Copilul bubos s-a vindecat prin Maica Domnului
Un
copil, care se chema Adam, era stricat pe faţă de bube. Bubele acelea răspândeau
în jur un miros aşa de urât, încât la şcoală copiii nu puteau să stea pe lângă dânsul.
Acest băiat avea multă evlavie către Maica Domnului. Mergând la şcoală, el
intra mai întâi în biserică. Acolo se ruga Maicii Domnului, zicând: „Bucută-te
ceea ce eşti plină de bucurie, Domnul este cu tine”. Aşa făcea el în toate
zilele.
Într-o
noapte părându-i-se copilului că a bătut toaca, a venit la biserică pentru a
asculta slujba Utreniei. Ajungând aici, a aflat uşa încuiată. După obiceiul lui
a îngenunchiat în tinda bisericii şi s-a rugat Maicii Precistei, înainte
icoanei Ei de acolo. Când s-a sculat de la rugăciune, a văzut uşile bisericii
deschise şi înăuntru bisericii lumină mare. Îndată intră în biserică să se
roage. Acolo a văzut pe Maica Precista, însoţită de o mulţime de fecioare. Ea şedea
pe un tron strălucit. Văzând băieţaşul venit în biserică pentru a se ruga şi a
cere cele de folos, îi zise: „Fiule! Pentru ce nu te îngrijeşti ca să-ţi vindeci
boala capului tău?”. Copilul a răspuns „Doamna mea, mult s-au ostenit părinţii mei,
rudeniile şi prietenii mei să mă vindece, dar toate îngrijirile, doctorii şi
doctoriile, nu m-au vindecat”. Preasfânta Doamnă îi zise: „Mă cunoşti tu pe
mine, cine sunt?”. Copilul i-a răspuns: „Nu te cunosc, Stăpână!”. Doamna i-a
zis iarăşi: „Eu sunt Maica lui Iisus Hristos. Pentru că ai bună obişnuinţă a te
ruga, am venit aici ca să te vindec”. Acestea zicând, i-a făcut semn să se
apropie. Apoi, punându-şi mâna pe capul lui, a zis: „În numele Tatălui şi al
Fiului şi al Sfântului Duh. Să fie sănătos capul tău, şi niciodată să nul mai
doară până la moarte, pentru evlavia ce o ai către mine”.
După
aceea, Maica Domnului, cu fecioarele care o însoţeau, s-a înălţat la ceruri.
Copilul Adam a rămas acolo în biserică, sănătos. După ce a terminat şcoala, s-a
dus la mănăstire şi s-a făcut monah. Acolo a slujit Făcătoarei lui de bine, cu
trup şi suflet în toate zilele vieţii sale. După trecerea din viaţa aceasta,
sufletul lui a fost dus de îngeri în ceruri, unde pururea preamăreşte pe Domnul
Dumnezeu Iisus Hristos şi pe Maica Sa Preacurată dimpreună cu oștile îngereşti şi
cu toţi Sfinţii în vecii vecilor. Amin (151, Minunile Maicii Domnului 400, de
profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).
(Minunile
Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu