericiti cei ce au femei ca si când n-ar avea, fericiti cei ce priveghează si se roagă, fericiti cei ce văd mai înainte pe Cel ce va să vie să judece viii si mortii si-si pregătesc răspunsul, fericiti cei ce lăcrimează în rugăciune si în cântarea de psalmi. Acestea sunt ale dumnezeiestii Scripturi a dreptcredinciosilor.

Si, oare, care Scriptură fericeste pe cei ce cântă din fluier, sau în alăută, sau râd, sau pe cei ce se desfătează, sau pe cei ce se îmbată, sau pe cei ce se înversunează si joacă, sau pe cei ce iubesc lumea aceasta? Stăpânul nostru nu ne-a învătat acestea, ci, mai vârtos, le-a si osândit, zicând: „Vai vouă care râdeti acum, si vă desfătati, că ve-ti plânge si vă ve-ti tângui!”.

Deci, veniti ca, lăsând calea cea largă, care duce la pierzare, să ne ostenim putină vreme, ca să împărătim în vecii cei nesfârsiti si să dobândim bunătătile cele nestricăcioase pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit si la inima omului păcătos nu s-au suit. Fugi de mândrie, o, omule, desi esti bogat, ca nu cumva să ai pe Dumnezeu împotriva ta, si iubeste smerita cugetare, desi esti mare, ca să te înalti în ziua judecătii, că vai celui trufas, că acela, când va intra în mormânt, atunci se învată cine este. Vai lacomului, că bogătia trece, vai necredinciosului, că în vreme ce toti se luminează, el singur atunci se întunecă. Vai, celui fără de lege, că se duce la Judecător aspru si drept. Vai trândavului, că va căuta vremea pe care rău a cheltuit-o si nu o va afla. Vai ocărâtorului si împreună cu el, betivului, că se rânduiesc cu ucigasii si cu desfrânatii se pedepsesc. Vai celui ce se desfătează în această putină vreme,că, precum un vitel spre junghiere, asa se îngrasă.

Dar fericit este cel ce călătoreste pe calea cea strâmtă, că purtător de cunună va intra în cer. Fericit cel ce multora le face bine, că va afla ajutători multi, când va fi judecat. Fericit cela ce se sârguieste către viata ce va să fie, că acestea de aici trag spre stricăciune si moarte. Fericit este cel ce risipeste cele rele, adică pe acelea ce le-a adunat rău, că va sta curat înaintea judecătorului. Fericit este cel ce spre toate se sileste pe sine, că silitorii răpesc împărătia lui Dumnezeu.

Deci, să ne silim acum si noi spre tot lucrul bun. Să ne îndemnăm si să ne zidim unii pe altii, precum si faceti. Totdeauna vorbirea noastră să fie despre judecată si despre darea răspunsului vostru. Ori ce lucru faceti, fie de umblati pe cale, fie de sedeti la prânzuri sau în paturile voastre, ori altceva de faceti, totdeauna îngrijiti-vă de judecată, si de venirea dreptului Judecător si vă aduceti aminte, în inimile voastre, si zicteti unii către altii:

„Oare în ce fel este întunericul cel mai dinafară? Oare în ce fel este focul cel nestins si viermele cel neadormit? Oare în ce fel sunt scrâsnirile dintilor?” Acestea vorbiti-le unii cu altii, noaptea si ziua. Să ne nevoim fratilor, până avem vreme. Să cumpătăm desfătarea cea de aici, ca acolo să câstigăm desfătarea Raiului. Să plângem aici putin, ca acolo să râdem. Să flămânzim aici, ca să ne saturăm acolo. Să învătăm a ne lipsi de toate acestea vremelnice de aici, ca să ne îndulcim acolo de bunătătile cele adevărate. Pe calea cea strâmtă si necăjită să călătorim aici, ca acolo pe calea cea lată si desfătată să umblăm. Si iarăsi zic: „Vedeti să nu ne împiedice pe noi viata aceasta si să ne batjocorească si goi si netrebnici să ne trimită pe noi în veacul acela. Că înselăciunea lumii acesteia pe multi ia împiedicat, pe multi i-a pierdut, pe multi i-a batjocorit, pe multi i-a orbit”.

Iar noi, fratilor, să luăm aminte la noi însine si să ascultăm pe Domnul, care zice: „Veniti după Mine!” Deci, de toate să ne despărtim, si Lui să-I urmăm. Să potolim toată bucuria lumii acesteia, că batjocoreste pe cei ce o iubesc pe dânsa. Iar noi să ne sârguim a dobândi viata cea vesnică, dăntuirea cea cu îngerii, petrecerea cea cu Hristos. Căruia se cuvine slava în vecii vecilor! Amin.

(Proloage).

Despre fapta buna

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Filip, unul dintre cei 7 diaconi si ale Sfantului Ierarh Teofan Marturisitorul, episcopul Niceei, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Limonar, despre fapta bună.

Cineva dintre părinti ne-a spus nouă că un oarecare mirean avea copii, între care era unul, mai mare, cu numele Aviv. Acesta era feciorelnic si foarte se păzea, cucernic si postitor si de la toate înfrânat si gândea să iasă din lume. Iar tatăl lui îl oprea si voia a-l încurca în grijile lumii acesteia. Si era pentru aceasta supărat pe dânsul si totdeauna îl ocăra pentru multa lui înfrânare. Si îi zicea lui: „Pentru ce nu te duci în lucrurile lumii acesteia, ca si fratii tăi?” Iar el, răbdând, tăcea. Si toti îl iubeau pe el pentru multa lui întelegere si pentru cucernicia lui.

Iar, îmbolnăvindu-se tatăl lui si apropiindu-se de sfârsitul vietii, rudeniile, si toti cei ce-l iubeau pe el socoteau că tatăl lui îl urăste si-l va lipsi pe el de partea lui de mostenire, fiindcă tatăl său era foarte bogat. Deci, adunându-se, au mers către tatăl lui si i-au zis: „Voim să te rugăm pe tine un lucru.” Iar el a zis: „Ce anume?” Si ei au zis: „Pentru fiul tău Aviv, ca să nu-l lipsesti pe el de mostenire.” Iar el a zis lor: „Oare mă rugati pe mine pentru acela, care nu se îngrijeste de loc de ale vietii, ci numai se roagă si posteste?” Si i-au zis lui: „Asa”. Si a grăit lor: „Chemati-l aici”. Si când a intrat la dânsul, a zis lui: „Apropie-te către mine, fiule.” Si apropiindu-se, s-a întins tatăl său pe sine la picioarele fiului său, plângând si zicând: „Iartă-mă pe mine, fiul meu, si te roagă lui Dumnezeu pentru mine, ca să mă ierte milostivul Dumnezeu pentru aceasta, că te-am supărat în zadar. Că tu pe Hristos ai iubit, iar eu, ticălosul, lumeste am judecat.” Si chemând pe toti fratii lui, le-a zis lor: „Iată, de acum fratele vostru Aviv vă este vouă si tată si stăpân si să-l ascultati pe el, întru toate ce va porunci.” Iar după ce a răposat tatăl lor, a împărtit lor mostenirea. Si partea sa a împărtit-o săracilor si pentru el nu si-a lăsat nimic.

Si a zidit pentru sine o chilie mică pentru liniste, iar când a isprăvit-o pe ea, s-a îmbolnăvit si, apropiindu-se vremea sfârsitului său, a venit unul din fratii lui si sedea lângă dânsul, iar el a zis: „Mergi, frate, si fă mângâiere în casa ta, că astăzi este zi sfântă si praznic” (că era praznicul Sfintilor Apostoli). Si a răspuns fratele lui: „Cum te voi lăsa pe tine?” Iar el

a zis: „Mergi, si când va veni vremea, te voi chema pe tine.” Si, apropiindu-se ceasul, s-a sculat singur si a mers la usa fratelui său si a lovit în usă si, auzind, fratele a cunoscut că-l cheamă. Iar când a venit la fratele lui, acesta s-a culcat îndată si si-a dat sufletul său Domnului si toti au proslăvit pe Dumnezeu si s-au minunat de un sfârsit atât de fericit.

Asa moare cel credincios. El de moarte nu se teme, nici de judecată, că acestea nu se vor atinge de el, după cum ne încredintează pe noi Domnul Iisus, zicând: „Cel ce ascultă cuvântul Meu si crede în Cel ce M-a trimis are viată vesnică si la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viată.” (Ioan, 5, 24). Un asemenea sfârsit preafrumos primeste lupta si pătimirea crestinului dreptcredincios. O, de ar fi cu putintă a îndemna pe fiecare la această credintă, ca să se străduiască spre lupta cea neobosită si să se lupte el cu toată osârdia, intrând pe usa cea strâmtă si fericit să-si sfârsească alergarea sa. Că acolo îl asteaptă pe el cununa cea slăvită, nevestejită a fericirii, în Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia I se cuvine slava în veci! Amin.

(Proloage).

Micii creatori

 Continuam sa mestesugarim tot……noduri

 Incercam sa invatam cat mai bine tehnica nodurilor sau tehnica macrame, asa ca am trecut la al doilea tip de nod. Si, daca la primul tip impletitura era doar dintr-o parte asa cum am explicat aici, de data aceasta am diversificat. Impletitura se realizeaza din ambele parti. Initial, la fel ca si prima data, am folosit sfoara. Ei bine, li s-a parut greu, pentru ca uitau cu care parte trebuie sa inceapa. Si atunci mi-a venit ideea de a folosi doua culori. In acest fel, lucrurile au fost mult mai simple si s-au bucurat ca reusesc sa impleteasca.

Cu mult spor au impletit semne de carte,

 Dar si brelocuri copilasi. De aceste tipuri de brelocuri sunt foarte incantati. Sunt in stare sa le faca continuu. Abia ii trimit acasa.😂😂😂.

Și rezultatul.

De data viitoare vom face alt tip de nod.

Despre razboiul desfranarii

 Pentru rugaciunile Sfintului Mucenic Evalmpie si sora sa, Evlampia si ale Sintilor Cuviosi Vasian si Teofil Marturisitorul, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru aceeasi zi, cuvânt din Pateric, despre războiul desfrânării.

Un frate era în mare război si supărare de gândurile desfrânării si a mers la un staret mare si-l ruga pe el, grăind: „Fă bine si te roagă pentru mine, că mă supără foarte mult războiul desfrânării”. Deci, s-a rugat staretul pentru dânsul. Apoi a venit iarăsi a doua oară la staret si acelasi cuvânt i-a zis. Asemenea si staretul nu se lenevea a ruga pe Dumnezeu pentru dânsul si a zice: „Doamne, arată-mi mie sederea fratelui acestuia si din ce parte se năvăleste satana asupra lui, că m-am rugat si n-a aflat odihnă”. Si Dumnezeu i-a descoperit lui despre dânsul. Că l-a văzut pe el si pe demonul desfrânării sezând aproape de el si bârfind împreună. Iar îngerul cel trimis lui spre ajutor, departe stând si mâniindu-se asupra fratelui, că nu se îndrepta spre Dumnezeu, ci se îndulcea cu cugetele si tot gândul său îl da vrăjmasului. Deci, a cunoscut staretul că de la fratele este pricina. Si i-a zis lui: „Tu te lasi supus, si te împrietenesti cu gândul tău si, de aceea, pătimesti.” Si l-a învătat pe dânsul, că se cade a se împotrivi gândurilor. Iar fratele, asa făcând, cu rugăciunea staretului a aflat odihnă.

(Proloage).

MFC-DIMINEATA

 Dimineața la munte

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen pe blogul ei "Intre vis si realitate"

Despre fapta buna

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Iacob al lui Alfeu si ale Sfintilor Cuviosi Andronic si Atanasia, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre fapta bună pe care, câstigând-o, omul se mântuieste.

Sunt patru fapte bune de care se tine seama la mântuirea omului: postul, a se ruga adeseori Domnului, lucrarea mâinilor si curătia trupească; la acestea patru se împotriveste diavolul. Prin cea dintâi, adică prin mâncare, a ispitit pe Adam în Rai. Prin a doua, nerugându-se Domnului, i-a dat lui Adam rusine si teamă de Dumnezeu si I-a făcut a se ascunde si a nu veni înaintea Lui, ca nu cumva, închinându-se înaintea lui Dumnezeu, Adam, să primească iertăciune de păcatul său. Iar după ce a fost izgonit Adam gol din rai, încă si prin goliciunea aceea voia diavolul să-l surpe pe om în alt păcat, adică în deznădejde voia să-l ducă pe el. Dar iubitorul de oameni Dumnezeu, stiind mai dinainte facerea de rău a diavolului, a dat lui Adam lucrul, asezându-l pe om în Rai, ca să-l păzească si să-l lucreze, zicându-i: „Lucrează pământul din care ai fost luat!” Iar Adam, îngrijindu-se de lucru, a lepădat mestesugirea cea rea, a diavolului.

Deci, fiind biruit în aceasta, diavolul a semănat gând rău si în curătia trupească, că a făcut a se împodobi fetele lui Cain si a făcut să cadă în desfrânare cu dânsele pe fiii lui Set si a spurcat curătia trupească. Drept aceea si Scriptura zice: „Intrat-au fiii lui Dumnezeu la fiicele oamenilor.” Că atunci când omul îsi păzeste trupul curat, fiu al lui Dumnezeu este, nespurcând făptura mâinii lui Dumnezeu. Drept aceea, sârguiti-vă la lucrul mâinilor, ca nu în nelucrare să ne afle pe noi diavolii si să ne însele. Iar de va păzi cineva aceste patru fapte bune: postul, rugăciunea, lucrul mâinilor, curătia trupească, arătat este că fiu al Luminii si mostean al Împărătiei cerurilor este, întru Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia se cuvine slava.

(Proloage).

La Festival-cazarea

 Pensiunea “AL 5-LEA ANOTIMP” (5. EVSZAK)

 Distanta de la Ploiesti la Sfantu-Gheorghe este destul de mare si, fara cazare, nu am fi putut sa ne bucuram de intregul spectacol din week-end. Asa ca, dupa multe cautari, am ales sa ne cazam la pensiunea “Al 5-lea anotimp” si pot sa spun ca a fost o alegere inspirata.

Pensiunea este amplasata in padure, la o distanta de 4,5 km de centrul orasului. O adevarata oaza de liniste si relaxare. O placere sa te trezesti dimineata, sa privesti curtea frumoasa, lacul din fata pensiuni, dar si padurea si sa iti umpli plamanii cu aerul curat.

Camerele nu sunt foarte mari, insa sunt foarte cochete si te indeamna la relaxare. Intregul mobilier este din lemn, iar paturile extrem de comode.

Gazda a fost foarte amabila, tot timpul atenta la nevoile turistilor.

Ceea ce mi-a mers la suflet a fost stabilirea micului dejun la o ora decenta, acesta servindu-se intre ora 9 si 11. Doamne, ce bine a fost, pentru ca nu am mai dormit cu grija. Nu sunt o persoana care ma trezesc tarziu, insa ora 8 (asa cum este in general la pensiuni) mi se pare o ora destul de matinala.

Micul dejun a fost generos si diversificat.

Duminica dimineata, a fost o schimbare de program si am plecat in jur de ora 8. Seara am sunat sa anuntam si domnul ne-a spus ca va veni mai devreme la pensiune. Noi am crezut ca asa gtrebuie, ca sa predam camera. De fapt dansul a venit sa ne prepare ceva pentru micul dejun si sa ne ofere o cafea.

Mi-a placut foarte mult locatia si o recomand.

PS: asa cum spun de fiecare data, precizez si de data aceasta ca, postarile despre pensiunile sau hotelurile la care am fost cazati, reprezinta strict parerea mea, punctul meu de vedere si nu fac reclama la nici una dintre ele.

Pe de alta parte, atunci cand dorim cazare, cautam de fiecare data pareri ale turistilor. Acestea ne ajuta foarte mult si m-am gândit ca si eu pot ajuta la randul meu.

Despre milostenie

 Pentru rugaciunile Sfintelor Cuvioase Pelaghia si Taisia, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre un cărturar milostiv.

A fost în Ascalon un om temător de Dumnezeu, având obiceiul de a primi pe străini si trimitea milostenii pretutindeni. Si încă atât era de milostiv, cât si casa lui si-a făcut-o casă de adăpostire a străinilor. Si mai vârtos primea pe călugări si averea pe care o avea o da acestora, iar mănăstirilor celor din pustie le trimitea galbeni.

Odată, într-o vreme când vrea să trimită milostenie, s-a întâmplat că nu avea nici măcar bani de aramă, si se mâhnea de aceasta. Deci, sezând el în casă mâhnit, a intrat la dânsul un bătrân, iar el i-a zis lui să se aseze. Si era, cel ce venise, frumos la chip. Si, după ce a sezut, i-a zis lui cel ce venise: „Pentru ce, dascăle, esti mâhnit?” Iar el i-a răspuns : „Pentru păcatele mele tânjesc.” Că asa îi era obicieiul lui de a grăi totdeauna. Iar acela a zis către dânsul: „Iată, dar că altă grijă ai: deci, pentru ce te mâhnesti si esti întristat? Au nu stii că Dumnezeu Se îngrijeste mai mult decât tine, având purtare de grijă de toată făptura Sa?” Si, scotând din sânul său o legătură, i-a dat-o cărturarului, zicând:

„Iată, ai trei sute de galbeni, asemenea si arginti; deci, fă după obiceiul tău.”

Iar cărturarul, ducându-se în cămară, a pus legătura în lădită si, întorcându-se, voia să cinstească pe bătrânul, dar n-a mai aflat pe nimeni. Deci, a început a tine de rău pe cei din casă: „Pentru ce, după ce i-ati dat voie bătrânului să intre la mine, l-ati lăsat să iasă, nici măcar rugăciune făcând către Dumnezeu?” Iar ei cu jurământ ziceau: „N-am văzut pe nimeni.” A chemat apoi pe portar si se răsti la el, zicându-i: „Cum l-ai lăsat să intre pe bătrân, fără a-l conduce pe el?” Si acela, asijderea, se jura că n-a văzut pe nimeni, nici intrând, nici iesind. Atunci a cunoscut că, din dumnezeiască putere, se făcuse aceasta si, căzând la pământ cu lacrimi, grăia: „Doamne, Dumnezeul meu, cine sunt eu, defăimatul si păcătosul, de vreme ce, în acest fel, rânduiesti cu mine, nevrednicul?” Iar după ce a împărtit ca milostenie, tot ce i s-a dat, în aceeasi vreme au venit doi călugări si i-au dat lui niste aur. Si, aducând bucate, a început a-I ruga pe ei ca să mănânce„ iar aceia i-au zis lui: „Du-le înapoi, că vom veni diseară la tine, că locuim la sfintii părinti egipteni; deci, să trimiti acolo după noi.” Însă, seara a trimis si nu i-a aflat. Iar cei de acolo au zis: „Ei nici n-au fost la noi.” Atunci a cunoscut că si acestia tot de la Dumnezeu i se trimiseseră lui. Si da îndestulată milostenie si lădita nu s-a mai desertat de aur.

Iar odinioară, nefiind destul undelemn, cheIarul a văzut aceasta si a vrut să spună fericitului ca să cumpere, dar a uitat să-i spună. Si a intrat, iarăsi, în cămară pentru altă treabă si a văzut vasul cel gol, plin de untdelemn. Deci, venind, cheIarul a spus aceasta cărturarului. Iar el a grăit lui: „Oare, ai mai spus si altora?” Iar acesta a zis: „Am spus.” Si a răspuns, zicându-i: „Piedică si sminteală te-ai făcut milosteniei.”

Iar aceasta v-am spus-o vouă, fratilor, minunându-mă de darul lui Dumnezeu, cum miluieste pe cei milostivi si mila Sa cea mare le dăruieste lor. O, cât de bine este a face milostenie cu toată puterea! Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

(Proloage).

Provocare

 Caminul meu un colt de rai – saptamana 1

A venit si luna octombrie si, odata cu ea provocarea “Caminul meu un colt de rai” lansata de Irina si Corina pe blogurile lor.

In prima saptamana a provocarii, ideea principala este aceea de a “ne trage putin sufletul”. Fie ca mergem in natura si admiram tot ceea ce este frumos in jurul nostru, fie petrecem mai mult timp intr-un loc preferat din casa, timp in care sa ne auzim gandurile, sa ne relaxam, sa punem putin stop alergaturii din fiecare zi.

Eu cred ca am reusit o combinatie. La televizor ma uit doar la unele filme de pe Diva, refuz de ceva ani buni sa ascult sau sa urmaresc stiri, informatii, etc. Nu am retele de socializare, Youtube este singurul pe unde mai “pierd” timpul, cautand tot felul de informatii strict pentru activitatile pe care le desfasor. In aceasta saptamana am ales sa fac o pauza, iar timpul alocat (in general seara) sa il petrec citind.

Dimineata o incep cu rugaciune, multumind pentru noaptea incheiata cu bine si rugandu-ma pentru ziua care incepe.

Desi la inceputul fiecarei saptamani imi fac listele cu ceea ce am de facut si le programez, in prima saptamana a lunii octombrie, am renuntat la consultarea lor (de facut tot le-am facut).

Am reusit sa lucrez si la paturica "plimbareata" (am denumit-o asa pentru ca lucrez la ea mai mult in masina).

Dar, in week-end ne-am bucurat de natura, de lucruri frumoase, de oameni frumosi si talentati, dar si de ploaie. Mersul prin ploaie ne-a dat o stare de bucurie si de veselie.

Ca o concluzie, in aceasta prima saptamana, am functionat la o viteza mai mica, am rezolvat ceea ce era strict de rezolvat, ne-am incarcat bateriile. Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Despre betie

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mari Mucenici Serghie si Vah, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Antioh, despre betie.

Betia este mai rea decât lăcomia si este defăimată foarte de Sfintele Cărti, că neprimit lucru este a se îndreptăti cineva cu betia, precum se si laudă cei fără de minte, de vreme ce cu încetul se îmbolnăvesc si sărăcesc. Deci, bun lucru este a bea putin, pentru slăbiciunea trupească. Că, precum pământul, la vreme fiind adăpat, creste curată sământa cea semănată întrânsul si cu dobândă, iar pamântul cel plin cu multă grăsime, creste numai buruieni si scai, asa si multa băutură pe cei fără minte îi duce spre ocară, iar pe întelepti, spre plângere. Că a zis Scriptura lui Dumnezeu: „Noe a fost un bărbat drept, dar, îmbătându-se, zăcea gol, si s-a batjocorit de Ham cel fără de minte, iar de fiii cei întelepti s-a acoperit.”

Să fugim, deci, fraŃilor, de dracul betiei, ca să nu fim batjocoriti de el, ca mai vârtos să ne trezim si să ne întărim, ca să fie întreg omul cel din lăuntru, precum si la Pilde ne învată Scriptura, zicând: „Să nu fii băutor de vin, că tot betivul sărac va fi.” Si iarăsi zice: „Pentru cine sunt suspinele, pentru cine văicărelile, pentru cine gâlcevile, pentru cine plânsetele, pentru cine rănile fără pricină, pentru cine ochii întristati? Pentru cei ce zăbovesc pe lângă vin” (Pilde 23, 29-30). Si a mai zis: „La vin nu te îmbărbăta, că pe multi i-a pierdut betia.” Si iarăsi: „Nu folosesc celui fără de minte mâncarea si băutura, că nebunie si ocară este betia. Si tot cel ce se amestecă cu dânsa, nu va fi întelept”. Iar Isaia, ocărând pe cei beti, le zice: „Vai de cei ce dis-de-dimineată aleargă după băutură îmbătătoare, vai de cei ce până seara târziu se înfierbântă cu vin!” (Is. 5,11). Iar loil le-a zis: „Desteptati-vă, betivilor, si plângeti. Si voi, băutorilor de vin, tânguiti-vă pentru vinul cel nou, căci vi s-a luat de la gură” (Ioil 1,5).

Cu adevărat, dar, a necredinciosilor si a oamenilor celor nebotezati le este veselia din betie, precum a zis si lov, rugându-se pentru oarecine: „Să rătăcească ca niste betivi. Iar, cei ce voiesc a vietui cu cinste si cu curătenie, de aceasta să se lase si pe calea cea dreaptă, fără poticnire, să meargă.” Si să ascultati pe Apostolul care zice: „Nu vă îmbătati de vin, întru care nu este mântuire”. Si iarăsi: „Betivii nu vor mosteni împărătia lui Dumnezeu.” Si încă a mai zis: „Că toate vătămările, cele cu chip de rusine, din betie se fac”. Pentru aceasta, nu fiti nebuni, ci cunoasteti care este voia lui Dumnezeu. Că însusi Domnul nostru Iisus Hristos ne-a poruncit tuturor, zicând: „Luati seama la voi însivă să nu se îngreuneze inimile voastre de mâncare si de băutură si de grijile vietii” (Luca, 21, 34).

(Proloage).