JURNAL

 

 JURNAL…….OCAZIONAL (6)

Ohooo, a trecut ceva timp de cand nu am mai scris pe blog. La un moment dat, chiar am fost tentata sa renunt, insa acesta simt ca este coltisorul meu, unul dintre locurile unde ma simt cel mai bine. Nu stiu daca a fost un anumit motiv sau doar o idee de moment. In sfarsit, pana una-alta, am revenit aici alaturi de persoane dragi care stiu  ca citesc ceea ce scriu si pentru acest lucru le multumesc. Am senzatia unei intalniri cu cei dragi.

Ce am facut de cand nu am scris? Am terminat bluza Denisei, tot lucrez la puloverul lui Mihai. De fapt si acesta este terminat de tricotat, insa mai am cusaturile de facut.

Continuam activitatile cu copiii de la centru si chiar ne bucuram de orele petrecute impreuna. La dorinta fetelor, am incercat sa invatam sa crosetam ochiul de lant. Li s-a parut cam greu, asa ca atunci cand am spus ca vom face diverse lucruri din hartie au fost foarte fericite. Doar o fetita, Bianca, a invatat sa il faca si m-a intrebat daca poate croseta si acasa. Bineinteles ca raspunsul a fost DA, asa ca pana data urmatoare cand ne-am intalnit a lucrat ochiul de lant dintr-un ghemulet de material. Bucuria ei pentru realizare a fost extrem de mare, asa ca am facut pasul 2 impreuna: piciorusul scurt. Si acesta l-a facut bine, iar acum i-am dat sa faca patratele pentru cescute din diverse culori folosind acest piciorus (20 picioruse si 20 randuri). Abia astept sa vad daca s-a descurcat.

Desi, initial sora ei nu a avut rabdare deloc si a spus ca ea vrea sa coasa, la urmatoarea intalnire cine credeti ca avea croseta si ghemulet? Roxana, sora Biancai. Incet-incet, a invatat si ea sa croseteze ochiul de lant, iar acum abia astept sa vad daca a avut spor. O alta fetita, Daria mi-a spus ca si-ar dori si ea sa mai incerce, asa ca data viitoare ii voi explica si ei iar.

In tot acest timp, baietii au pregatit cartoane drept suporturi pentru seminte. Din ele vom face mici tablouri.

Pregatim incet-incet si o mica serbare despre Sfintii Romani. Am incercat sa o prezentam acum, insa multa lume este in concediu si, atat doamnele din Comitetul al bisericii, cat si domnii din Consiliul Parohial ne-au rugat sa o amanam pentru luna septembrie. Deci, schimbare de program si pregatim o expozitie cu diverse lucruri create de noi.

De azi am inceput lucrul la birou, insa alternativ 2 saptamani birou-2 saptamani telemunca. Ne adaptam.

V-am spus cred, ca intentionam sa facem modificari in bucatarie, adica sa punem plita in balcon. Am reusit, iar pe langa plita, am dus in balcon si cuptorul vechi, pe care il folosim mai mult pentru paine si mancare, iar cel nou, este in bucatarie. Ce pot sa va spun? Un vis. Mirosul de mancare din casa a disparut, cand fac mancare tin geamurile larg deschise, asa nu se mai incalzeste deloc in casa, iar in bucatarie foarte putin. Consider ca este o mare realizare a acestui an si ii dau Slava lui Dumnezeu. Inca mai sunt lucruri marunte de facut, dar cand totul va fi gata, sper sa reusesc sa va arat.

Stiti ca noi am inceput conservele. Pe langa ceea ce facem in fiecare an, anul acesta am incercat si putin lichior din flori de trandafiri. Am terminat cu plantele, am terminat cu capsunii si ciresele, urmeaza zmeura si visinile si corcodusele pentru nectar.

Avand in vedere multimea zilelor cu sarbatoare, am reusit de am citit cateva carti frumoase: “sotul meu” si “cumpar un sot” de Max du Veuzit si o carte inchinata Sfintei Parascheva.

Asa a trecut aceasta perioada val-vartej. Acum ne pregatim de un alt concediu: statiunea Venus-hotel Dana.

CONCEDIU DE PRIMAVARA

 

CONCEDIU SOVATA

Hristos a Inviat!

Asa cum am spus si in postarea trecuta, am fost in concediu la Sovata. De data aceasta, cazarea fiind chiar la intrarea in statiune, iar timpul destul de capricios, am putut sa “exploram” mai bine statiunea.

Ne-am plimbat pe aleile ce duc la lacurile din jurul statiunii si la muntele de sare si am admirat peisajul incantator. La un moment dat, am vrut sa o luam pe potecile care duc in interiorul parcului, insa de fiecare data norii ne-au facut sa ne razgandim.

Lacul Ursu

Lacul Alunis

poteci prin parc

Lacul Rosu

muntele de sare

muntele de sare-detaliu

muntele de sare-impresionante radacinile copacilor

poteci prin parc

salutul ratustelor pe care le admiram in iarna pe lacul Ursu

Cand am plecat din Ploiesti, de mult nu mai erau lalele inflorite, insa acolo am admirat covoare intregi cu aceste minunate si delicate flori.

Bineinteles, ca nu am trecut cu vederea nici micutul parc din centrul statiunii. Aici am petrecut cateva ore bune citind, lucrand sau admirand peisajul.

Am plecat din statiune doar o singura zi pentru a vizita orasul Reghin, dar despre el voi vorbi intr-o alta postare.

Pot sa spun ca a fost primul concediu in care doar ne-am odihnit, am citit si ne-am relaxat, fara a face zilnic zeci de kilometri in care sa vedem cat mai multe obiective turistice. O alta experienta.

JURNAL

 

 JURNAL…….OCAZIONAL (5)

 

A venit cu adevarat primavara. In unele zile am senzatia chiar ca este vara, ata de cald este. Am adunat papadia si am facut siropul. Acum, ne pregatim de adunat socul si salcamul din care vom face sirop si dulceata. Bineinteles, ca pe perioada cat sunt infloriti acesti pomi vom savura socata si salcamata.

In continuare desfasuram activitati la Centrul de copii.

-       In sambata Pastelui, copiii au ajutat la taierea acestuia si punerea in pungute, dupa sfintire. Bucurie din partea copiiilor ca au putut fi utili, bucurie si din partea doamnelor ca au avut ajutoare de nadejde si asa au putut pleca mai devreme acasa pentru a pregati bunatati celor dragi.

-       Dupa Paste, am avut o noua sarbatorita, Daria, o fetita tare draguta, ce s-a alaturat de curand grupului nostru. Desi ziua ei a fost inainte de a ne cunoaste, am hotarat cu totii sa o serbam.

-       Ne pregatim cu spor pentru un mic moment de poezii, in cinstea sfintilor romani, pe care il vom prezenta in Duminica serbarii acestora.

-       Acum, pentru ca stim sa facem dulciuri in general, incepem sa ne…”specializam”, adica, indata ce vine vacanta, vom invata, pentru inceput, sa facem checuri.

-       Si, pentru ca fetitele sunt foarte dornice sa invete sa croseteze, baieteii vor pregati suporturile pe care vom lipi diferite seminte, facand suporturi pentru cestile de cafea, micute tablouri si vedem ce idei ne mai vin.

In perioada Sfintelor Pasti, prima zi am petrecut-o alaturi de parinti si socri. Ni se umple sufletul cand vedem bucuria pe care o au cand se revad. Din pacate nu reusim sa ne adunam mai des si sa ne bucuram unii de altii. A doua zi, am petrecut-o alaturi de copii. O alta zi plina de bucurie, cu rasete si vorbarie multa.

In ceea ce priveste serviciul, inca lucram de acasa, Slava lui Dumnezeu. Vedem ce va mai fi dupa data de 1 iunie.

In aceasta perioada am fost o saptamana in concediu la Sovata. Desi obisnuiti ca, in fiecare concediu sa mergem sute de kilometri pentru a vizita cat mai mult din zona respectiva, de data aceasta am ales doar sa ne relaxam. Si chiar am reusit, de partea noastra fiind si timpul. A plouat foarte mult, iar in scurtele pauze de ploaie, am ales sa exploram parcul din Sovata sau doar sa stam pe o banca si sa citim (cazul sotului) sau sa lucram (cazul meu). Singura deplasare facuta ceva mai departe a fost la Reghin, dar, despre asta intr-o alta postare.

Cam asa am petrecut noi aceasta perioada ce a trecut precum……..acceleratul.

TREZVIRE DUHOVNICEASCA

 

Diavolul se straduieste sa-l netrebniceasca pe nevoitor

 

-Parinte, uneori ispitele vin una dupa alta si nu le mai pot rabda.

-Vrei sa-ti dau o solutie ca sa le eviti? O vei primi?

-Da.

-Singura solutie ca sa eviti ispitele este sa…..te lupti cu diavolul!.....De ce razi?Nu-ti place aceasta solutie?Asculta! Cu cat se nevoieste cineva, cu atat va avea mai multe ispite si greutati.dar cu cat va incerca sa evite ispita, cu atat diavolul ii va sta impotriva. Insa prin ispite, daca le punem in valoare in chip corect, ni se da ocazia ca viata noastra, care uneori este antievanghelica, sa devina evanghelica.

-Parinte, ma poticnesc de unele lucruri neinsemnate si dupa aceea nu mai am dispozitie sa ma nevoiesc pentru ceva mai inalt.

-Acestea sunt ca si minele pe care le pune dusmanul ca sa netrebniceasca armata. Cand vede ca nu poate pricinui alta paguba nevoitorului,aghiuta cauta cum sa-l netrebniceasca prin lucruri neinsemnate. De aceea sa stii ca exista si dracusori mici, care stiu insa, sa faca mare vatamare. Odata am intrebat pe un dracusor de acesta:”Oare tu ce poti face?”. “Ce pot face eu? Ma duc si incurc atele la croitorese, la cizmari”, a raspuns, “si ii fac sa se manie”. Scandalurile cele mai mari izbucnesc de la lucruri de nimic, iar aceasta se intampla nu numai intre noi, ci uneori chiar si intre state. La oamenii duhovnicesti nu exista pricini serioase pentru scandaluri, de aceea diavolul ia pricina de la cele mici. Il loveste pe om sufleteste cu ceva neinsemnat, lucruri copilaresti, dupa care ii face inima dupa cum acela voieste, facandu-l dupa aceea ca o buturuga.

-Parinte, oare de ce, desi imi impun un program, o randuiala in nevointa mea si incep cu dispozitie de a ma nevoi, uit repede de aceasta?

-Nu stii de ce? Cand aghiuta prinde de veste ca voim sa facem treaba duhovniceasca, intoarce butonul in alta parte. Desi ne punem un program, o randuiala anumita, ne aflam in alta si, daca nu luam aminte, pricepem aceasta doar dupa cateva zile. De aceea nevoitorul trebuie sa mearga numai impotriva diavolului-fireste, cu discernamant-si sa fie supravegheat de un duhovnic experimentat.

-Satana il lupta oare pe omul care nu face o lucrare fina intru sine?

-satana nu se duce la un om netrebnic, ci se duce la un nevoitor pentru ca sa-l ispiteasca si sa-l netrebniceasca. Nu pierde timpul sa faca lucrare fina in unul care nu are nici el o lucrare fina. La cel care coase cu acul de cusut saci, trimite un diavol cu ace mari. La cel care face lucrare de mana fina, trimite un diavol care face lucru de mana fin. La cel care face broderie foarte fina, trimite un diavol care face lucrare foarte fina. La cei care fac lucrare bruta in ei insisi, trimite un diavol grosolan. La incepatori le trimite diavoli incepatori.

Oamenii care au unnsuflet sensibil si au multa marime de suflet, trebuie sa ia aminte, pentru ca diavolul isi baga coada si-I face si mai sensibili, putand sa-I aduca la melancolie sau chiar-fereasca Dumnezeu!-chiar la sinucidere. Diavolul niciodata nu merge contra, desi pe noi, oamenii, ne pune sa megem impotriva semenilor nostri si sa ne certam. Pe cel trandav il face mai trandav. Il odihneste cu gandul:”Te doare capul, n-ai dispozitie. Nu-I nimic daca nu ai dispozitie sa te rogi”. Pe cel evlavios il face mai evlavios, ca sa-l arunce in mandrie, sau il imbranceste sa se nevoiasca mai presus de puterile sale, astfel incat sa-l istoveasca si sa-l faca sa lase dupa aceea toate armele lui duhovnicesti, pentru ca mult-nevoitorul de mai inainte sa se predea. Pe cel cu inima aspra il face si mai aspru, iar pe cel sensibil, exagerat de sensibil.

Si vezi atatia oameni care se chinuiesc din pricina insomniilor si iau medicamente, unii pentru ca au o oarecare sensibilitate, altii pentru ca si-au zdruncinat nervii lor. Rar poti vedea un om echilibrat. Oamenii au devenit baterii. Cei mai multi sunt ca si cum ar avea electricitate. Cei care nu se marturisesc, primesc influentele diavolesti, au un magnetism diavolesc, pentru ca diavolul are stapanire peste ei. Putini sunt oamenii, fie ei baieti ori fete, ori varstnici, care au o privire curata. Demonizare! Stii ce inseamna demonizare? Sa nu te poti intelege cu lumea.

 

(Trezire duhovniceasca – Cuviosul Paisie Aghioritul)

MICII COFETARI

 

ZIUA DE FLORII

 

Ziua intrarii Domnului in Ierusalim sau Duminica Floriilor este o sarbatoare care aduce multa bucurie in suflet de fiecare data.

Dar, cand la aceasta se adauga si bucuria copiiilor pentru realizarile lor totul este perfect.

Ei bine, impreuna cu copiii de la Centrul Parohial Sf Gheorghe Nou am organizat o expozitie cu prajituri de post, intitulata „Flori dulci si aromate”.

Doua zile au lucrat copilasii cu spor si dragoste si am facut impreuna prajiturele de post.

Si nu au fost putine.

faguri cu budinca de ciocolata

minitarte cu budinca de fistic

negresa cu merisoare

foi de napolitana cu crema de lamaie

chec cu cacao

prajitura glazurata

rulouri cu halva

prajitura cu foi si crema de nectar

placinta cu mere

briose cu banane

Toate acestea le-am oferit spre degustare celor care au participat la Sfanta Liturghie. Bucuria ce crestea in sufletul copiiilor pe masura ce platourile se goleau, bucuria celor care le-au gustat, felicitarile primite, toate au contribuit la o zi minunata.

 

 

VULCANII NOROIOSI

 

De la papadie la......Vulcanii Noroiosi

 

Sambata a fost o zi cu nori, dar fara ploaie, nici cu soare puternic, numai buna de plimbare. Asa ca, dupa ce am facut prajituri cu copiii de la centru, am renuntat la programul administrativ-gospodaresc si ne-am gandit sa mergem la cules de papadie. 

De obicei pentru cules de plante, ne indreptam spre Cheia, pentru ca intotdeauna pe acolo gasim ceea ce ne trebuie.

De data aceasta am schimbat traseul spre Urlati. Numai ca, pe drum am hotarat sa mergem la Vulcanii Noroiosi si daca gasim papadie, sa culegem. La Vulcanii Noroiosi am ajuns, insa papadie ioc. Ne vom ocupa de ea saptamana asta.

Ca sa nu pierdem timpul, nu am mancat acasa, ci am luat mancarica cu noi. Si ce bine am facut caci, la intrarea in Buzau, burticile noastre deja plangeau amarnic. Am gasit un loc unde sa mancam, bordul masinii ne-a servit drept masa si.....pofta buna.

Desi, asa cum ne stiti, suntem foarte plimbareti, cu “mancarimi la talpi” si am fost de multe ori in zona Buzaului, ei bine, la Vulcanii Noroiosi nu am fost.

Drumul pana acolo este asfaltat si destul de bun. La intrarea in rezervatie este amenajata o parcare platita (5 lei/zi) si o parcare gratuita. Noi am preferat parcarea platita. In apropierea parcarii este amenajata o zona cu mese si bancute, unde iti poti trage sufletul.

Pentru intrarea in rezervatie se achita o suma modica de 5 lei/persoana.

Vulcanii noroiosi reprezinta mici cratere pe unde ies la suprafata gazele naturale din adancime (mai mult de 3 km), antrenand in drumul lor noroiul format din solul argilos si apa din panza freatica. In aceste cratere noroiul „clocoteste” si, de multe ori se prelinge pe versantul vulcanului iar, prin intarire formeaza cruste mai mari sau mai mici. Fenomenul este foarte spectaculos. Peisajul este impresionant atat ca urmare a lipsei de vegetatie, cat si a movilelor care s-au format de-a lungul timpului si care dau senzatia unui peisaj selenar.

 

  

Fiind destul de tarziu nu am fost decat la Paclele Mici si am trecut pe „agenda de plimbari” si o vizita la Paclele Mari. Deci, ne vom intoarce.

 La intoarcere am facut un mic popas la Berca, admirand o livada inflorita de piersici

 si cumparand produse traditionale (carnati de Plescoi, babic, ghiudem). Nu se poarte sa ajungi in zona Buzaului si sa nu savurezi aceste delicatese.