Maica Domnului răsplăteşte cu darul cântării pe Roman, pentru dragostea şi evlavia lui
Sfântul
Roman cântăreţul, era de loc din Siria, cetatea Emesa. El a fost diacon al
bisericii din Berit. În zilele împăratului Atanasie, a mers la Constantinopol şi
a rămas la biserica Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, ceea ce se zicea a lui
Kir. De multe ori plecând de la chilia lui, se ducea la biserica Preasfintei Născătoarei
de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria din Vlaherna. Acolo petrecea toată noaptea
în privegheri, căci era foarte evlavios şi îmbunătăţit, rugându-se cu căldură şi
smerenie. El avea o foarte mare evlavie către Maica Domnului. Odată la
privegherea prăznuirii Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, aflându-se în
biserica Vlahernei, fiind obosit, a adormit puţin. Atunci, a văzut în vedenie
pe Maica Precista ţinând o carte în mână şi îi zise: „Deschide-ţi gura ta şi mănâncă
această carte pe care ţi-o dau”. Atunci i s-a părut că a deschis gura şi a
înghiţit cartea aceea.
A
doua zi, după ce s-a luminat de ziuă, sfântul Roman, înţelepţit la minte, s-a suit
în amvon şi a început a cânta cu multă evlavie: „Fecioara astăzi, pe Cel mai
presus de fiinţă naşte”. Şi cu atât de multă dulceaţă a cântat, încât s-a
cunoscut prea arătat de toţi cei ce l-au ascultat că darul acela al cântării
i-a venit lui din cer şi nu de la oameni. Toţi s-au minunat de aceasta.
Acest
Sfânt cântăreţ înzestrat cu dar de sus, a alcătuit condacele la praznicile Mântuitorului,
ale Maicii Domnului şi ale Sfinţilor mari. A alcătuit peste o mie de condace,
care se cântă în Biserică (8, Minunile Maicii Domnului de Neamţ, ediția 1924 şi
1990).
(Minunile
Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu