Cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur

 Pentru rugaciunile Sfantului si Dreptului Iov, mult rabdatorulsi ale Sfantului Mucenic Varvar, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre cum se cade să fie învătătorul.

Mai întâi voi povesti cele spuse de marele Ioan Gură de Aur, care multora le-a fost de folos. Că, zice, mare la suflet se cade a fi învătătorul, iar nu mândru, cu bărbătie, iar nu aspru si sălbatic, blând, dar nu în chipul robului, smerit cugetător, iar nu prefăcut în smerit cugetător, slobod de patimi, iar nu pătimas. Precum însusi Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „În tot chipul se cade să fie învătătorul si păstorul. Că nu este trebuintă si nici se cade numai cu un chip a face si a se purta cu cei ce sunt sub stăpânirea lui. De vreme ce nici doctorii nu învată să folosească numai o singură doctorie la toti cei bolnavi, nici cârmaciul nu stie numai o singură cale în lupta cu vânturile. Deci, se cade să fie învătătorul străin si înstrăinat de mărirea desartă, depărtat de mândrie si să nu primească mită si îmbunări, nebiruindu-se de pântece, nici de mânie cuprinzându-se. Ci se cade să fie îndelung răbdător si blând din toată puterea, smerit cugetător si milostiv, ales, dăruitor si iubitor de suflete, cinstit si învătător, neînăltat, apropiat, stăpânitor, tuturor folositor, neprimind plată, încercat si smerit, nerobit, vesel si lin, ca lesne să lupte si să biruiască. Iar de lipsa de măsură a tuturor răutătilor, să se ferească si liber să fie. Nici întru asprime atâtându-se, nici în stare de rob căzând, ci spre cei buni, smerit se cuvine a fi, iar spre cei sălbatici, stăpân, de vreme ce unii socotesc că blândetile sunt o faptă bună, iar altii, bărbătia cea aspră. Deci, spre aceia de trebuintă este a se purta cu smerenie, iar spre acestia cu bărbătie, pentru că aceasta stinge îngâmfarea cea din sălbăticie si foloseste tuturor, chemându-i la smerita cugetare”.

Acest lucru arătându-l, marele Vasile zice: „Fiindcă înteleptul Solomon a zis că este vreme pentru tot lucrul, apoi, se cade a sti, că este vreme si de smerenie si de stăpânire, si de mustrare si de mângâiere, si de crutare si de îndrăznire, si de bunătate si de asprime, adică pentru tot lucrul. Că uneori se cade a arăta smerenie si a-i numi pe toti fii, întru smerenie, după glasul Domnului, iar alteori, când ar cere trebuintă, a lua si a arăta stăpânirea, pe care a dat-o Domnul, spre zidire, iar nu spre risipire. Si, în vremea mângâierii, se cade a arăta bunătate, iar în vremea asprimii, a arăta râvnă spre fiecare. Asemenea, i se cade a lua hotărâre dreaptă după pravilă.”

Încă si de Dumnezeu purtătorul Isidor, ucenicul fericitului Ioan Gură de Aur, zice: „Se cade cârmuitorului să fie si bun, dar si înfricosător, ca cei ce fac bine să îndrăznească, iar cei ce gresesc să nu se lenevească. Pentru că, una fără alta, mai curând lipsă de stăpânire, decât stăpânire, este. Ca de ar fi fost toti supusi si iubitori de fapte bune, atunci numai de bunătate ar fi fost trebuintă. Sau de ar fi fost toti iubitori de păcate atunci, numai frica le-ar fi trebuit. Iar de vreme ce asa este rânduit, ca să fie, între cei păstoriti, si buni si răi, cu dreptate este, dar, ca pe amândouă acestea să le obisnuiască învătătorul si înaintestătătorul. Ca bunătatea să întărească pe cei buni si întregi la minte, iar frica să taie, deodată, răutatea celor ce gresesc. Deci, dar, acestea si cele asemenea cu acestea, necunoscându-le vrăjmasii dumnezeiescului Ioan, dobitoceste si cu necunostintă îl urau pe el, si-l socoteau ca pe un om mânios. Deci, de pofteste cineva episcopie, bun lucru doreste, însă i se cade lui să fie si bun si aspru, ca învătătura cea de la Sfintii Părinti să nu se ocărască, ci, mai mult, fără primejdie si lăudată să fie. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea!

 

 

(Proloage)

Jurnal

 

Jurnal... ocazional

Afara ploua incetisor, s-a racorit usor, este pace si liniste. O vreme tare buna pentru lucrat, citit sau…..visat.

 Sunt recunoscătoare pentru:

- minivacanta de 1 mai;

-am reusit sa ajungem sa ne inchinam la moastele Sfintei Imparatese Elena. Pentru ca am plecat de acasa dis de dimineata, la ora 7.30 am fost acolo si am stat la rand doar 30 minute. Aproape ca nici nu am reusit sa intram in atmosfera de rugaciune.

-am inceput sa renovam fosta bucatarie in care gatea socrela si, dupa doua zile de munca sustinuta, am reusit impreuna cu sotul sa dam jos de pe pereti numeroasele straturi de var si de vopsea. Mai sunt cateva mici zone, insa azi, am reusit sa mai dam jos din ele. Umezeala din aer a facut ca si acestea sa cedeze. Ne asteapta partea cea mai grea: tavanul. Aici trebuie sa studiem “problema” mai serios. Aceasta bucatarie va fi transformata intr-o camera in care vor sta lazile frigorifice, dar si un dulap ce va fi reconditionat.

-desi mucegai si foarte mult praf, nasul meu nu s-a infundat mai mult decat de obicei, ceea ce ma bucura, pentru ca imi place foarte mult aceasta actvitate de renovare.

-bucuria din sufletul socrilor ca mergem acolo aproape in fiecare zi si, dupa ce ne terminam treaba, servim masa impreuna;

-duminica am reusit sa ajungem si la parintii mei, pentru a lua masa impreuna, dar si a rezolva ultimele amanunte in vederea plecarii mamei in statiune. Draga de ea va pleca la tratament, la Vatra Dornei pentru 3 saptamani. Dau Slava lui Dumnezeu ca pleaca impreuna cu matusa si unchiul meu. Asa sunt mai linistita. Tata va ramane acasa, asa ca vom merge mai des si la el.

Bucatarie, in weekend am gatit saratele si prajituri pentru ziua unei colege. Acum insa, pare o bucatarie de muzeu, pentru ca de la serviciu, am mers la tara.

Sunt imbracata in pijamale comode

Meșteresc – la renovarea viitoarei camari.

Citesc – Am inceput mai multe carti, nu am terminat nici una: “Aventurile lui Cepelica”, “Bunicul de ciocolata”, “Traieste”, “Castelul palarierului”. Wow, nu mi-am dat seama ca am inceput atat de multe. E cazul sa iau masuri.

Urmăresc - deocamdată nimic.

Sper si ma rog – sa reusim sa terminam saptamana aceasta de razuit peretii si sa trecem la urmatoarea etapa, iar in weekend sa ajungem la manastirea Dintr-un lemn

In casa – e liniste, se aude doar masina de spalat care isi face treaba.

O fotografie 

Sfantul Dimitrie al Rostovului

 Pentru rugaciunile Sfintei Mare Mucenite Irina si ale Sfantului Cuvios Mucenic Efrem cel Nou, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură a Sfântului Dimitrie al Rostovului, despre gândurile cele hulitoare.

Fiindcă multi sunt supărati si tulburati de gânduri rele, iar, mai mult, de cele hulitoare, pe care vrăjmasul le aduce, drept aceea, de folos ne este, ca să le cunoastem pe ele si să le deosebim, când sunt spre păcat, si când nu. Să ne deprindem a ne tămădui de ele si să le izgonim. Că în trei chipuri se întâmplă tulburarea în gânduri: pentru necurătie, pentru necredintă si pentru defăimare. Asupra acestor tulburări, doctoria este în acest fel: Mai întâi, trebuintă este să stim că, a avea gânduri rele, nu este nici un fel de păcat, când mintea si voia omului nu se unesc cu aceste gânduri, iar, mai ales, când le si urăsc pe ele si nu le vor. Iar, când cu acele gânduri, mintea si voia omenească, de bună voie, se îndulcesc cu ele si le păstrează în inimă, binevoitoare fată de ele, atunci acele gânduri sunt păcate de moarte. Iar dacă pe ele noi le urâm si nu le voim, ci ele singure năvălesc asupra mintii noastre, iar noi ne întoarcem la ele, atunci putem crede, că nu este vointa noastră întru ele si nu-i nevoie a ne tulbura în cugetul nostru. Că ele, mai mult ne înmultesc nouă plata de la Dumnezeu, atunci când ne supără tare si noi le biruim pe ele si nu le primim. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

 

(Proloage)

Despre smerenie

 Pentru rugaciunile Sfintei Mucenite Pelaghia si ale Sfintei Monica, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre smerenie.

Un oarecare sihastru trăia în pustie si avea un frate mirean, în lume, într-un oras. Iar, după ceva vreme, a murit fratele său, si a rămas în urma lui un copilas de trei ani. Iar sihastrul, auzind de moartea fratelui său, a mers acolo si a luat pruncul si l-a dus cu sine în pustie, la chilia lui, si îl hrănea pe el cu finice si cu alte verdeturi din pustie, de care mânca si el. Si n-a văzut copilul nici un om, fără numai pe bătrânul sihastru, care îl hrănea pe el, de când l-a dus în pustie, nici femei, nici sat, nici pâine n-a mâncat, nici n-a stiut ce este si nici cum este viata lumii acesteia. Ci, totdeauna, era în pustie cu bătrânul, postind, rugându-se si lăudând pe Dumnezeu. Si asa a petrecut, întru acea pustie, optsprezece ani, si s-a săvârsit.

Iar, după îngroparea lui, a început sihastrul a se ruga lui Dumnezeu, ca să-i descopere lui, despre acel copil, în care ceată de sfinti este rânduit. Si, după multă rugăciune, cu osârdie făcută, i-a arătat lui Dumnezeu cele despre copil. Că a adormit si a văzut în vis un loc oarecare întunecat si plin de toată scârba; si în mijlocul acelui loc era aruncat acel copil, zăcând în mare necaz si supărare nespusă. Aceasta văzând, bătrânul s-a mirat si a început a grăi către Dumnezeu, zicând: „Doamne, ce este nedreptatea aceasta? Au doară nu era curat acest copil de toată spurcăciunile trupesti si necurătiile lumesti? El, care în toate zilele si noptile te lăuda pe Tine si postea, si priveghea si se ostenea si de nici un păcat lumesc nu era atins? Dar acum, ce este aceasta, de-l văd pe el la acel loc de necaz, pedepsit? Dar noi, care suntem născuti si crescuti si îmbătrâniti în păcate, ce nădejde de mântuire să mai avem? O, amar si vai mie.”

Acestea, si mai multe, cu plângere si tânguire grăindu-le bătrânul, a stat înaintea lui îngerul Domnului si i-a zis: „Ce plângi asa, bătrânule, si te tânguiesti pentru acel copil, care cu adevărat, de păcatele cele trupesti si lumesti neatins a fost. Si a se ruga si a posti, si a priveghea l-ai învătat pe el, dar a se smeri, pentru ce nu l-ai învătat pe el? Că avea mândrie mare si înăltare întru inima sa, socotindu-se pe sine, pentru curătenia si viata

lui cea neatinsă de lume, că este om mare si mare sfânt, mai mult decât cei din lume; si cu acea mândrie înaltă, întru inima sa, a si murit. Deci, dar, să cunosti că nu este nedreptate la Dumnezeu. Căci tot cel ce se înaltă pe sine cu gândul, necurat este înaintea lui Dumnezeu, precum zice Proorocul.” Acestea zicând, îngerul s-a făcut nevăzut.

Iar bătrânul si-a venit în fire si în cunostintă si a tot plâns neîncetat, pentru soarta copilului, până la sfârsitul vietii sale, punându-si nădejdea în mila lui Dumnezeu. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

Seara de film

 Vacanta dezastruoasa

Seara de relaxare, seara de film. Pentru aceasta seara, la un mix de branzeturi si un pahar de vin, am ales sa vizionam, pe Netflix, filmul “Vacanta dezastruoasa”, o comedie excelenta.

Eroul principal este …un barbat pentru care munca este pe primul loc. Tata a trei copii, divortat de sotie si recasatorit, care, pentru a uni familia mai mult, le propune copiiilor sa mearga impreuna cu el si noua lui sotie intr-o vacanta in Zanzibar.

Numai ca, planurile  i-au fost date peste cap de seful lui, care ii spune ca, in week-end trebuie sa fie la o conferinta la Durban. In situatia in care nu era prezent, urma concedierea.

Ei bine, nu exista decat o singura solutie: schimbarea destinatiei de vacanta.

Care sunt peripetiile pana la destinatie, cum afla copiii si sotia ca, de fapt aceasta nu este vacanta mult promisa, dar si cum se termina totul, va las pe voi sa aflati, urmarind comedia. Este relaxanta si cu multe momente hazlii.

Cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Irodion de la Lainici si ale Sfantului Timotei si sotia sa, Mavra, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură-de-Aur, despre faptul că rugăciunea este ascultată în tot locul, dacă se face cu credintă.

Sfântul Pavel nu în biserică s-a rugat, ci, închis în temnită si cu picioarele în butuci, nici sezând drept, nici genunchii plecându-si-i. Că nu putea să stea altfel în butucul în care-i erau prinse picioarele. Ci, de vreme ce se ruga cu credintă, zăcând în temnită, s-a cutremurat temnita, si lanturile celor legati au căzut si pe străjerul temnitei la credintă l-a adus. Si Ezechia regele nu sta în biserică, nici genunchii nu-si pleca, ci, culcat pe pat si zăcând în boală, s-a întors spre perete. Dar de vreme ce cu căldură si cu suflet umilit a chemat pe Domnul, cuvântul cel hotărât asupra lui, spre moarte, a fost schimbat si a primit sănătatea cea dintâi si lungimea vietii, cu adăogirea anilor, iar toată cetatea a luat mântuire de vrăjmasi. Asemenea si tâlharul, pe cruce fiind răstignit, cu putine cuvinte a câstigat împărătia cerului. Ieremia, în groapă aruncat, s-a rugat lui Dumnezeu si la auzit pe el. Daniil, dat fiind în groapă, spre mâncare leilor, a chemat pe Dumnezeu si s-a mântuit. Iona, în pântecele chitului s-a rugat lui Dumnezeu. Si multi altii au izgonit, cu rugăciunea, toate răutătile ce-I cuprindeau pe dânsii si au primit ajutor de la Dumnezeu. Asemenea, si acum, multi, cu rugăciunea s-au slobozit din multe primejdii si răutăti, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Drept aceia, si noi, fratilor, să nu căutăm loc de rugăciune, nici să o grăim cu lungi cuvinte împodobită, ci, precum Cananeanca zicea: „Miluieste-mă că fiica mea rău se îndrăceste”, asa, si tu, să zici: „Doamne, miluieste-mă.” Că, măcar că este mic acest cuvânt, el cuprinde un noian al iubirii de oameni a lui Dumnezeu. Că, unde este mila lui Dumnezeu acolo este tot binele. Deci, oriunde esti, asa să zici: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine păcătosul!” Si chiar de nu-ti vei misca buzele, cu mintea asa să strigi. Că si tăcând, te va auzi Dumnezeu si, fiind tu însuti biserică, apoi nu căuta loc de rugăciune.

Multe Scripturi grăiesc despre această scurtă si grabnică rugăciune. Moise fugea din Egipt, dinaintea lui Faraon; marea îi era înainte si Faraon în spatele lui, iar el la mijloc. Mare strâmtorare avea si nu-i era lui cu putintă a se ruga lui Dumnezeu. Însă, i-a zis Dumnezeu lui: „Ce strigi către mine?” Asemenea, si cei trei tineri, fiind aruncati în cuptor, se rugau si rugăciunea lor a stins văpaia si legăturile lor le-a dezlegat si i-a scos pe ei vii si preaslăviti i-a arătat. Încă si Iov, pe gunoi, s-a rugat si a făcut milostiv pe Dumnezeu.

Măcar si ispită de ar năvăli asupra ta, la Dumnezeu să scapi si să te rogi Lui, ca să te izbăvească pe tine. Că Dumnezeu este pretutindenea si aproape de tine si, încă nesfârsind tu a-I grăi, El îti va zice tie: „Iată-mă!”. Încă nu-ti vei sfârsi rugăciunea si Acela îti va da tie vindecarea, de-ti vei curăti mintea ta de patimile cele spurcate.

 

 

(Proloage)

Carti

Bucurie

"Nu stiu altii cum sunt...." (ca sa il parafrazez pe Creanga), insa eu simt o mare bucurie atunci cand cumpar carti (pe multe dintre ele reusesc sa le citesc, altele asteapta cuminti sa le vina randul). Imi este foarte greu sa ignor multimea de oferte pe care le primesc de la diferite edituri, cu greu ma abtin sa nu comand, in ideea de a reusi sa termin de citit ceea ce am in bilioteca. Insa, la sfarsit de aprilie cei de la Libris au venit cu o oferta foarte interesanta: transport gratuit si cupon de 20% reducere. Asa ca nu am rezistat si am facut comanda.

Imi place cum scrie parintele Hrisostom Filipescu si am avut cartile dansului, insa nu le-am mai gasit in biblioteca. Probabil le-am imprumutat si nu le-am mai primit inapoi, asa ca am profitat de aceasta oferta si le-am achizitionat.

Pe langa ele, am achizitionat si cateva carti scrise de preotul Haralambos Livios Papadopoulos, din simplul motiv ca mi-a placut titlul.

Pe primele le-am citit si recitit. Imi place ca, din cand in cand, sa le rasfoiesc, sa citesc cate o povestioara si sa o analizez in mintea mea. De fiecare data gasesc ceva interesant.

Pe celelalte abia astept sa le citesc si sa va povestesc despre ele.

Cuvant al Sfantului Anastasie

Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Atanasie al III-lea (Patelarie), patriarhul Constantinopolului si ale Sfintei Matrona de la Moscova, dar si pentru aducerea moastelor Sfantului Ierarh Atanasie cel mare, arhiepiscopul Alexandriei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Anastasie, de la Sinai.

Celor ce sunt în credinta crestinească, tuturor oamenilor, li se dă, de la Dumnezeu, înger spre păzire în toată viata lor; numai dacă cineva nu l-ar goni pe el, cu faptele cele rele. Că, precum pe albine le goneste fumul, iar pe porumbei mirosul urât, asa si pe îngerul păzitor al vietii noastre îl gonesc, departe de noi, păcatele noastre cele rele, adică: betia, desfrânarea, tinerea mâniei si celelalte fapte rele. Pentru aceasta, dar, si Proorocul a zis: „Nu va lăsa să se clatine piciorul tău, nici nu va dormita Cel ce te păzeste” (Ps. 120, 3). Adică, să nu încline piciorul tău mai mult spre jocuri, decât la Biserică si să nu iubesti mai mult desertăciunile, decât Scripturile. Iar, ca să nu atipească îngerul, trebuie să nu-l facem să se depărteze pentru răutătile noastre. Că Dumnezeu, când a făcut neamul omenesc, a poruncit îngerilor ca să-l păzească pe el. Drept aceea, pe sufletul fiecărui om credincios, îngerul lui îl povătuieste la toate bunătătile. Iar dracii mult smintesc pe credinciosii, cei ce vietuiesc, voind să placă lui Dumnezeu, ca să-i lipsească pe dânsii de Împărătia Cerurilor. Dar îngerul lui Dumnezeu, cel ce-i păzeste pe ei, nu-i lasă. Iar necredinciosilor nu le fac dracii nici o sminteală, nici nu-i supără. Ci numai pe credinciosi îi înseală, ca împreună cu ei, să fie osânditi la chinuri. Si când omul cel credincios vietuieste întru dreptate, îngerul lui Dumnezeu, se bucură de el. Iar când începe a nu face adevărul, ci a minti si a fura, a se îmbăta si a învrăjbi, a nu umbla la biserică, a se mânia, a pârâ, a fi zgârcit, atunci îngerul lui Dumnezeu se scârbeste de dânsul, iar dracii dăntuiesc, aducând tot felul de răutăti cumplite asupra lui. Pentru aceasta marele Vasilie zice: „Îngerii scriu numele tuturor celor ce intră în biserică, fără de mânie si fără de răutate, precum si numele celor ce se roagă si postesc”. Vezi, o, omule, să nu te lipsesti de scrierea îngerului, pentru lenevirea ta, că fiecărui credincios i s-a dat, de la Dumnezeu, înger si acela toate lucrurile cele bune le scrie. Si, chiar la cei necredinciosi, fiecare tară are, totusi, câte un înger de la Dumnezeu, precum zice Scriptura: „A pus Dumnezeu hotare neamurilor, după numărul îngerilor lui Dumnezeu.” Iar Antioh a zis: „Se cade nouă a lua aminte la cele de folos, că doi îngeri sunt împreună cu omul, unul drept, iar altul al satanei.” Si îngerul lui Dumnezeu este blând, tăcut, milostiv si rusinos. Deci, când acesta se suie în inima omului, îl sfătuieste la dreptate, la curătie, la smerenie, la supunere, la dragoste si la milostenie. Iar cel viclean este mânios, mândru si urâtor, iute, zgârcit, urâtor de frati si nesupus si toate lucrurile cele rele le are. Deci, din lucruri să-l cunoastem pe fiecare înger si celui viclean să nu-i dăm loc în noi, ci, cu frica lui Dumnezeu, să-l gonim pe el. Iar celui drept să-i deschidem inima si să-l primim pe el, ca să ne povătuiască pe noi la adevăr si de la viclesugul diavolului si de la smintelile lui să ne izbăvească pe noi.

 

 

(Proloage)

FINAL DE APRILIE

 BUCURIILE LUNII APRILIE

 Luna aprilie, luna in care am sarbatorit Sfanta Inviere, a fost o luna in care au fost intamplari ce ne-au zdrobit sufleteste, insa si o luna cu bucurii:

-    De Florii, impreuna cu copiii de la Centrul Educational, am organizat expozitia “Bunatati pentru flori”, expozitie cu aperitive de post;

-  De Florii, tinerii de la Centrul Educational au distribuit cel de-al treilea numar al Buletinului Parohial, revista ale carei articole sunt realizate de ei.

-  In ziua de Florii, ne-am delectat cu un meniu de peste la restaurantul “Taverna racilor” de la Romanesti;

-    Am participat la toate deniile din Saptamana Patimilor, ceea ce a adus putina liniste in sufletul meu si al sotului, avand in vedere ca trecem printr-o perioada mai dificila;

- Am reusit sa ne spovedim si sa ne impartasim, dar si sa facem sfestanie in casa;

-   Am participat la slujba de Inviere impreuna cu sotul si copiii de la Centrul Educational;

-   Prima zi de Paste, impreuna cu sotul, am petrecut-o impreuna cu Mihai, Denisa si rudele ei;

-   A doua zi de Paste, impreuna cu sotul, am petrecut-o alaturi de parinti si socri;

-   In saptamana Luminata, am petrecut cateva zile de primavara la Sinaia;

-  Vizitarea Castelului Cantacuzino din Busteni;

-   Am reusit sa pun la congelator loboda, ceapa verde, usturoi verde si leustean;

- Menta - am reusit sa pun la congelator, sa usuc putina pentru ceai, dar si sa fac cateva sticle de sirop.

-    Am inceput sa renovam casa de la tara.

 

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Despre dragostea adevarata

 Pentru rugaciunile Sfantului Proroc Ieremia, ale Sfintilor Mucenici Eftimie, Ignatie si Acachie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru acestă zi, cuvânt despre dragostea cea adevărată, pentru care Dumnezeu iartă păcatele.

Doi frati au mers împreună la un târg, ca să-si vândă lucrul mâinilor lor. Si dacă au intrat în târg, s-au despărtit unul de altul. Iar unul, cu mestesugul si îndemânarea diavolului, s-a înselat si a căzut în păcatul desfrânării. Si, după aceea, aflându-l pe el fratele si însotitorul său, i-a zis lui: „Să mergem, frate, la locul si la chiliile noastre.” Iar el a zis: „Eu frate, nu voi merge astăzi cu tine.” Iar fratele, auzind acest cuvânt, s-a minunat si l-a întrebat, zicând: „Pentru ce, frate, zici că nu vei merge cu mine?” Iar el a oftat si i-a spus lui, zicând: „Eu frate după ce te-ai dus tu si te-ai despărtit de mine, am căzut în păcatul desfrânării si, pentru asta, nu voi merge cu tine la chilia mea.” Iar fratele, auzind acestea si văzându-l foarte mâhnit, necăjit si deznădăjduit, si vrând să-i scoată sufletul lui din pieirea deznădejdei, i-a zis lui: „Frate, si eu, dacă m-am despărtit de tine, am căzut în acelasi păcat. Pentru aceasta, dar, frate, să mergem degrabă la chiliile noastre si cu osârdie să ne pocăim si Dumnezeu ne va ierta nouă greseala si păcatul nostru.”

Si asa, ascultând, fratele a mers la chilia sa. Deci, mergând la duhovnic, si-au mărturisit amândoi împreună căderea lor în păcatul desfrânării, iar bătrânul le-a dat lor canon de pocăintă. Iar, ei cu dragoste primind canonul, se rugau amândoi unul pentru altul. Si, văzând Dumnezeu silinta si osteneala pe care o face fratele ce nu căzuse în păcat, pentru mântuirea si dragostea fratelui său, peste putine zile, a iertat păcatul lui. Si a înstiintat Dumnezeu pe bătrânul că, pentru multă dragostea fratelui, ce n-a gresit, s-a iertat păcatul celui ce a gresit.

Iată, fratilor, aceasta este dragostea cea adevărată, ca să-si pună cineva sufletul pentru mântuirea fratelui său.

 

 

(Proloage)