DOR DE IARNA
Desi sunt nascuta vara, iarna este
anotimpul care imi place extrem de mult. Este vorba de iarna, asa cum era
odata: cu zapada multa, cu ger de scartie zapada sub talpile cizmelor. Din
pacate, In zona noastra, a “ragatenilor” nu au mai fost ierni adevarate de ceva
ani. Doar doua-trei zile de ninsoare, cat sa “sperie” soferii care au de dat
zapada de pe masini, au de indepartat omatul pentru a face loc de parcare si,
daca “norocul” i-a lovit si a parcat un altul, atunci mai curata inca un loc.
Dar, nu despre asta am vrut sa va vorbesc ci de faptul ca, la inceput de an, am
avut ocazia de a ma bucura cu adevarat de iarna. Am realizat ca chiar imi era
dor de ea.
Am plecat pe 2 ianuarie spre
Prejmer si, pentru a evita aglomeratia de pe Valea Prahovei, am ales sa mergem
pe varianta, adica pe la Cheia. Inspirata decizie pentru ca, pe langa faptul ca
s-a circulat extrem de bine, am avut si placerea de a ne intalni cu iarna. Cu
cat ne apropiam mai mult de statiune, cu atat stratul de zapada era mai mare.
La un moment dat, am oprit masina si ne-am bucurat de veselia celor ce se
dadeau pe un derdelus, de o familie mai temerara ce incinsese un gratar pe care
l-au umplut cu muuulte bunatati.
Dupa ce am trecut de statiune,
aproape tot drumul ne-a insotit peisajul feeric al pomilor incarcati de zapada.
De la Brasov la Prejmer zapada a
ramas doar o amintire.
A doua zi am plecat intr-o mica
plimbare pana la manastirea de la Valea Mare, unde ne-am bucurat de acelasi
peisaj feeric de iarna.
Nu m-am putut abtine si am facut
cativa pasi pe jos, bucurandu-ma de zapada ce scartia sub picioarele mele.
Si o fotografie draga sufletului
meu, in care am senzatia ca cerul s-a “asezat” pe deal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu