Despre Maica Domnului

Vicleniile diavolilor (VI)

 Cand Fericitul Petru Athonitul a ajuns cu corabia in dreptul Sfantului Munte, a coborat din ea, s-a rugat si si-a insemnat tot trupul cu semnul Sfintei Cruci. Apoi a inceput sa urce pe o carare ingusta si cu anevoie de umblat, printr-o padure in care nu intrase niciodata vreun om, ci se vedeau numai urme de fiare salbatice. Dupa ce a trecut peste munti si peste vai, a gasit in cele din urma o pestera adanca si foarte intunecoasa, a carei intrare nu se vedea din cauza copacilor ce crescusera in fata ei. Ea se gaseste si astazi pe coasta de miazazi a Athosului. Aici Cuviosul a gasit nenumarate taratoare veninoase si fiare salbatice, dar si o multime de diavoli precum nisipul marii, care la vederea Cuviosului s-au napustit asupra lui. Nu poate povesti limba omeneasca multimea ispitelor pe care acestia le aduceau asupra Sfantului. El insa a taiat cateva ramuri din acei copaci care acopereau intrarea pesterii, a intrat in ea si se ruga acolo zi si noapte.

La mai putin de doua saptamani de cand Sfantul a intrat in pestera, tatal minciunii, diavolul, nemaiputand rabda indrazneala, barbatia si rabdarea Cuviosului, a ridicat pe toti diavolii impotriva lui. Unii navaleau cu suliti, altii inconjurau pestera in care Sfantul isi savarsea nevointa muceniceasca si strigau cu glas mare: “Sa iesi degraba din locuinta noastra, caci altfel te vom omori intr-insa!”. Auzind Cuviosul aceste cuvinte ale necuratilor diavoli, credea ca intr-adevar va muri. Dumnezeu insa l-a pazit nevatamat. Punandu-si toata nadejdea in Dumnezeu, a iesit din pestera si atunci a vazut o multime nenumarata de diavoli, care erau gata sa-l injunghie.

Atunci Sfantul si-a ridicat la Cer ochii sufletului si ai trupului si a rugat-o pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu sa-i vina intru ajutor: “Maica Domnului, ajuta-ma pe mine robul tau!”. Demonii, cand au auzit numele Preasfintei, s-au facut nevazuti.

Dupa ce Sfantul a multumit Maicii Domnului, si-a inceput iarasi nevointa, traind cu adevarat ingereste. Petrecea gol, descult, suferind nenumarate ispite de la draci si primind timp de cincizeci si trei de ani paine cereasca, mana care cadea precum roua si apoi se intarea si se facea ca mierea. Cuviosul petrecea fara imbracaminte, fiindca i se rupsese. Nici acoperamant nu avea, fara numai cerul, iar pamantul era asternutul sau iubit. Astfel, fericitul traia ca un inger in trup, vara arzandu-se in soare, iar iarna inghetand de frig. Dar toate acestea “le indura cu barbatie, ca unul mai presus de fire, pentru viata cea vesnica”.

Mii de diavoli il luptau in fiecare zi, dar odata cu chemarea numelui Maicii Domnului se faceau nevazuti. Acestia insa, dupa ce se odihneau, incepeau iarasi atacurile. De la ultima ispita trecusera sapte ani, timp in care Cuviosul si-a indeplinit indatoririle sale ascetice.

Odata i-a aparut Cuviosului un diavol in chip de inger care tinea in mana o sabie si care, stand la intrarea pesterii, il striga pe nume pe Cuvios spunandu-i:

-Petre, adevaratule slujitor al lui Hristos, iesi din pestera ca sa asculti tainele lui Dumnezeu si cuvinte folositoare de suflet.

-Si cine esti tu, i-a raspuns Cuviosul, de vrei sa-mi spui cuvinte folositoare de suflet?

-Eu sunt arhistrategul lui Dumnezeu, Care m-a trimis sa-ti aduc vesti bune. Pentru aceea imbarbateaza-te, intareste-te si bucura-te ca ti s-a pregatit un tron dumnezeiesc si o cununa nevestejita. Acum, asadar, paraseste acest loc si mergi in lume ca sa se foloseasca multe suflete! De aceea si Domnul a secat acest izvor de apa, din care beai pana acum, pentru ca vrea sa te mute de aici.

El insusi, diavolul, mesterul rautatii si inteleptul intru rautate, trimisese un demon care sa stavileasca apa. Atunci Cuviosul Petru i-a raspuns:

-Si cine sunt eu, nevrednicul si pacatosul, ca sa vina la mine Ingerul Domnului?

-Sa nu te minunezi de aceasta, caci tu ai intrecut pe Sfintii si Porofetii din vechime, pe Moise, pe Ilie si pe Daniil. Si mare Sfant vei fi numit in Cer pentru rabdarea ta desavarsita. Pe Ilie l-ai intrecut in postire, pe Daniil prin petrecerea impreuna cu fiarele cele otravitoare, pe Iov in rabdare. Asadar, mergi ca sa vezi tu singur cu ochii tai si sa te incredintezi de oprirea apei. Mergi in lume la o manastire ca sa se foloseasca multi, iar Eu voi fi impreuna cu tine, spune Domnul Atottiitorul.

-Daca nu vine Maica Domnului care m-a trimis aici, eu nu plec.

De indata ce diavolul a auzit numele Maicii Domnului, s-a facut nevazut de la ochii Sfantului. Atunci fericitul Petru a cunoscut viclesugul vrajmasului si toata neputinta lui.

In timpul acelei nopti i s-a aratat Cuviosului Grabnica-Ajutatoare a crestinilor, Maica Domnului, care i-a spus: “Petre, fie ca de acum inainte sa nu te mai temi de viclenia vrajmasului, caci Dumnezeu este cu tine. Maine iti va trimite pe Ingerul Sau ca sa-ti aduca hrana cereasca. Iar acesta este randuit de Dumnezeu ca sa vina o data la patruzeci de zile”.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Dupa ce a spus acestea, Stapna lumii l-a binecuvantat pe Cuvios si a plecat.