Micii patiseri

 Mucenici muntenești 

Suntem micuți, însă cea mai mare plăcere a noastră este aceea de a gati și, cum zilele acestea se sărbătoresc cei 40 de mucenici de la Sebastian, nu se putea sa nu preparam și noi aceasta delicatesa.

Și, pentru că vremea a fost frumoasa, am desfășurat activitatea în foișorul, din curtea bisericii.

Am lucrat cu mult spor și voie bună.

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintilor Sfintiti Mucenici Efrem, episcopul Tomisului, Vasilevs, Evghenie, Capiton, Eterie, Agatodor si Elpidie, episcopi de Herson, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, povestire despre un monah, căruia i-a descoperit Dumnezeu, ce se întâmplă cu cei ce iau milostenii.

Un oarecare monah era slăvit într-o oarecare mănăstire, avînd viată cinstită din tinerete, că, lepădând toate dulcetile si zăvorându-se pe sine într-o chilie strâmtă, slujea lui Dumnezeu, omorându-si trupul său, cu postul si cu veghea cea de toată noaptea, aducând Stăpânului a toate, rugăciuni pentru sine si pentru toată lumea si îndeletnicindu-se, cu tot cugetul, întru gândirea la Dumnezeu. Si primea la vremea cea obisnuită, putină hrană din mâinile cheIarului. Iar din cele ce trimitea Dumnezeu, prin crestini, la mănăstire, fratilor, aur si argint, hrană si vin, din acelea nimic niciodată nu primea. Si i s-a făcut lui o arătare, despre cei ce iau milostenie.

Într-una din zile, mai marele cetătii a intrat în mănăstirea aceea, ca să facă milostenie si le da tuturor câte un ban de argint. Si a mers si la cel închis, dându-i un galben si ruga pe stapânul bătrân ca să primească galbenul. Iar bătrânul rusinându-se de acel cinstit bărbat, a luat galbenul si l-a pus în buzunarul său. După aceea, săvârsindu-si rânduiala sa cea obisnuită noaptea, bătrânul s-a culcat pe rogojina sa, vrând să doarmă putin. Si s-a făcut un vis, că se vedea pe sine stând împreună cu ceilalti frati ai mănăstirii aceleia, într-un cîmp Larg, si tot cîmpul acela era plin de spini si venind un oarecare tânăr înfricosător (iar acela era îngerului Domnului), silea pe toti monahii acelei mănăstiri, zicându-le: “Secerati acesti spini.” Apoi, a mers si la bătrân si i-a zis lui îngerul: “Nu ai nici un cuvânt să te împotrivesti, că ai fost plătit ieri, împreună cu monahii ceilalti, care au luat de la acel om iubitor de Dumnezeu, câte un ban de argint, iar tu un galben ai luat, deci, si mai mult esti dator să te ostenesti secerând spini, mai mult decât altii, ca unul care ai luat mai multă plată. Iar spinii acestia, pe care îi vezi, sunt faptele rele ale omului aceluia, de la care ati luat ieri milostenia. Deci, apropie-te si seceră împreună cu ceilalti.”

Iar după ce s-a desteptat din somn postitorul acela, întelegând acea vedenie, s-a mâhnit si, trimitând, a chemat pe acela ce îi dăduse lui milostenie si-l ruga să-si ia galbenul său. Iar acel iubitor de Hristos, nu voia să-l la, ci zicea către pustnic: „łine-l la tine, părinte, sau dă-l cui vei voi.” Atunci, a zis bătrânul: Nu vreau să secer spinii păcatelor străine, eu care nu pot dezrădăcina multimea de spini a păcatelor mele.” Si aruncând galbenul acela afară de chilia sa, a închis ferăstruica. Iar bărbatul acela, înstiintându-se din care pricină i-a lepădat bătrânul milostenia lui, a început a-si îndrepta viata sa si a face mai multă milostenie la săraci si la lipsiti, aducându-si aminte de Scriptură care zice că milostenia si credinta curătesc păcatele.

 

(Proloage)

Final de februarie

Bucuriile lunii februarie

Încet-încet, am mai rupt o fila din calendar, a mai trecut o luna din acest an. Deși o lună mai scurta, ne-a adus și ea bucurii.

- am participat la Hramul Sfântului Haralambie, la slujba de seara;

- in cadrul atelierelor săptămânale pe care le desfășor cu cele două surori, am pregătit ciocolata Dubai, aperitive delicioase

dar am și început sa învățăm să croșetăm.

- am reușit să fac din ce in ce mai multe preparate fara gluten, apreciate de soțul meu.

- am reușit să citesc o carte și în această lună;

- am petrecut o săptămână împreună cu nepoții;

- Matei s-a vindecat de otita pe care a avut-o;

- la Centrul Educațional am reușit să facem acțiuni frumoase: copiii au lucrat cu pasta de zahar coordonați de Dna Flori, specialist in domeniu,

și am continuat să lucrăm cu tehnica nodurilor, realizând lucruri mai complicate

Cu tinerii de la Centru am mers in excursie la mănăstirea Cornu, unde ne-am bucurat de prezența părintelui Arsenie și de învățăturile primite, excursie care a continuat cu o plimbare la Sinaia.

- in această lună, cu mic, cu mare, ne-am bucurat de zăpadă.

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Despre rugaciune

 Pentru rugaciunile Sfintilor 42 de Mucenici din Amoreea si Aflare Sfintei Cruci, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al sfântului Antioh, pentru Împărătia Cerurilor si pentru rugăciune.

Toate poruncile lui Dumnezeu păzindu-le noi, fratilor, să ne gândim la vesnica Împărătie, pentru care este multă nevointă, dar care aduce nestiută odihnă. Că de ar fi poftit cineva numai împărătia cea vremelnică, apoi câte vitejii nu trebuie să arate în războaie si primejdii? Si câte privegheri, griji si dureri? Si întru nimic socoteste toate necazurile, ce i s-ar întâmpla lui, bucurându-se de nădejdea împărătiei aceleia, ca într-un vis văzut de dânsul, măcar că este vremelnică si trecătoare. Se întâmplă,de multe ori, că cineva îsi sfârseste toate durerile si ostenelile si i se pare, iată, ca si cum ar avea în palmă împărătia cea nădăjduită, dar, fără de veste, în locul lui, altul ia cununa. Deci, câte nevointe nu ne trebuie nouă, ce sârguinte si sporiri, privegheri si griji, încă si ispite în taină si la arătare, răni si chiar moarte, dacă voim să împărătim neîncetat, împreună cu Hristos. Pentru aceasta, până la moarte, s-au nevoit cei mai înainte de noi, bărbati, femei si tineri, ca să dobândească Impărătia Cerurilor, că Împărătia Cerului însemnează nevointă. Si cei ce întru toate se silesc, si se nevoiesc, aceia o dobândesc pe ea.

Că cela ce, cu adevărat, s-a făcut famen pe sine, pentru Împărătia Cerului si în feciorie petrece, dator este să se arate pe sine în tot timpul vrednic de Împărătie. Că nu prin cuvinte, nici cu chipul, nici cu numele, nici cu neamul, nici cu virtutea, nici cu vremea, nu se câstigă Împărătia, ci cu puterea credintei, arătată prin fapte. Dar ce înseamnă “prin fapte?” Înseamnă ca, prin fapta cea lucrătoare a poruncilor lui Hristos, să se depărteze omul de la cele potrivnice si trupesti, adică de la socotelile diavolului, care sunt acestea: desfrânarea, necurătia, mânia, clevetirea, urîciunea, pomenirea de rău. Să se depărteze, de asemenea, de rădăcina tuturor răutătilor: iubirea de arginti, desarta mărire, iubirea de slavă, iubirea de sine, îngîmfarea, care stă împotriva lui Dumnezeu. Că, dacă ar avea cineva întru sine aceste patimi si cele asemenea acestora, trupesc este si fiu al vrăjmasului; că numai cele pământesti cugetă. Că întelegerea si cugetarea cea trupească, vrăjmăsie este lui Dumnezeu, fiindcă Legii lui Dumnezeu nu se supune si nici nu poate, si întru unii ca acestia, nu petrece Duhul lui Dumnezeu. Iar, dacă cineva nu are pe Duhul Sfânt, acela nu este al Lui Dumnezeu. Iar acela ce are pe Duhul lui Dumnezeu, acela Duhului lui Dumnezeu se supune si cu Duhul lui Dumnezeu îsi omoară faptele trupesti.

Că, încă vietuieste lui Dumnezeu acela ce se înfrânează, robindu-si trupul, ca să se sălăsuiască într-însul Sfântul Duh, si el să se învete a face rodul credintei, al faptei bune, al întelepciunii, al curătiei, al înfrânării, al dragostei, al bunătătii, al răbdării, al nădejdii, al gândului celui bun, al întregii întelepciuni, al laudei, al sfinteniei. Acestea, si cele asemenea acestora, ne duc pe noi la Împărătia Cerurilor. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

MFC-LALELE

 A VENIT PRIMAVARA

sursa foto: pinterest

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Conon din Iasuria si Conon Gradinarul si ale Sfantului Cuvios marcu Pustnicul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre vedenia îngerului, care scria pe cei ce intrau în biserică la rugăciune.

Preotul Amonie, slujind Liturghia în biserică, a văzut pe un înger, stând de-a dreapta altarului, care scria numele celor ce intrau în biserică si stergea numele celor ce, din pricina lenei, ieseau din biserică, iar acestia, din urmă, după treisprezece zile, au si murit. Deci, aceasta stiind, fratilor, să nu iesiti din biserică, mai înainte de terminarea a toată cântarea si pravila.

 

(Proloage)

Atelier

 Bunatati-Ciocolata Dubai

De ceva timp, cele două micuțe domnișoare M și I, care doresc să învețe să gătească (și nu numai), îmi tot spun că le place ciocolata Dubai, mă întreabă ce părere am, așa încât, săptămâna trecută le-am făcut o surpriză: au pregătit ciocolata Dubai. 

Nu pot reda in cuvinte, bucuria lor, de la început până la sfârșit: bucurie pentru surpriza, bucurie și emoție când au preparat,

și muuuulta bucurie cand au scos ciocolata din forme.

Le-au savurat împreună cu părinții, cu multa plăcere.

Despre milostenie

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Gherasim de la Iordan si ale Sfantului Mucenic Pavel si sora sa, Iuliana, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre milostenie si plata ei.

Orice ai da la săraci, acelea în mâinile lui Hristos le pui si nimeni nu poate să le răpească din mâinile Celui ce le-a luat, ci petrec acolo, multă roadă făcându-se nouă. Si, de vreme ce nici omul nu trece cu vederea, ci asemenea răsplăteste darul primit, apoi, cu cât mai mult încă Hristos, cum, oare, după luare, nu va răsplăti? Căci, iată, ce zice Solomon: „Cela ce miluieste pe săraci, împrumut dă lui Dumnezeu.” Dar văzut-ai, oare, ce lucru slăvit de împrumutare? Că altul este cel ce ia si Altul se îndatoreste si se pune chezas. Că n-a zis, adică: „Cel ce miluieste pe sărac dă lui Dumnezeu”, ca, la răsplătire, să nu ia numai al său, ci împreună cu al său să ia mai multă dobândă. De aceea si noi dăm împrumut la aceia care ne dau mai multă dobândă, si încă pe cei avuti îi alegem si-i căutăm, iar pe blândul si binecunoscătorul Dumnezeu, Care însutit răsplăteste, îl părăsim.

Că ce ne va da nouă pântecele, care mistuieste multe, numai gunoi si stricăciune? Sau ce ne dă desartă mărire? Invidie si răutate. Sau ce, iubirea de desfătări? Numai necazuri si desertăciuni. Apoi, ce ne dă desfrânarea? Gheena si viermele cel neadormit. Iar celor bogati si nemilostivi ce li se cuvine? Aici, cele ce sunt rele, iar dincolo, cele amare. Că nemincinos este Cel ce a zis: „Căutati mai întâi împărătia lui Dumnezeu si acestea toate se vor adăuga vouă.” Deci, pentru ce nu ne îngrijim de milostenie, fratilor? Cel ce miluieste pe săraci, zice, împrumut dă lui Dumnezeu. Apoi, oare, împrumut iei de la mine, Doamne, milostenia dată la săraci? Dar când va fi mie, spune-mi, mă rog, vremea răsplătirii?

Când va sedea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale si va pune pe cei milostivi de-a dreapta Sa, iar pe cei răpitori si nemilostivi de-a stânga, atunci va zice celor de-a dreapta Lui: „Veniti, binecuvântatii Părintelui Meu, de mosteniti împărătia cea gătită vouă, de la întemeierea lumii.” Pentru ce pricină oare? De vreme ce, zice: „Am flămânzit si mi-ati dat de am mâncat, am însetat si m-ati adăpat, gol am fost si m-ati îmbrăcat.” Si pentru ce, Doamne, despre altele nu faci de loc pomenire, fără numai de milostenie?”. Nu voi judeca, zice, pe cei ce au gresit, ci pe cei ce nu s-au pocăit. Nu osândesc pe cei bogati, ci pe cei nemilostivi si neomenia lor o mustru, pentru că, având un ajutor de mântuire ca acesta, adică milostenia, prin care tot păcatul se pierde, au trecut cu vederea o atât de mare facere de bine.” Că nu pentru aceasta ai luat averea, ca, adică, în mâncări si în betii să o cheltuiesti pe ea, ci ca să o trimiti pe ea în cealaltă lume, prin mâinile săracilor, cheltuind-o în milostenie. Că, au doar a ta este averea ce ai? Nu este a ta, ci pentru săraci îti este dată tie. Dintru ale Lui, îti porunceste tie Dumnezeu, ca să dai. Chiar dacă ar fi din ostenelile tale si pentru aceasta socotesti că este a ta avutia, au doar, nu putea Dumnezeu să o ia pe ea de la tine? Dar, iată, nu face aceasta, că doar te-o face pe tine iubitor a da la săraci si printr-ânsii mostenitor al împărătiei să te facă. Căruia se cuvine slava, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

SEARA DE HRAM

 

Hram Sfantul Haralambie

Sfantul Haralambie, episcopul Magnesiei, a trait 113 ani si este considerat cel mai batran mucenic. In timpul persecutiilor, Sfantul Haralambie a facut numeroase minuni, convertind astfel multi pagani la crestinism. Este cunoscut de crestini ca facator de minuni, aparator de boli si, in special de boala ciumei.

Sfantul Haralambie fiind ocrotitorul familiei noastre, la inceput de februarie, am participat la hramul bisericii din Ploiesti, ce poarta numele Sfantului. Din pacate, nu am putut participa decat la slujba de seara, care ne-a mers la suflet. Toata lumea a participat activ la slujba alaturi de soborul de preoti, iar biserica fiind plina (este una dintre bisericile mari din oras), atmosfera a fost una ingereasca.

Cuvantul de final a fost tinut de fostul parinte paroh (acum iesit la pensie) și din care redau cateva fragmente:

"Sfințenia este o muncă de o viață. Ea începe la tinerețe sau chiar la copilărie și se termină la ușă mormântului."

"Sfântul priveghează continuu și ne cere și nouă să priveghem continuu."

"Ispita aduce slăbiciune. Slăbiciunea aduce neliniște și neliniștea aduce boala și suferință."

 

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Eutropie, Cleonic si Vasilisc, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Efrem, că nu se cade a asculta pe cei ce rău se jură.

Dacă cineva s-ar apropia de tine, în taină, zicându-ti: „Să dăm cuvânt între noi, ca să avem unul fată de altul dragoste si unire, că orice ti-as zice tie, tu să mă asculti fără de nici o împotrivire”; apoi, după jurământul acesta, de va voi acela să te răzvrătească la păcat, să nu te pleci lui, chiar de ti-ar aduce ca mărturie mărimea jurământului, chiar de s-ar întinde jos, rugându-te spre lepădarea poruncii lui Dumnezeu; să nu cauti la fata oamenilor, împotriva sufletului tău. Că stie diavolul nu numai acestea să le facă, ci, si din Scriptură să aducă dovezi, si stie si neputinta trupului să o pună înainte si alte multe să născocească, ca pe om, călcător de poruncile lui Dumnezeu să-l facă, si să aibă, cu ce să se laude împotriva lui. Dar noi, luând învătătură din sârguinta si din osteneala lui, ne vom arăta tari în socotirea evlaviei.

Deci, se cădea, mai întâi, să nu te juri nicidecum, pentru porunca Mântuitorului nostru Dumnezeu. Si acum te-ai prins cu cuvântul; nu fi nebăgător de seamă, că ai venit în mâinile celor răi, pentru prietenul tău. Să nu dai somn ochilor tăi, nici odihnă genelor tale, ca să scapi, ca o căprioară din curse si ca o pasăre din lat. Cu toate acestea, nu coborâ cu mintea, nici nu te tulbura, că este îndreptare, dacă vei avea de acum, pe Domnul înaintea ochilor.

Deci, ia aminte la tine însuti: nu esti vinovat de jurământ, dacă te vei depărta pe tine de la rău, că însusi Cel ce a propovăduit Evanghelia în lume, pentru covârsitoarea Lui iubire de oameni, însusi Domnul, a poruncit oamenilor să se pocăiască si să se depărteze de la tot păcatul. Vezi, dar, ca nu cumva, vrând a săvârsi dulcetile noastre, să punem pricină jurământul, ca unii care n-am putea să ne mai descurcăm pe noi însine, din mrejele vrăjmasului. Dumnezeu nu se batjocoreste si celor ce voiesc a se mântui, le întinde mina. Deci, abate-te de la rău si fă bine si întru aceasta ai păzit cuvântul celui ce a zis: „De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale” (Ps. ll8, l0l). Iar de vrei ca mai desăvârsit să te încredintez pe tine, că nu esti vinovat de cuvântul dat, dacă vei fugi de cele rele si vei face cele bune si te vei depărta pe tine de toti oamenii, care umblă fără rânduială, ascultă pildă, sau, ca să zic mai bine, iată o asemănare: Un om oarecare avea un fiu, iar fiul iubea mult pe tatăl său, întru toate. Dar, un altul, biruindu-se de invidie pentru sporirea tânărului său prieten, apropiindu-se în taină, i-a spus lui: „Jură-te mie, pe tatăl tău, că ceea ce-ti voi zice, aceea vei face si vei păzi fără de nici o împotrivire”. Iar el, nefăcând bine, s-a jurat. Iar, după aceasta, a zis către dânsul: „Ducându-te acum, ocărăste pe tatăl tău si răneste-l pe el cu cutitul si să nu te mai rusinezi de fata lui si toate câte-ti va porunci el să nu le faci, fiindcă te-ai jurat mie si nu vei putea să nu asculti de cele zise de mine”.

Si acum te întreb: oare va suferi fiul o nebunie ca aceasta sau, mai bine-zis, asemenea păgânie, si nu va defăima sfătuirea lui cea fără de lege, din dragoste fată de părintele său? Socotesc că va răspunde si-i va zice: „Te văd pe tine că nu esti om cu adevărat, ci vrăjmas tatălui meu si sufletului meu pizmuitor. Dar, nu mă vei însela pe mine, ca sarpele pe Eva, cu viclenia, nici nu mă vei înlăntui pe mine în păgânătate, cu răutatea ta cea mult împletită, si nu mă va învinui pe mine tatăl, că nu mă plec păgânătătii tale. Deci, defăimez sfătuirea ta cea fără de lege, pentru dragostea tatălui meu si pentru mântuirea sufletului meu, iar urechile mele le pecetluiesc cu semnul crucii, ca să nu mai intre veninul cuvintelor tale, în auzul meu, si chiar de întâlnirea cu tine voi fugi, pentru viclenia cea din tine.”

Ne porunceste nouă însusi Apostolul să ne ferim de tot fratele, care umblă fără rânduială, că Dumnezeu nu Se cinsteste cu fapte rele. Deci, nu te aduna, iubite, cu bărbati păcătosi, ca să nu întărâti pe Tatăl tău, Cel din Ceruri, lucrând cele potrivnice poruncilor Lui si rămânând fără răspuns în ziua Judecătii, că prin călcarea poruncilor Sfintei Evanghelii, superi pe Dumnezeu.

Ia aminte la tine însuti si învată sfârsitul cuvântului Proorocului, care zice: „Juratu-m-am si m-am hotărât să păzesc judecătile dreptătii Tale” (Ps. 118, 106). Si iarăsi zice: „Nedreptatea am urât si am dispretuit, iar legea Ta am iubit” (Ps. 118, 163). Si întru această milă a lui Dumnezeu, vei scăpa de mari ispite si primejdii, iar peste cel viclean vor veni cele scrise. întoarce-se-va durerea lui pe capul lui, iar peste crestetul lui se va pogorâ nedreptatea lui.

Drept aceea, câstigă-ti dragostea si unirea, nu prin jurăminte si momeli, ci prin asezarea sufletului, după legea lui Dumnezeu, căci, întru aceasta, nimic nedrept sau silit nu intră. Si va fi cu tine darul Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava si puterea în veci. Amin.

 

(Proloage)