Despre Maica Domnului

 Vicleniile diavolilor (VII)

Sunt mai putin de cincisprezece ani de cand Staretul Avacum a parasit cele vremelnice pentru “cerestile locasuri”. Si-a petrecut intreaga viata in stadionul nevointei. Cu cat mai presus este sufletul de trup, cele gandite de cele simtite, cele nemateriale de cele materiale, cu atat mai inalta este nevointa duhovniceasca si cu atat mai mult este nevoie de grija si ravna, ca sa primim cuvenita rasplata a ostenelilor. Caci acolo unde sunt nevointe mari, acolo sunt si rasplati mari.

Staretul Avacum a raspuns la chemarea lui Dumnezeu. A simtit ca Domnul ii bate la poarta inimii si dupa ce I-a deschis si L-a primit cu bucurie, Acesta Si-a facut salas in ea, daruindu-i harisma impotriva demonilor.

Parintele Avacum s-a nevoit la inceput in Vigla (un loc pustincesc din Sfantul Munte), dar o intamplare l-a silit sa paraseasca acest loc si sa mearga in Manastirea Marea Lavra, unde a ramas pana la sfarsitul vietii sale.

Odata, pe cand se afla in Vigla si se ruga pe o stanca, i-a aparut inainte un “inger luminos” si i-a spus:

-Avacume, Avacume, Dumnezeu m-a trimis sa te iau in Rai pentru ca te-ai facut asemenea Ingerilor. Vino ca sa zburam!

-Si cum sa zbor de vreme ce nu am aripi? Tu ai aripi si poti sa zbori.

-Si tu, Avacume, ai aripi, pentru ca ai devenit Inger, dar nu le vezi.

Atunci Batranul Avacum s-a aflat in cumpana, caci nu stia de unde sa se tina. Deasupa lui era cerul, iar inaintea lui prapastia. Dar marea virtute a smereniei care il caracteriza, nu ii ingaduia sa primeasca astfel de laude. Si-a adus aminte de fagaduinta Maicii Domnului pe care o facuse tuturor monahilor din Sfantul Munte si in care spunea ca va fi impreuna cu ei intotdeauna si-i va apara de orice vrajmas vazut sau nevazut. De aceea, Staretul Avacum si-a facut cu smerenie semnul Sfintei Cruci, care este “diavolilor rana”, si a spus:

-Maica Domnului, cine sunt eu ca sa zbor?

Nu a apucat bine sa termine aceste cuvinte smerite, ca indata l-a vazut pe acel “inger” preschimbandu-se intr-o capra neagra cu aripi de liliac si aruncandu-se in mare.

Vazand aceasta, Staretul Avacum s-a spaimantat si a multumit Maicii Domnului ca l-a ocrotit, caci altfel diavolul l-ar fi aruncat in prapastie. Apoi Cuviosul si-a luat traista si a plecat la Manastirea Marea Lavra, unde s-a inchinoviat pentru a fi mai in siguranta.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

V