DESPRE RUGACIUNE
1.
Este oare cu putinta sa ne rugam la birou
si, in general, la locul de munca?
Par. Tadei: Este
cu putinta. Si acolo sa continuati sa traiti sub ochii Lui. Iar cel mai
important este ca orice lucru care vi se da sa-l faceti nu ca pentru oameni, ci
ca pentru Domnul.
2.
Adesea, mai multi imi dau felurite sarcini
in acelasi timp, si fiecare ma grabeste. Tare ma tulbur si imi pierd cumva
simtamantul apropierii de Dumnezeu.”
Par Tadei: Cand
va veti deprinde sa pastrati pacea in inima, va va fi mult mai usor. Odata ce
veti simti neliniste, opriti lucrul pentru moment si linistiti-va launtric, si
apoi alergati colo si colo – caci pentru Domnul alergati. Apoi Domnul va
rasplati sufletul vostru cu pace si bucurie. Stiu ca la inceput sufletul se
straduie “fara gust”, dar asta se intampla doar la inceput. Si pe mine m-a
necajit asta mult. Cand am fost in P., toata ziua ma aruncau ca pe o minge: ba
oaspeti, ba obste, ba muncitori….
3.
Cadn ati inceput sa va rugati?
Par Tadei: Cand eram mic, eram
slab si neputincios. Adesea imi spuneau acasa: ”Nu esti bun de nimic. Uita-te la
Miladin – un baiat de varsta mea – cum isi ajuta tatal, iar tu mananci paine
degeaba!” Ma dureau cuvintele acestea. Aproape de casa noastra se afla un
copac, si adesea ma duceam acolo si ma rugam din inima la Dumnezeu sa faca in
asa fel incat sa fiu si eu vreodata de folos cu ceva.
(Staretul Tadei de la
Vitovnita – Cum iti sunt gandurile, asa iti este si viata)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu