Sfantul Lavrentie al Cernigovului (I)

 Pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Iachint si ale Sfantului Ierarh Anatolie, patriarhul Constantinopolului, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Decât să pieriţi toţi trei...

O maică de la mănăstirea Domnitskaia îşi aminteşte că:

– «Atunci când eu eram în lume am fost căsătorită şi aveam soţ şi o fată. Căsătoria mea era legitimă, adică eram cununată la biserică, însă soţul meu era cel mai rău bărbat, era scandalagiu şi beţiv, ne bătea, aveam mari necazuri cu el. Dar iată, într-o zi, am venit în Cernigov, am intrat la Părintele şi, scăldată în lacrimi, i-am spus despre necazul meu, că nimeni nu mă poate ajuta şi nu mai pot să rabd.

Stareţul m-a ascultat liniştit până la sfârşit şi, compătimindu-mă cu privirea, mi-a spus că nu are ce să facă deoarece suntem cununaţi şi trebuie să rabd.

– Asta ştiu eu bine, i-am răspuns Părintelui, dar nu mai am putere să rabd situaţia.

Atunci Părintele m-a privit cu compătimire şi mi-a spus:

– „Lasă-l şi vino la mănăstire. Mai bine să piară el singur iar voi două să vă salvaţi, decât să pieriţi toţi trei“. La care eu aşa am şi făcut.»

Ea a fost primită şi găzduită de măicuţa egumenă de la Domnitsk, apoi a fost bucătăreasa Mitropolitului Gurie, iar înainte de moarte a primit schima monahală. Şi s-a făcut ea o soră exemplară, iar fiica sa a murit fecioară credincioasă. Aşa s-a îndeplinit cuvântul Părintelui.

(Sfantul Lavrentie, Viata, invataturile si minunile)

WEEK-END LA SLON (II)

 RELAXAREA A CONTINUAT

Prima parte a zilei de duminica am petrecut-o tot la Slon, pentru ca gazda, cu foarte multa amabilitate, ne-a spus ca putem elibera casuta cand dorim, ca nu este o ora anume, având în vedere ca nu vin alți turiști.

Desi duminica, piciulinii s-au trezit dis de dimineata (adica ora 6), iar Matei ne striga de zor:

-Icaaa, Icuuu; Icaaa, Aduuu.

Cand am coborat, am gasit doi copii plini de energie si doi parinti zob de obositi, deci am intrat in actiune: pregatit copiii si iesit cu ei afara, la aer, unde ne-a intampinat racoarea diminetii. Le-am dat micul dejun si am pornit, pe ulitele satului, spre biserica pentru a primi “mancarica de la ingerasi’.

Am trecut pe langa vacute ce mergeau agale spre pasune, au trecut pe langa noi carute cu cai, dar si oite. Totul spre marea incantare a lui Matei, care radea si alerga de fericire.

Cand am ajuns aproape de biserica am intalnit doua bunicute. Una vindea lapte si branzeturi, iar cealalta rosii si castraveti. Am vrut sa cumparam, insa am constatat ca am plecat fara portofele. Asta e!

Dupa ce am impartasit copiii, am pornit spre casa. Matei la fel de vioi si de vesel, cu chef de joaca, insa pe Alexandru l-a doborat aerul curat si a adomit imediat ce am iesit din biserica.

Am ajuns la casuta si am constatat ca toata lumea doarme, asa ca am luat portofelul si am pornit iar la drum sa cumparam legume, dar si paine.

Cand am revenit la casuta, toata lumea era treaza. Mihai si prietena lui, Denisa, au preluat copiii, iar eu si sotul am pregatit micul dejun. Un mic dejun prelungit, cu multa veselie.

Dupa micul dejun, fiecare a pornit spre casa. Primii care au plecat au fost Mihai si Deni, pentru a nu prinde aglomeratie pe sosea. Dupa ceva timp, au pornit la drum si Andreea cu sotul si copiii (ei au asteptat ora de somn a copiiilor). In momentul in care i-am condus pe toti la poarta si ne-am luat ramas bun, ma gandeam ca asa va fi cand vom avea casuta noastra.

Noi am ramas sa asezam totul, dupa care, cu regret, am pornit spre casa. Nu am avut senzatia ca suntem la o pensiune, ci la noi acasa.

Intregul week-end nu am luat tratament pentru alergie si am respirat foarte bine, am avut gust si miros.

Cand am ajuns in Ploiesti, ne-a intampinat caldura, zapuseala si mirosul greu. In 10 minute nasul s-a infundat. Am inceput sa iau tratamentul si a fost ceva mai bine.

Este prima data cand venim la Slon, desi la cateva sate distanta ajungem destul de des (este vorba de Drajna, Pantesti si Faget, unde participam la slujbele de hram). Ne-a uimit si ne-a incantat atmosfera din sat. Toti oamenii care treceau pe langa noi ne salutau, unii chiar ne intrebau “ai cui suntem” si ne povesteau cum si-au crescut si ei nepoteii, cat de dragi le sunt copiii.

O bunicuta a fost foarte simpatica atunci cand m-a intrebat:

-Ai matale sunt copiii?

-Da, i-am raspuns.

-Sa-ti traiasca maica. Tare frumusei sunt.

Ceva in vocea ei mi-a dat de inteles ca ea crede ca Matei si Alex sunt copiii si nu nepotii nostri, asa ca am tinut sa precizez🤣🤣:

-Sunt nepoteii nostri.

-Nepotei???

-Da, sunt copilasii fiicei noastre.

-Sa va traiasca maica, sa va bucurati de ei si sa va dea Dumnezeu putere sa ii cresteti. Eu cresc acum stranepotii. Ii aduce la inceput de saptamana si ii ia vinerea.

Initial, am ramas uimiti de aceasta atitudine a localnicilor (nu credeam ca mai este posibil sa intalnim oameni asa deachisi), insa repejor mi-am adus aminte de anii copilariei, petrecuti la bunici, cand la fel era: toata lumea saluta, toata lumea vorbea. Era o socializare mult mai frumoasa, care intrecea cu mult Facebook si Instagram.

Sfantul Lavrentie al Cernigovului

 Pentru Asezarea vesmantului Nascatoarei de Dumnezeu in biserica din Vlaherne si pentru rugaciunile Sfantului Voievod Stefan cel Mare, ale Sfantului Ierarh Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului si ale Sfantului Ierah Ioan Maximovici, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

“Fara prescuri eu voi muri”

Părintele M. M. ne povesteşte că :

– Atunci când tatăl meu murea, eu l-am rugat să mi se arate în vis, pentru rugăciunile Părintelui Lavrentie. Într-o noapte l-am visat, spunându-mi: Îţi mulţumesc pentru prescuri, mai mult decât atât nu-mi trebuie nimic, ele mă ajută. Eu ştiu că tu ai mari datorii, dar fără prescuri eu voi muri. Atunci eu am plecat la Părintele şi i-am povestit visul iar el mi-a explicat că acele prescuri se împart la proscomidie şi cu ele se spală păcatele omului.

După 40 de zile l-am visat din nou pe tatăl meu şi l-am întrebat: Tu eşti mort? Iar el mi-a răspuns: Eu sunt şi mort şi viu. Apoi l-am întrebat: Unde-i locul tău? Iar el mi-a răspuns: Încă nu mă aflu nicăieri. Întrebându-l pe Părintele despre cele visate el mi-a explicat, spunându-mi că tatăl meu încă n-a trecut vămile. Depinde de greutatea păcatelor şi de vama la care a fost oprit. Pentru aceştia trebuie făcută foarte multă rugăciune, milostenie şi date prescuri la Sfânta Liturghie, la biserici de mir şi mănăstiri.

(Sfantul Lavrentie, Viata, invataturile si minunile)

Sfantul Leontie de la Radauti

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Leontie de la Radauti si ale Sfintilor Mucenici doctori fara de arginti Cosma si Damian, cei din Roma, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Sfântul Ierarh Leontie, Episcopul Radautilor

(1 iulie)

Acest sfânt purtator de Dumnezeu, Leontie, s-a nascut din parinti dreptmaritori crestini, în orasul Radauti, la începutul secolului al XV-lea. Înca din pruncie, mergând cu parintii sai la biserica, a fost cuprins de o mare dragoste fata de casa lui Dumnezeu, unde, mai apoi, asculta zilnic cu toata luarea aminte întreaga slujba, cautând sa se apropie cât mai mult sufleteste de sfintitii slujitori, de Cuviosii Parinti si de ostenitorii de la aceasta biserica voievodala.

Parintii din obstea Catedralei, vazându-l cu atâta dragoste pentru casa lui Dumnezeu si pentru sfintele slujbe, l-au primit în obstea lor, unde fericitul Leontie arata râvna si smerenie în toate.

Pentru viata lui duhovniceasca a fost calugarit, primind numele de Lavrentie. Râvna lui pentru nevointele duhovnicesti sporea tot mai mult. Luând binecuvântare de la staretul obstii, s-a îndreptat catre un loc retras, nu departe de Putna, unde erau câtiva sihastri. Mitropolitul Moldovei de atunci, Iosif Musat, aflând de aceasta vatra sihastreasca cu rânduiala preafrumoasa, a mers si a sfintit biserica acelui schit si, odata cu aceasta, a hirotonit în preot pe Cuviosul Lavrentie, numindu-l tot atunci egumen, potrivit dorintei acelei obsti. Aici, în aceasta cuvioasa obste, vine sa se nevoiasca si Cuviosul Daniil Sihastrul, sub povata parintelui sau duhovnic-esc Lavrentie. Înfiintându-se scaun episcopal la Radauti, în timpul lui Alexandru cel Bun, nu dupa multa vreme de la întemeierea Episcopiei Radautilor, Cuviosul Lavrentie este chemat la aceasta înalta vrednicie si raspundere de ierarh. Primind harul arhieriei, din ascultare, lasa locul unde s-a nevoit, însa nu a încetat nici o clipa nevointele sihastresti, în chilia salasului sau episcopal. A hirotonit preoti si diaconi, a sfintit biserici si a vegheat la pastrarea rânduielilor canonice, pazind scumpatatea si pogoramantul în toate cele rânduite de Biserica lui Hristos, spre folosul cel mântuitor al pastoritilor sai sufletesti. Dupa ani multi de arhipastorie, simtindu-se slabit cu trupul, s-a retras din scaunul arhieresc, reîntorcându-se la manastirea sa, Laura. Aici, a primit schima cea mare, luând numele de Leontie, nevoindu-se zi de zi si ducând cu adevarat viata de înger în trup, pâna la trecerea sa la cele vesnice. Cunoscând dinainte sfârsitul vietii sale pamântesti, a chemat întreg soborul pentru a da ultimele sale povete parintesti. A rânduit ca egumen al acestei sfinte manastiri pe cel mai apropiat ucenic al sau, pe Cuviosul Daniil Sihastrul, si, binecuvântându-l, a adormit în Domnul întru nadejdea învierii si a vietii vesnice. Credinciosii si fiii lui duhovnicesti veneau la mormântul sau primind binecuvântare si tamaduiri de tot felul de boli. Curând a fost dezgropat si dus la Radauti, potrivit dorintei credinciosilor. La racla moastelor sale venea multa lume, din împrejurimi si chiar de la mari departari, cunoscând darul lui Dumnezeu care se revarsa cu prisosinta asupra celor care se rugau cu credinta. În anul 1631, racla cu sfintele sale moaste a fost rapita de navalitori straini, cum mentioneaza cronicile, fara sa se stie, nici pâna în ziua de azi, locul unde ele au fost depuse. Amintirea faptelor sale minunate a ramas din generatie în generatie, pâna astazi. Satul Laura, unde a fost manastirea în care s-a nevoit Sfântul Leontie pe când era egumen, înainte de a fi chemat la treapta arhieriei, îi poarta numele; acest nume de Laura era numele acelei manastiri. Cu rugaciunile Sfântului Ierarh Leontie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Tropar, glas 8

Cu ostenelile nevointelor duhovnicesti toata viata ti-ai petrecut-o si, primind vrednicia arhieriei, cu smerenie si cu frica de Dumnezeu ai slujit Biserica lui Hristos, pe Care roaga-L, Sfinte Ierarhe Leontie, si mântuiasca sufletele noastre.

Condac, glas 3

Pe ierarhul lui Hristos, vasul cel preaales al Duhului Sfânt, care cu întelepciune si smerenie s-a nevoit cu privegherea sihastriei si cu povatuirea celor încredintati lui pe calea mântuirii, pe Sfântul Ierarh Leontie, cu cântari duhovnicesti laudându-l, îl cinstim.

(Sfinti ocrotitori ai Moldovei canonizati in perioada 1992-2009-editie ingrijita de P.Cuv. Arhim. Dr. Emilina Nica)

Pilde ortodoxe (V)

 Pentru Soborul Sfintilor 12 Apostoli si pentru rugaciunile Sfantului ierarh Ghelasie de la Ramet, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Cele două vâsle

Demult, trăia un bătrân, om cu frica lui Dumnezeu, ce-şi câştiga traiul trecând călătorii, cu barca sa, de pe un mal pe celălalt al unui râu.

- Într-o zi, în timp ce moşul îl trecea cu barca pe un tânăr, acesta observă că pe fiecare vâslă este ceva scris şi întrebă:

- De ce ai scris pe o vâslă "credinţă" şi pe cealaltă "fapte bune"?

- Fiindcă acestea două mă conduc în viaţă, răspunse bătrânul.

- Nu cred că omul are nevoie de amândouă, spuse cu îndrăzneală tânărul. Este de ajuns doar una după care să îţi călăuzeşti viaţa: dacă faci fapte bune, eşti de folos celorlalţi, dacă ai credinţă, îţi eşti ţie însuţi de folos.

Bătrânul nu a spus nimic, dar a început să vâslească cu o singură vâslă. Barca nu a mai avansat nici un pic, învârtindu-se în loc. In felul acesta a înţeles tânărul ce-a vrut să spună omul: că acela cu suflet curat, adică luminat de credinţă, va avea şi o viaţă curată, adică încărcată de roadele bunătăţii şi milei creştineşti. Cum este sufletul omului, tot aşa îi este şi viaţa.

Credinţa fără bunătate nu este decât ipocrizie. Cel cu adevărat credincios îl iubeşte pe Dumnezeu, iubindu-i pe oameni. Faptele bune şi credinţa sunt cele două aripi cu ajutorul cărora sufletul nostru se înalţă spre Dumnezeu. Cu o singură aripă nu poţi zbura!

"În fapte se arată credinţa. Credinţa fără fapte nu există. " (Sfântul Simeon Noul Teolog ) (Leon Magdan-cele mai frumoase pilde si povestiri crestin-ortodoxe)

WEEKEND LA SLON (I)

 Relaxare, odihnă și bucurie 

Seara trecută s-a încheiat mult după miezul nopții. Am stat cu toții afara și am depanat amintiri, am vorbit despre multe lucruri interesante și mai puțin interesante,  in răcoarea nopții, acompaniati de cântecul greierilor.

Dimineața, ne-am trezit în zgomot de talanga, lătrat de cățel și cântecul cocoșilor. Când am ieșit afara, ne-a întâmpinat un aerul răcoros și roua dimineții.

Ziua, deși cald, a fost căldura specifică unei zile de vara, nicidecum acea senzație de sufocare și lipsa de aer. Nimeni nu a simțit nevoia sa plece din curte. Ceea ce ne-a trimis la plimbare spre seara a fost curiozitatea.

După prânz, aerul a început să se răcorească, cerul s-a umplut de nori, iar în depărtare se auzeau tunetele. Nu a trecut mult și ne-am "trezit" in anii 80-89, fara curent electric și fără telefonie. La un moment dat, soțul meu s-a dus la magazinul din sat să ia apă plata. Și a venit cu vestea că, in jos, spre Văleni, fusese furtuna. Deci am avut de așteptat până au fost remediate defecțiunile, timp in care copilașii dormeau, iar noi ne-am relaxat total.

Seara am fost sa vizitam împrejurimile. Este o zona a judetului unde nu am fost, așa va am rămas uimită de peisajul minunat. Am văzut și căluții, spre marea bucurie a lui Matei.

La întoarcere, pentru că tot ne-a adus vecina lapte proaspăt muls (era călduț in sticla), împreună cu Matei am făcut clătite și ne-am așezat toți să le savuram. O nouă seara petrecuta afara.

Pilde ortodoxe (IV)

 Pentru rugaciunile Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Puterea Sfintei Cruci

Un tânăr dornic de aleasă învăţătură s-a dus odată la o mănăstire, să-i ceară sfat unui bătrân călugăr:

- Părinte, daţi-mi, vă rog, o carte din care să pot învăţa cel mai bine cum trebuie să fie un creştin; cum trebuie să gândească, ce trebuie să facă; o carte care să-mi explice toate aceste lucruri!

Călugărul i-a spus că are o asemenea carte în chilia sa şi s-a dus să o aducă, însă, după câteva clipe, s-a întors ţinând în mână o cruce pe care i-a întins-o tânăru-lui. Văzându-1 mirat, i-a spus:

- Fiule, crucea este cea mai de seamă învăţătură pe care Dumnezeu i-a dat-o omului. Pentru noi, Mântuitorul S-a jertfit pe cruce, arătându-ne astfel ce înseamnă să iubeşti, fiindcă a făcut acest lucru din dragoste pentru oameni. Crucea înseamnă tocmai calea pe care omul ajunge la iubire, adică la Dumnezeu. Cel ce ştie să-şi poarte crucea, poartă cu el, în acelaşi timp, harul şi iubirea Domnului. De aceea, crucea nu este o povară, ci o bucurie; când te dăruieşti celui drag, nu o faci cu tristeţe şi cu reţinere, ci cu bucurie şi entuziasm.- Crucea înseamnă, deci, curaj, răbdare, dar, mai ales, dragoste.

Doreai o carte pe care să o citeşti cu ochii şi a cărei învăţătură să îţi lumineze mintea. Iată, în schimb, crucea - o carte pe care o vei citi cu sufletul şi a cărei învăţătură îţi va lumina întreaga viaţă.

"Crucea, izvor de tămăduire, uşa Tainelor, arma păcii, veselia sufletului meu."

(Acatistul Sfintei Cruci)

 

(Leon Magdan-cele mai frumoase pilde si povestiri crestin-ortodoxe)

WEK-END LA SLON

Week-end in familie 

Daca week-endul trecut l-am petrecut la Bran, doar eu și soțul, week-endul acesta suntem la Slon (o mica localitate pe Valea Teleajenului) împreună cu copiii și nepoții.

Cu toți am ajuns relativ devreme la pensiune, așa că am petrecut o seară minunată împreună.

Pilde ortodoxe (III)

 Pentru aducerea moastelor Sfintilor Mucenici doctori fara de arginti Chir si Ioan, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Omul milostiv

Într-o şcoală de la ţară, la ora de religie, un copil l-a întrebat pe preot, care le vorbea despre milă, ca despre prima virtute pe care trebuie să o avem neapărat ca să ne mântuim. 

- Părinte, dar eu, care sunt sărac şi nu am ce dărui, cum să fac eu milostenie? Dacă aş avea şi eu mai mulţi bani, aş da cu dragă inimă, dar aşa...

- Fiule, nu asta înseamnă milă. Uite, de exemplu, ieri dimineaţă, plecând cu treburi, am văzut-o peste drum pe mama ta, ieşind din curte şi ajutând până acasă o bătrână, ce se ostenea cu o legătură de lemne. Mai târziu, am zărit-o iarăşi îndrumând un călător ce se rătăcise şi, chiar dacă nu l-a putut ospăta, un sfat bun şi o cană cu apă rece s-au găsit şi pentru el. Când vecina de alături a plecat în târg cu treburi, i-a lăsat în grijă copilul cel mic. Spre seară, când doi săteni se certau în drum, a ieşit şi, cu vorbe frumoase, i-a împăcat. Vezi tu, acum, ce este mila? Chiar dacă nu ai bani să dai şi celorlalţi, nimic nu te împiedică să-i ajuţi cu atât cât poţi. Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet.

"Cu un bănuţ dăruit, poţi cumpăra cerul.

Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire. Dacă n-ai nici măcar acel bănuţ, atunci dă un pahar cu apă rece!" (Sfântul Ioan Gură de Aur)

(Leon Magdan-cele mai frumoase pilde si povestiri crestin-ortodoxe)

Pilde ortodoxe (II)

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Samson, primitorul de straini si ale Sfintei Mironosite Ioana, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

4. Cerul pământul şi lumea

Într-o zi, un om simplu, cunoscut pentru viaţa sa curată, a fost întrebat de un vecin:

- Cum faci tu de eşti totdeauna atât de mulţumit? Niciodată nu te-am văzut supărat.

- Foarte simplu - a răspuns celălalt, în fiecare dimineaţă, când mă trezesc, privesc întâi cerul. Aşa mi-aduc aminte de Dumnezeu, de milă şi de bunătate. Apoi privesc pământul. Astfel îmi amintesc de moarte şi de Judecata de Apoi. în cele din urmă, privesc în jurul meu lumea întreagă ce se trezeşte în fiecare dimineaţă la viaţă. Aşa mi-aduc aminte de semenii mei, de cei care suferă de boli sau neputinţe, de cei ce au o viaţă mai grea decât a mea şi pe care i-aş putea ajuta, în felul acesta mă bucur pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce pot face.

Bunătatea izvorâtă din dragoste aduce totdeauna linişte şi mulţumire, atât în sufletul celui care primeşte cu recunoştinţă, cât şi în sufletul celui care dăruieşte cu drag.

"Cine este bun mai bun să se facă şi cine a biruit ispita să se roage pentru cel care e încă în ispite. " ( părintele Paisie Olaru )

 

(Leon Magdan-cele mai frumoase pilde si povestiri crestin-ortodoxe)