INGERUL PAZITOR

Un gand, la ceas de seara

Venind de la biserica, de la slujbele de seara din aceasta saptamana, am pregatit masa sa mancam (tocmai ce ne-a dat socrelina fasolica iahnie-Dumnezeu sa-I dea sanatate) si l-am ascultat pe parintele Calistrat.

In scurta predica pe care am ascultat-o – “O idee grozava de pus in practica” – printre altele, parintele spunea sa nu ii uitam pe ingeri si, in special pe ingerul pazitor al fiecaruia dintre noi, punand accentul pe faptul ca acesta este cel care e alaturi de noi tot timpul, cel care ne va duce sufletul la Dumnezeu si va fi martorul nostru la judecata. El se bucura pentru faptele noastre bune si se intristeaza pentru cele rele. Lucruri stiute, de altfel, numai ca, la final, parintele a spus ca ingerul pazitor nu trebuie neglijat, ci trebuie cinstit cum se cuvine.

Si, avand in minte aceste cuvinte de final de predica, ma tot gandesc ca, in afara celor doua rugaciuni catre ingerul pazitor – cea de dimineata si cea de seara – nu am facut nimic altceva pentru a-l cinsti. Oare este suficient doar atat? Daca la sfintii la care avem evlavie citim un acatist, un paraclis sau un canon, dam la biserica acatist de multumire si de cerere, pentru ingerul pazitor ce am putea face?

Este intrebarea la care, deocamdata, nu am un raspuns.