JURNAL

JURNALUL UNEI FEMEI SIMPLE – ZIUA  31

Jurnal adus in blogosfera romaneasca de Corcodusa

Pentru astazi:

Duminica, 12.01.2020, orele 20.00

Afara:

Din pacate, este un timp ca de luna martie, nicidecum luna ianuarie. Anul acesta, pana acum, vremea este secetoasa: nici ploaie, nici ninsoare, nimic. Azi am fost la socri si ma uitam prin gradina, la pomi. Dragii de ei, deja au muguri.

Mă gândesc:

Ca saptamana aceasta chiar am reusit sa fac tot ceea ce am planificat. Asa ca incerc sa planific si saptamana viitoare.

Invat:

Sa am mai multa rabdare cu cei din jurul meu. Din pacate, toooot incerc, dar nu-mi iese aproape deloc.

Sunt recunoscătoare pentru:

Nici nu stiu pentru ce sa fiu recunoascatoare mai intai: pentru sanatatea de care ne bucuram intreaga familie, de casatoria fiicei noastre, de toate realizarile de pana acum ale intregii familii. Dam Slava lui Dumnezeu pentru toate

Din bucătărie:

Fiind duminica, bucataria este “linistita”. Este pregatita pentru maine dimineata, cand voi pregati un delicios smoothie rosu.

Ce mai mesteresc:

Lucrez la aceeasi fusta pe care am abandonat-o anul trecut.

Ceea ce astept (sper):

Sper ca saptamana aceasta sa reusesc sa merg la patinoar. Atat de mult imi doresc sa patinez iar.

Citesc:

“Buchetul de nu-ma-uita si alte povestiri” de Alexandru Bogatarev

Ascult:

Nimic

În casa:

Ne pregatim pentru o noua saptamana cu cateva lucruri interesante de realizat, in rest rutina obisnuita.

Ce planuri am:

Pe termen scurt, adica pentru saptamana viitoare, sa desfac masina de cusut si sa o pregatesc pentru lucru si sa termin de citit cartea.

O fotografie:

cei mai buni prieteni-animalutele parintilor mei

TREZIRE DUHOVNICEASCA

Nestiinta nu se justifica

-Parinte, nu cumva unii sunt nepasatori din cauza nestiintei?

-Ce nestiinta? Sa-ti spun o nestiinta? Filolog din Halchidiki si nu stia ce inseamna Sfantul Munte. Un profesor german i-a vorbit despre Sfantul Munte si au venit impreuna. Germanul stia chiar si cate manastiri sunt in Sfantul Munte. Si cu toate ca era protestant, stia si ce Sfinte Moaste exista aici si unde se afla, etc. Aceasta nestiinta se justifica? Altul din America a spus unuia din Halchidiki sa vina la mine sa-l ajut intr-o problema. Tocmai din America! Sa va mai spun ceva. A venitla Coliba unul ce era din Florina. “Chiar din Florina esti?”, il intreb. “Da, chiar din oras”, imi raspunde. “Da, chiar din oras”, imi raspunde. “Voi aveti mitropolit bun”, ii spun. “ In ce echipa joaca?”, ma intreaba. Acesta credea ca este fotbalist! Era robit de fotbal. Nici pe episcop nu-l stia. Cel putin pe mitropolitul Augustin Kantiotis aproape toti il stiu. Lucrurile acestea nu se justifica.

Nu, astazi in lume nu se mai justifica nestiinta. Lipseste dispozitia cea buna, marimea de suflet. Cel ce are dispozitie buna de a-L cunoaste pe Hristos, il va cunoaste. Va porni. Si chiar daca nu se va afla pe aproape nici un teolog sau calugar si nu ar auzi cuvantul lui Dumnezeu, daca are intentie buna, va lua pricina sa creada sau de la un sarpe, sau de la o fiara, sau de la un fulger, sau de la un potop, sau de la vreo alta intamplare. Pe unul ca acesta il va iconomisi Dumnezeu. Un copil razvratit a plecat in Germania. Acolo l-au inchis intr-un centru de reabilitare, deoarece s-a incurcat cu droguri, etc. Nu fusese ajutat de nicaieri. Acolo cineva i-a dat o Evanghelie. A citit-o si s-a schimbat imediat. “Ma duc in Grecia”, a spus, “acolo este Ortodoxia”. S-a intors in satul sau, iar rudele l-au sfatuit sa se insoare. S-a insurat, a dobandit si un copil. Citea Evanghelia, mergea la biserica, respecta zilele sfinte. Ceilalti care il vedeau traind asa spuneau:” Acesta, de vreme ce citeste Evanghelia, inseamna ca sufera, a innebunit!”. Dupa putin timp l-a parasit si femeia lui, luind cu ea si copilul. Dupa ce a plecat femeia sa, acela a parasit si el tot ce avea in sat, ogoare, tractor, etc. si s-a dus prin pesteri unde se pustincea. Insa un duhovnic i-a spus:”Trebuie sa-ti gasesti femeia, sa va intelegeti si dupa aceea sa hotarasti ce vei face”. A pornit spre Tesalonic, Hristos nu i-a descoperit pe femeia sa. Intre timp a aflat niste germani, pe care i-a catehizat. Unul dintre ei chiar s-a botezate. Acestia i-au platit biletul, iar el s-a dus in Atena, insa nici acolo n-a aflat-o. Aceia i-au platit iarasi biletul, iar el s-a dus in Creta. Acolo a gasit ceva de lucru si s-a dus la duhovnic, care, de indata ce a auzit problema lui, i-a spus:”Nu cumva femeia si copilul tau sunt asa si asa? Aici undeva lucreaza o femeie. Nu are mult timp de cand a venit”. Si i-a descris cum arata acea femeie. “Ea trebuie sa fie”, a spus el. Atunci duhovnicul a instiintat-, iar aceea, atunci cand l-a vazut, a ramas uimita. “M-ai aflat cu ajutorul vrajilor”, i-a spus. “Esti vrajitor!”. Si a plecat mai inainte de a apuca sa ii vorbeasca. A pierdut-o iarasi. A aflat apoi despre mine si a venit la Coliba. A batut odata si astepta. S-a dat intr-o parte si, pana sa deschid, a inceput sa faca metanii. Purta niste haine vechi. Mi-a povestit totul. Aveam cateva smochine uscate si i-am dat.”Vrei smochine?”, l-am intrebat. “Nu am dinti”, mi-a raspuns. “Nici eu nu am”, ii raspund. “Pe Sfintia Ta te dare?”, ma intreaba din nou. “Pe mine ma doare, dar dinlauntrul durerii iese bucuria lui Hristos”, imi spune. “vrei vreo flanea?”, il intreb. “Am doua”, imi raspunde. “Daca se va incalzi timpul, una am sa o dau”. “Asculta”, ii spun “pana se vor lamuri lucrurile si te vei intelege cu femeia ta, sa ai grija de sanatatea ta, pentru ca ai raspundere si pentru copil”. Ce lepadare de sine! Ce credinta! Nu avea nici 27 de ani. Sa fi cunoscut acesta viata monahala! Era cu desavarsire nestiutor, dar avea intentie buna si de accea Dumnezeu l-a ajutat si a sporit mult duhovniceste.

De aceea spun ca nestiinta nu se justifica deloc astazi. Numai daca cineva este putin la minte sau prunc este indreptatit sa fie nestiutor. Dar astazi si copiii mici sunt spirt. Atunci cand vrea omul, poate afla multe posibilitati ca sa cunoasca adevarul.

ARCHIA SI IMPREJURIMILE

CONCEDIU IN HUNEDOARA – ULTIMA ZI

In ultima zi petrecuta pe meleaguri hunedorene, dimineata, am fost si am vizitat cetatea Deva. De fapt, sotul meu a vizitat-o, pentru ca eu nu am urcat cu acel funicular.”)).

Tot ce pot sa va spun, este ca i-a placut foarte mult.

Dupa-amiaza am fost la Orastie pentru a vizita Fares, fabrica de produse farmaceutice din plante. Citisem intr-un articol, pe net, fiind an aniversar se organizeaza zile de porti deschise. Ne-am urcat in masina, cu directia Orastie-strada Plantelor. Numai ca, la poarta am aflat ca nu putem vizita fabrica, pentru ca trebuia sa facem programare prealabila. Asta e! Mi-a parut tare rau ca am ratat aceasta sansa, dar asta e.

Din viteza masinii mi s-a parut un oras frumos, asa ca am parcat masina in centru si am pornit la plimbare. In drumul nostru, am gasit un magazin cu pantofi din piele la preturi foarte avantajoase si modele elegante. Dar, ghinion: nu mi s-au potrivit.

La iesire din Orastie am oprit la magazinul de desfacere a produselor de piele Geronimo. Am intrat, am admirat si…nu am plecat cu mana goala: eu cu o geanta si un portofel si sotul cu un portofel pentru acte.

Si cu aceasta concediul s-a terminat.

ARCHIA SI IMPREJURIMILE

CONCEDIU IN HUNEDOARA – ZIUA A CINCEA

Mai este putin si vine perioada concediilor din acest an, iar eu nu am terminat sa va povestesc despre Hunedoara.:))).

Deci, in penultima zi de concediu, am fost la castelul Corvinilor, la Salonul de Carte de la Deva si la Schitul Sfantul Nectarie.

Dar, sa le luam pe rand: dimineata am pornit spre Castelul Corvinilor, ce se afla la o distanta de aproximativ 10 km de Deva.

Castelul este impresionant, o adevarata fortificatie, cu incaperi imense. Din punct de vedere arhitectural reprezinta o adevarata capodopera, dar mie mi s-a parut putin cam sinistru, mai ales ca la intrare esti intampinat de camerele de tortura de unde se auzeau zgomote destul de sinistre.

Au fost insa si locuri din castel care mi-au placut: sala dietei (mare, somputoasa), camera de aur, camera domnitelor.

Interesanta povestea Fantanii aflata pe una dintre terasele castelului. Asa cum am aflat de pe panoul din apropiere, acea fantana, adanca de 28 de metri, a fost sapata in piatra de trei prizonieri turci, carora Ioan de Hunedoara le-a promis libertatea la finalizarea lucrarii. Numai ca, in cei 15 ani, cat a durat saparea fantanii, Ioan de Hunedoara a murit, iar sotia acestuia a refuzat sa isi tina promisiunea. Atunci, turcii au scris pe una dintre cheile fantanii :”Apa ai, inima n-ai”.

Dupa vizitarea Castelului, pe drumul de intoarcere spre Deva pentru a merge la Salonulo de Carte, am vazut un indicator cu Schitul  Sfantul Nectarie. Ne-am abatut din drum si, dupa cativa kilometri parcursi intr-un peisaj de vis, am ajuns la schit. Ne-am inchinat, am multumit Sfantului Nectarie pentru toate, am facut ceva fotografii si am pornit mai departe spre Deva.

La Salonul de Carte am avut placuta surpriza de a gasi, intr-un spatiu de expunere relativ mic, o oferta foarte variat de carti, la preturi accesibile. La unul dintre standuri era chiar o lansare de carte pentru copii. Autorul, inconjurat de o multime de copii,  povestea foarte frumos despre cum a creat personajul cartii respective (daca imi aduc aminte era vorba de o pisicuta).

La unul dintre standuri se aflau doar carti de gastronomie pe care le vindea chiar autoarea: dna Maria Cristea Soimu. Am fost foarte uimita sa aflu ca dansa este autoarea cartii "Retete culinare pentru toti",

(sursa: internet)

 carte care a fost pentru mine "abecedarul" in bucatarie. La inceputul casniciei, nu stiam sa gatesc, asa ca am luat aceasta carte, am incercat retete si incet-incet am patruns in tainele gastronomiei. Nu se putea sa plec de acolo fara o carte si, mai ales fara o carte cu autograf.

Nu am plecat cu mana goala de la un astfel de eveniment, ci am cumparat cateva carti:

BULLET JOURNAL

PRIETENUL MEU -  BULLET JOURNAL

Anul trecut am tot citit despre Bullet Journal si beneficiile lui. Foarte sceptica, am facut si eu un astfel de jurnal si am trecut, mai mult din curiozitate, rubrici cum ar fi starea mea si numarul de pasi, apoi am inceput incet-incet sa notez programul zilnic, am continuat cu cartile citite si usor-usor a devenit aliatul meu in organizarea progamului. Pot sa spun ca mi-a fost de mare ajutor.

primul meu bullet journal

starea mea arata ce an minunat ne-a daruit Dumnezeu in 2019, iar ca numar de pasi ma bucur ca, in fiecare luna am realizat nuamrul propus in proportie de peste 60%

In anul 2019 mi-am dorit sa vizitam si sa ne cazam la conace. Le-am selectat si, din pacate, nu am reusit decat la 2 dintre ele, dar nu-i nimic: continuam in acest an. 

Cartile pe care am reusit sa le citesc in anul 2019

Puteti spune ca o astfel de organizare se poate face si pe calculator, insa va spun, cu mana pe inima, ca muuult mai usor si eficient este: cu creionul pe hartie. Gasesc informatiile de care am nevoie foarte usor, le am tot timpul la indemana, caci nu imi lipseste din geanta si, cel mai important, sunt mult mai organizata si reusesc sa fac mult mai multe lucruri.

Asa ca, anul acesta, am inceput un nou Bullet Journal, care seamana ca structura cu cel de anul trecut, insa l-am imbogatit cu cateva rubrici de care simteam ca am nevoie: zilele de nastere pentru apropiati si cunostinte, precum si evidenta unor lucruri pe care trebuie sau imi doresc sa le fac zilnic.

o agenda draguta achizitionata de la Salonul de carte Deva

 

realizari 2019-dorinte 2020

CE AM REALIZAT IN 2019, CE IMI PROPUN PENTRU 2020

La inceputul anului 2019, am facut o lista cu ceea ce imi propuneam sa realizez. Acum, la inceput de ianuarie, fac un bilant simplu:

1.    Sa citesc. Anul acesta chiar am reusit sa citesc cateva carti, atat din categoria beletristrica, cat si din categoria cartilor religioase. Despre unele dintre ele v-am povestit de-a lungul anului.

2.    O zi pe saptamana home cinema. Si la acest capitol pot sa bifez cateva realizari. Nu am reusit sa vad filmele din dotare, dar am urmarit cateva seriale si filme de pe Netflix, care mi-au mers la inima. La fel mi-au mers la suflet si filmele de Craciun pe care Diva le-a difuzat timp de 2 luni, Deci inca un punct bifat.

3.    Impreuna de sarbatori. Aici lucrurile nu au stat chiar cum mi-am dorit. Am inceput in “forta”, dar pe timpul anului, fiind toti foarte ocupati, nu am mai reusit acest lucru. Dar, zilele ce Craciun chiar le-am petrecut cu toti cei dragi si a fost minunat. Aici mai am de lucru, asa ca il voi trece la propunerile pentru acest an.

4.    Sa dezvolt micuta mea afacere cu produse de casa. Si aici pot spune ca au fost realizari: clienti noi, produse diversificate. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ajutor.

5.    Imi place handmade: aici pot spune, cu mana pe inima, ca nu am realizat nimic. Am inceput in ianuarie o fusta pe care nu am reusit sa o termin nici acum.

6.    Plimbari: este anul in care am reusit sa avem cele mai multe iesiri, in locuri minunate. Aici chiar pun o bifa maaaare.

Acestea fiind spuse, consider ca am realizat cam 85-90% din ceea ce mi-am propus (statisticile – defect profesional) si ii multumesc Bunului Dumnezeu si Maicii Sale pentru anul pe care ni l-a daruit.

Anul 2020 fiind un an cu ceva evenimente importante in viata familiei, nu pot decat sa vin cu mici completari:

1.    Mi-ar place sa reusesc sa citesc, cel putin la nivelul anului trecut;

2.    Sa reusesc sa fac mai multe lucruri handmade;

3.    Sa continuam plimbarile, pentru a vedea alte lucruri minunate pe care aceasta tara le are;

4.    Eventual, daca timpul imi permite, sa reusesc sa continui activitatile micii mele afaceri.

5.    Si, ceea ce imi doresc cel mai mult este sa imi aduc aminte de lucrurile pe care le faceam cu mare drag in tinerete, adica: sa patinez, sa merg la inot si pe bicicleta.

REALIZARILE DIN BORCAN 2019

CE ESTE IN BORCANUL CU REALIZARI?

La inceputul anului 2019 scriam despre “borcanul …cu realizari”. Azi, am deschis borcanul sa vedem ce realizari am avut in anul 2019.

Citind biletele din borcan, am ajuns la concluzia ca cele mai multe realizari sunt din domeniul….plimbarilor: week-end la conacul Bratescu, sejur la Voineasa, concediu la Govora si la Archia si doua vizite la Prejmer, la sorelina.

Au urmat biletele cu evenimente: curs in statiunea Mamaia, ziua de nastere petrecuta cu copiii la restaurant si, cel mai frumos eveniment, casatoria civila a fiicei noastre.

Am incercat, si sper ca si am reusit, sa aducem putina bucurie in sufletele celor apropiati: zi de relaxare pentru sorelina si cumnatul la Aquarmony si zugravirea garsonierei bunicutei noastre, Ica.

Tot in acest an am inceput si o activitate de voluntariat la o parohie.

Si am facut si ceva investitii: mi-am cumparat un robot de bucatarie si am facut ceva achizitii consistente pentru masina (cauciucuri noi vara si iarna, jante, o verificare mai aprofundata cu reparatiile aferente).

Concluzia la care am ajuns cu sotul meu a fost aceea ca in anul 2019 chiar am realizat lucruri frumoase.

Avand in vedere ca anul 2020 este un an cu evenimente importante, vom incerca sa vedem ce alte realizari mai putem avea pe langa acestea. Deci, borcanul este pregatit pentru a primi biletelele.

LA MULTI ANI

LA MULTI ANI!

Acum, la inceput de an, inchin un pahar de sampanie si urez tuturor vizitatorilor blogului (si nu numai), un calduros La multi ani, cu sanatate si multe, multe bucurii. Anul 2020 sa va aduca implinirea tuturor dorintelor si spor in tot ceea ce faceti.

De asemenea, urez La multi si binecuvantati ani tuturor celor ce poarta numele de Vasile, Vasilica. Sfantul Vasile, al carui nume il purtati, sa va caluzeasca pasii pe calea vietii, sa va ocroteasca si sa va ajute.