Despre Maica Domnului

 Vicleniile diavolilor (VIII)

Un monah care se linistea pe Muntele Maslinilor langa Ierusalim, avea o icoana foarte frumoasa a Maicii Domnului. Fata de aceasta icoana simtea multa evlavie si inaintea ei se ruga atunci cand era cuprins de ispite. Se ruga Maicii Domnului in fiecare zi sa-l izbaveasca de nalucirile desfranate. Era razboit atat de tare de aceasta patima, incat se primejduia sa ajunga si la fapta. De indata ce se aprindea in inima lui aceasta flacara a poftei necurate, alerga la icoana Maicii Domnului si se ruga cu lacrimi pana ce se stingea in el pofta trupului.

Diavolul, desi vedea ca acel calugar era izbavit de fiecare data de ajutorul Maicii Domnului, nu se linistea, ci mereu il tulbura cu acea pofta.

Odata, pe cand calugarul statea in afara chiliei sale, au navalit cu putere asupra lui gandurile necurate. Dar cand acesta a vrut sa alerge la rugaciune, i-a aparut inainte diavolul. Atunci monahul l-a intrebat:

-Diavole, vrajmasule al adevarului, pana cand te vei lupta cu mine? Nu vezi ca nu ma supun tie? De ce ma chinuiesti pe nedrept?

-Eu pe multi altii care erau mai virtuosi decat tine i-am biruit, iar la sfarsit te voi birui si pe tine, caci nu ma lenevesc si nici alta treaba nu am. Eu sunt duhul cel necurat al desfranarii. Dar daca vei face ceea ce iti voi spune, voi inceta sa te mai lupt.

-Ce vrei sa fac?

-Lucrul pe care ti-l cer este mic si usor, nu este ceva important. Vreau numai sa juri ca nu vei spune nimanui ceea ce iti cer si abia atunci iti voi spune.

Atunci calugarul, care era nestiutor de carte, dar si fara de viclesug, din dorinta de a se elibera de patima, i-a jurat ca nu va spune nimanui.

-Sa nu te mai inchini la aceasta icoana, pe care o ai in chilia ta.Scoate-o de acolo si eu nu te voi mai lupta!

-Maine iti voi raspunde.

Dupa aceasta diavolul s-a facut nevazut, dar monahul era luptat de ganduri. Nu stia ce sa aleaga: sa se inchine Maicii Domnului sau sa o scoata din chilie si astfel sa inceteze ispitele? Se mahnea si pentru faptul ca se jurase sa nu spuna nimanui. Diavolul se ingrijise de aceasta, astfel incat monahul sa nu poata intreba pe vreun duhovnic si astfel sa se dea pe fata viclesugul sau.

In aceeasi zi a urcat pe Muntele Maslinilor Avva Teodor Eliotis, care era iscusit in talcuirea Sfintelor Scripturi si experimentat in razboiul cu ispitele demonilor. Acesta, cand a auzit cele petrecute, i-a dat monahului canon pentru juramant, apoi i-a spus: “Nu stii ca vrajmasul niciodata nu usureaza pe careva pentru pacatul lui pentru a-l arunca in altele mai mici, ci intotdeauna intr-altul mai mare? Care pacat este mai mare decat acela de a nu te inchina Maicii Domnului? Mai bine sa desfranezi de zece mii de ori, decat sa te lepezi de Pururea Fecioara Maria. Lasa-l pe diavol sa ispiteasca, iar tu alearga la Nascatoarea de Dumnezeu si roaga-te ei si vei vedea ca te va ajuta sa-l rusinezi pe diavol!”.

Dupa ce a plecat de la Avva Teodor si s-a indreptat spre chilia sa, i-a aparut diavolul inainte spunandu-i:

-Batran ramolit, oare nu mi te-ai jurat ca nu vei spune nimanui? Afla, asadar, ca vei fi osandit in iad ca un calcator de juramant, iar eu nu voi inceta sa te lupt cat timp vei mai trai.

-Vrajmasule a tot binele si prea vicleanule, fie desfranat, fie calcator de juramant, nu ma vei judeca tu, ci numai Dumnezeu, Fiul Pururea Fecioarei Maria, de care imi spui sa ma lepad. Nu te voi asculta, ci fa cu mine ce vrei, caci harul Maicii Domnului ma ajuta si ma izbaveste de ispitele si cursele tale!

Atunci demonul s-a facut nevazut, iar calugarul a facut o icoana a Maicii Domnului, pe care o purta mereu cu el. Din acea clipa diavolul a incetat sa-l mai lupte si astfel monahul a trait o viata virtuoasa, laundand in fiecare zi pe Domnul si pe Preacurata Sa Maica.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)