Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (II)

Este renumit in Sfantul Munte praznicul Sfantului Acoperamant care se savarseste in Manastirea Panteleimon cu multa maretie.

In anul 1861 s-a petrecut la acest praznic, prin harul Maicii Domnului, urmatoarea minune:

Un pustnic, ieromonahul Sava, care locuia intr-o chilie aflata departe de manastire, avea ca lucru de mana prelucrarea crucilor sculptate. Aceste cruci le ducea la manastire, le vindea si astfel isi castiga banii necesari pentru hrana care ii ajungea un an de zile.

In acel an s-a gandit sa-si vanda lucrul de mana la praznicul Sfantului Acoperamant. De la chilia sa, care se gasea destul de departe de manastire, avea sa mearga pe mare cu barca sa, pentru a ajunge mai repede. Dar chiar inainte de a pleca, a venit la el un alt ieromonah, care l-a rugat sa-l ia impreuna cu el. Pe mare s-au gandit sa pescuiasca cativa pesti si sa-i duca la manastire, pentru a-i mangaia pe batraneii si pe monahii bolnavi de acolo. “Apele marii aflate in partea de nord a Sfantului Munte sunt bogate in pesti. Aceasta este o binecuvantare a Maicii Domnului”. Cei doi parinti insa “s-au trudit toata noaptea si nu au prins nimic” (Luca.5.5.). Parintele Sava era mahnit din pricina ostenelii facute in zadar. Atunci i-a spus celuilalt parinte sa arunce inca o data mreaja: “Cu binecuvantarea staretilor de la Manastirea Sfantului Panteleimon, arunca mreaja din nou!”.

Atunci acel ieromonah a facut ascultare si a prins un peste mare. Amandoi s-au minunat de puterea ascultarii. Dar acest peste nu ajungea pentru a satura atatia oameni. Asa ca i-au dat drumul pestelui in mare. Cand au trecut insa cu barca in dreptul Manastirii Simonos Petras au intalnit un banc de pesti si au inceput din nou sa pescuiasca.

Si-au continuat calatoria, iar cand au ajuns aproape de Manastirea Sfantului Panteleimon, Maica Domnului le-a scos in cale din nou acel peste ranit. Cu putina osteneala l-au prins, dar au ramas uimiti cand au vazut pestele fara coada. Atunci si-au dat seama ca era tocmai acel peste pe care il ranisera langa Manastirea Simonos Petras si-i dadusera drumul.

Au slavit si au multumit Maicii Domnului pentru aceasta minune a ei, caci ea alesese acest peste pentru nevoile praznicului.

Cand parintele Sava s-a asezat la masa, dupa privegherea de toata noaptea, ca sa manance cu parintii din acel peste, a fost cuprins de un gand viclean si a inceput sa se indoiasca de faptul ca pescuirea unui peste mare se datora ajutorului minunat al Maicii Domnului si se gandea ca aceasta ar putea fi lucrarea inselatoare a vicleanului vrajmas. Se intreba in sinea sa: “Oare atat de important era acest peste, incat sa intervina insasi Maica Domnului?”. In felul acesta diavloul nu-l lasa sa se bucure de praznic. Ii intina sufletul cu ganduri murdare si il apasa cumplit cu ele. Era acelasi vrajmas care il izgonise pe Adam din Rai, facand-l prin “mancarea din lemn” muritor si stricacios.

Pe cand parintele Sava manca la masa, i-a cazut o bucata de peste din furculita. Cand a infipt din nou furculita in ea si se pregatea sa o manance, i-a venit din nou gandul care-i spunea ca a prins pestele cu ajutorul diavolului. Dar cand a cugetat iarasi acestea, l-au cuprins niste dureri de pantece, incat nu mai putea inghiti. Insa parintele Sava isi aminti acel cuvant dumnezeiesc care spune ca nu poate scapa nimeni de cursele diavolului, daca nu alearga cu credinta la Dumnezeu. Asadar, prin credinta avea sa-l loveasca si sa-l rusineze pe vrajmas.

Atunci a alergat la Dumnezeu, cerand mijlocirea Preacuratei Sale Maici. S-a rugat din adancul inimii sa-l ierte pentru acest gand: “Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, cred in minunea ta, cred ca prinderea acestui peste s-a facut cu dumnezeiescul tau ajutor si ma caiesc pentru indoaiala de mai inainte”. Atunci, indata i-au trecut durerile.

Cand s-a terminat masa, a mers la egumen si i-a povestit toate cele intamplate. Atunci egumenul a spus aceasta unor duhovnici, iar acestia au mers cu totii la duhovnicul Ieronim si si-au exprimat uimirea spunand: “Daca Maica Domnului se ingrijeste de aceste lucruri materiale si simple, cu atat mai mult se va ingriji de cele duhovnicesti ale manastirii”.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)