LA IASI

 Jurnal de calatorie – ultima zi

Sambata, prima destinatie a calatoriei noastre a fost manastirea Hadambu. Daca pana acolo peisajul era unul de toamna autentica, cu burnita, umezeala si noroi, cand am ajuns in apropierea dealului pe care este situata manastirea, totul era alb de la chiciura. Iar cand ne-am dat jos din masina, am avut senzatia ca am ajuns in rai: peisajul minunat dat de chiciura era completat de frumoasele colinde ce se auzeau de la manastire.

Ce sa va spun, aceasta manastire este o bijuterie, o oaza de rugaciune pe care Dumnezeu si Maica Domnului a inzestrat-o si cu doua icoane facatoare de minuni: icoana Maicii Domnului si icoana Sfantului Ioan Botezatorul.

Ne-am plimbat, am adrmirat si ne-am rugat, dupa care am pornit spre Vladiceni. Aici, spre marea noastra bucurie, am reusit sa stam putin de vorba cu parintele Calistrat. Dupa ce am fost binecuvantati de dumnealui am mers la inchinare in biserica. Doamne, cata liniste si pace.

Acestea au fost manastirile pe care am reusit sa le vizitam.

Deja trecuse de ora pranzului, astfel ca ne-am indreptat spre restaurantul Blue aqua, un restaurant cu specific pescaresc, cu un meniu foarte variat si extrem de gustos. 

ciorbita de perisoare de peste

pastrav in crusta crocanta cu mamaliguta

rulou de dorada cu legume si cartofi cu mustar

De la masa, odihna la vila, iar seara o ultima inchinare la Cuvioasa Parascheva si o plimbare prin zona bradului. De data aceasta, timpul a fost foarte placut, astfel ca multa lume a avut acelasi program ca noi.

Ne-am oprit la Patiseria Pelerinul din Iasi (unde toate dulciurile erau de post) si am savurat cate o savarina.

Duminica dimineata am pornit spre casa. Ne-am oprit la o biserica din Roman pentru a participa la Sfanta Liturghie, dupa care drum intins, mai ales ca drumul a fost extrem de aglomerat, iar vremea ne-a oferit de toate: de la ninsoare cand am plecat, la ploaie, burnita, ceata. Am ajuns acasa in jur de ora 16.

Aceasta a fost minivacanta noastra la Iasi, un oras "oarecum conservator, dar si cosmpolit,  batran dar si tanar, plin de contraste, plin de cluburi, dar si linistit" , asa cum il descrie o ieseanca draga sufletului meu - prietena mea de pe Sarea Ortodoxiei, cea care, de fapt,ne-a adus impreuna si careia ii multumesc.

Pentru ca nu am reusit sa vizitam nici 10% din acest frumos oras, nu mai zic de imprejurimi, am hotarat cu sotul sa revenim aici in saptamana luminata. Dumnezeu sa ne daruiasca sanatate si sa ne ajute sa ne indeplinim visul.

CUVANT DE FOLOS

 CUVINTE DE FOLOS PENTRU MIRENI (IV)

-Ce rugaciuni si carti de rugaciune recomandati mirenilor?”.

-Nu ma gandesc sa amintesc aici rugaciunile tipicului zilei, care se fac si e bine ca se fac. Ma gandesc mai mult la ceva permanent, nu ataT la a insirui cuvinte, cat la a te educa si a antrena iubire intr-o stare de simtire, de vibratie a sufletului tau. O clipa poate fi un timp, si o suspinare poate sa fie o rugaciune. Aceasta tresarire cu finetea unei suspinari as incerca sa o recomand.

“Daca crestinul, cand sta la rugaciune, numai atunci se roaga, unul ca acesta nicidecum nu se roaga”, ne spune Patericul.

Este vorba deci de a-L face simtit pe Dumnezeu, pe Maica Domnului si pe oricare sfant, cu inima ta, continuu. Aceasta ar tine luminita sufletului tau aprinsa, si va fi mai greu ca acel suflet sa fie atacat de diavolul. Trebuie stiut ca mult se teme diavolul de omul treaz!

Rugaciunea este un mijloc neaparat folositor, dar trezvia este un scop atins.

Recomand rugaciuni catre Scumpul nostru Mantuitor, catre Maica Domnului, mangaierea neadormita a sufletelor noastre (mai ales Paraclisele), catre Sfantul Inger Pazitor (canonul) si la nevoie sau din evlavie la orice sfant.

Carti de rugaciune – pentru oricine -, cele care sunt, ca de altfel e nevoie mai mult de….inima ta.

(sursa: arhimandrit Arsenie Papacioc – Mici indemnuri spre mantuire)

LA IASI

 IASI PENTRU SUFLET-JURNAL DE CALATORIE

Vineri, am continuat plimbarea prin Iasi, dar de data aceasta cu masina. Si am ales sa vizitam manastirile. Bineinteles ca am inceput acest mic pelerinaj cu inchinarea la Cuvioasa Parascheva. 

Dupa ce ne-am inchinat Cuvioasei, multumindu-i ca ne-a ajutat sa ajungem in acest frumos oras moldovenesc, am pornit mai departe spre manastirea Golia.

Urmatoarea manastire vizitata a fost manastirea Galata.

 

A urmat manastirea Frumoasa

 

Manastirea Cetatuia

Si, la final, manastirea Hlincea.

Tot acest pelerinaj ne-a adus in suflet pace, liniste si am simtit ca Dumnezeu nu ne lasa, este langa noi. Cand am terminat acest mic pelerinaj, deja era putin trecut de ora pranzului, deci am mers direct la Casa de Oaspeti Sfantul Nicolae pentru a servi pranzul si a lua cate ceva pentru cina.

Timpul rece, vantul care ne-a intrat in oase, ne-a obosit tare mult, si am decis sa lasam pentru a doua zi vizitarea Manastirei Vladiceni, mergand la vila sa ne odihnim vizionand filme pe Netflix si tricotand (doar eu) 😅.

Totusi, pe la ora 17 am pornit spre centrul orasului (cu masina, pe care am lasat-o la Catedrala) si ne-am plimbat admirand luminitele, bradul si atmosfera de bucurie din jurul nostru, desi afara ploua.

Maine, o noua postare despre excursia de la Iasi.

 

PILDA

 

MINUNEA SFANTULUI NICOLAE

Despre aceasta minune a Sfantului Nicolae am auzit relativ recent. Mi-a povestit-o sora mea, care a auzit-o chiar de la doamna care a fost martora acestui eveniment.

La o colega de servicu a surorii mele au venit din Basarabia-Chisinau doua doamne: una de vreo 72 de ani, cealalta de 92 de ani.

Desi inaintata-n varsta, doamna de 92 de ani – Nadia - era perfect lucida, vorbind fluent limba rusa si limba engleza. Doamna Nadia a povestit ca prin anii 1952-1953 era bona baietelului unui demnitar al Republicii Sovietice Moldova. Ea avea o valiza micuta care, pe capac, in interior, avea lipita o icoana a Sfantului Nicolae. Baietelul, de 4-5 ani, a vazut icoana si a intrebat:

-Nadia, cine este acesta?

-Acesta este bunicul meu, a raspuns ea.

De multe ori Nadia cand era singura cu copilul ii spunea:

-Tu joaca-te, ca eu ma duc sa vorbesc cu bunicul.

Intr-una din zile, Nadiei i-a decedat o ruda si a fost nevoita sa mearga la inmormantare, luand cu ea si valiza. In urma, baietelul de care avea ea grija a iesit pe balcon si a cazut de la etajul patru. Au sarit vecinii, a venit salvarea si au dus copilul la spital. Spre uimirea tuturor, in urma cazaturii, copilul traia. La spital i s-au facut multe investigatii si s-a constatat ca nu avea absolut nimic. Ajuns acasa, parintii l-au intrebat:

-Cum de n-ai patit nimic, desi ai cazut de la etajul patru?

Copilul a raspuns:

-M-a prins in brate bunicul Nadiei?

-Care bunic?, au intrebat parintii

-Cel din valiza, a raspuns baietelul.

Cand s-a inapoiat Nadia de unde fusese plecata, parintii copilului i-au spus:

-Nadia, sa ne arati ce ai in valiza.

Biata Nadia s-a speriat, crezand ca va fi pedepsita pentru icoana pe care o avea. Cand a deschis valiza, copilul a aratat cu degetul si a spus:

-Uitati-va, el m-a prins in brate.

In fata minunii evidente, desi timpurile erau grele, copilul a fost botezat, iar parintii lui s-au cununat si au dus in continuare o viata crestineasca.

(sursa: monah Pimen Vlad – Povestiri duhovnicesti)

DESPRE PARINTELE PAISIE OLARU

 

RABDARE-II

“Iata si cateva cuvinte rostite de catre parintele Paisie cu privire la rabdare:

“Nimic nu putem dobandi fara smerenie si rabdare.

Pana la rai ne trebuie rabdare, cat putem duce in spinare!

Sa va dea Domnul rabdare cu dragoste, ca prin rabdare se castiga raiul.

Dragul tatei, rabdare, rabdare, rabdare. Dar nu rabdare cu noduri, ci rabdare si indelunga rabdare cu dragoste.

Rabdarea este de doua feluri: dobitoceasca si cu dragoste. Adica rabdare fireasca si rabdare duhovniceasca.

Rabdare, rabdare, rabdare in boala, in orice necaz.

Rabdare in boala, rabdare in ocara, rabdare cu multumire, pentru scumpa mantuire.

Dumnezeu sa-ti dea sanatate si rabdare cu bucurie in boala, caci pe cat trupul se topest, pe atat sufletul se imputerniceste si se curateste de toate pacatele.

Sa ne rugam sa ne dea Domnul rabdare, ca “cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui”.

Deocamdata va dorim rabdare si bucurie, iar dupa aceea pace sufleteasca si bucurie duhovniceasca.”

 

 

 

(Parintele Ioanichie-Parintele Paisie Olaru sau acolo unde salasluia iubirea).

DESPRE PARINTELE PAISIE OLARU

 RABDARE-I

“M-a impresionat un alt episod din viata parintelui Paisie Olaru, pe care il relatez in cele ce urmeaza:

“In Cozancea era un ieromonah pe care il chema Gavril Apetei. Era duhovnic bun si citea moliftele Sfantului Vasile ce Mare. Venea lume multa la citit si nu mai incapea in chilia lui. Atunci a venit la Parintele Paisie si i-a zis:

-Parinte Paisie, da-mi si mie o chilie, ca am oameni multi si nu am unde ii primi.

Dupa ce i-a dat o chilie, nu a trecut mult si i-a zis iar:

-Parinte Paisie, mai da-mi o chilie ca nu imi ajunge una.

Si i-a dat-o si pe a doua. Mai tarziu i-a zis:

-Parinte Paisie, da-mi si cealalta chilie, ca sfintia ta stai in paravan!

La un timp ii zice:

-Parinte Paisie, stii ce? Da-mi si paravanul ca sfintia ta iti gasesti si stai undeva, ca am lume la citit si dormit si nu am unde-I culca!

Iar Parintele Paisie, fiind milostiv si linistit, i-a dat toata chilia, iar el se culca intr-o magazie de lemne, numai sa impace pe fiecare. Dupa o vreme, parintele Gavril Apetri s-a imbolnavit si l-a ingrijit pana la moarte tot Parintele Paisie, caci era plin de pace si de dragoste pentru Hrsitos.”

Tot acest episod povestit de un alt mare duhovnic si prieten al parintelui Paisie, parintele Ilie Cleopa, eu l-am trecut in dreptul rabdarii. M-a coplesit si acest gand legat de parintele Paisie. Nu s-a maniat, nici macar nu l-a invidiat pe celalalt parinte. Intr-adevar, un episod desprins din rai.

Rabdarea parintelui Paisie in iubire a mers pana intr-acolo incat, golit de orice gand, stare, gest de dusmanie, se jertfeste pe sine pentru lucrarea slujitoare a fratelui sau in Hristos si pentru folosul duhovnicesc al credinciosilor care veneau la slujbe.”

 

(Parintele Ioanichie-Parintele Paisie Olaru sau acolo unde salasluia iubirea).

LA IASI

 Jurnal de calatorie – ziua a doua

 Dupa un somn odihnitor si un mic dejun frugal, am pornit la drum. Azi ne-am propus sa mergem pe jos de la vila pana la Palatul Culturii, iar pe drum sa vizitam muzeele pe car ele intalnim. Inca o data se dovedeste ca nu se potriveste “socoteala de acasa cu cea din targ”.

Am pornit la drum

 

Si prima oprire a fost la o cafea decofenizata cu aroma de amaretto.

Mergand spre Palatul Culturii, am intalnit libraria Junimea-raiul cartilor.

A urmat o plimbare prin diverse magazine, pana cand am ajuns la locul unde este organizat targul de Craciun si unde avea loc parada.

Dupa ce am vazut sfarsitul paradei, am pornit spre vizitarea muzeelor, primul fiind “Muzeul Dosoftei-muzeul de carte veche”, 

urmat de Palatul Culturii. Aici am vizitat muzeul de etnografie,

si sala voievozilor

Nici nu am stiut ca azi vizitarea acestora a fost gratuita.

Am ajuns la vila in jur de ora 16, rupti de obositi, cu dureri de picioare si frigurosi, insa cu multe amintiri si fotografii frumoase.

Este prima data cand ajung la Iasi, insa am avut senzatia ca am ajuns in alta tara. Librarii la tot pasul, magazine cu marfa diversificata si frumoasa, de calitate si, nu in ultimul rand, arhitectura minunata a cladirilor istorice. 

Ne place Iasiul, suntem convinsi ca nu am reusit sa vizitam decat o parte foarte mica a cestuia, asa ca am luat hotararea sa revenim, cu ajutorul lui Dumnezeu primavara sau toamna viitoare.

 Maine este zi pentru suflet: manastirile si Cuvioasa Parascheva.