Dumnezeiestile virtuti (III)
Iscusitul
dascal al vietii sfinte, celei intocmai cu cea a Ingerilor, sihastrul de la
Katuniakia, ieromonahul Efrem povesteste:
“In
Manastirea Iviron s-a intamplat urmatorul fapt:
In
aceasta manastire era un mirean care cara lemne din padure pentru nevoile
parintilor. Odata un ieromonah i-a spus:
-Domnule
Nicolae, adu-mi si mie cateva lemne de foc.
-Iti
voi aduce. Cate vrei?
-Vreo
zece sarcini.
Cand
le-a adus, ieromonahul i-a spus:
-Adu-le
mai apropae!
-Parinte,
animalul nu poate sa treaca pe acolo pentru ca este prapastie. Se teme.
-Iti
poruncesc sa le aduci mai aproape! a spus ieromonahul enervat.
Dupa
ce s-au certat, ieromonahul i-a spus mireanului:
-Neiertat
sa fii!
-Si
tu sa fii neiertat, a spus mireanul si a luat catarul si a plecat.
Atunci
ieromonahul, dupa ce s-a linistit, si-a spus in sinea sa: “Acum, ce-i de facut?
Mai poti merge sa liturghisesti? Nu. Maine, insa, cand va veni carausul, ii voi
pune metanie sa ma ierte. Dar daca il vor instiinta de acasa sa mearga in sat
pentru vreo treaba urgenta, atunci unde sa-l mai gasesc?”
Intre
timp se innoptase si, dupa cum se stie, portile manastirilor se inchid odata cu
asfintitul soarelui.
“Ce-i
de facut? Ne-am afurisit unul pe altul. Maica Domnului, lumineaza-ma ce sa fac?”
Atunci
ieromonahul a cazut la rugaciune ca sa-l lumineze Maica Domnului ce sa faca. Si
luminarea nu a intarziat sa vina. A aprins felinarul si iesind pe poarta mica a
manastirii, s-a indreptat spre munte, unde era casa muncitorilor. Dupa ce a
mers multa vreme noaptea prin padure a ajuns la casa.
-Buna
seara!
-Bine
ai venit, Parinte!
-Binecuvantatule,
iata ne-am certat pentru niste lemne. Iarta-ma!
-Dumnezeu
sa te ierte, Parinte! Si Sfintita Ta iarta-ma si pe mine!
-Dumnezeu
sa te ierte si pe tine!
Si
astfel ieromonahul s-a intors la manastire si a doua zi a slujit Sfanta
Liturghie”.
Inaltatoarea
smerenie a induplecat-o pe Maica Domnului sa savarseasca o minune.
(Patericul
Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu