LA VALCEA

Ultimele zile de vacanta

Incet-incet vacanta a ajuns spre sfarsit. Vineri, a plouat toata ziua, asa ca nu am putut pleca nicaieri. Ne-am odihnit, am citit, am dormit.

Sambata insa ne-am propus un circuit de suflet, ceva mai scurt, insa incarcat cu mai multa emotie. Asa ca destinatiile au fost: manastirea Dintr-un lemn si manastirea Frasinei.

Prima destinatie nici nu putea fi alta decat Manastirea Dintr-un lemn, locul nostru de suflet, acolo unde intotdeauna ne simtim ca acasa, unde mereu primim o vorba buna, o imbarbatare, un sfat. Este locul unde ne incarcam bateriile, locul de unde ne luam energia ce ne ajuta sa mergem mai departe. Bineinteles ca si de data aceasta a fost la fel. Dupa ce petreci cateva ore bune in prezenta parintelui, a maicii starete si a celorlalte maicute ce se bucura de fiecare data cand ne vad si ne inconjoara cu dragoste, nu-ti mai trebuie nimic. Te simti usor, de parca plutesti.

Cu sufletul usor, am pornit spre manastirea Frasinei. Sotul meu isi doreste sa ajunga aici de foarte mult timp. Distanta intre cele doua manastiri este de numai 44 km. Peisajul este minunat. Cu 2 km inainte de a ajunge la manastirea Frasinei, se afla o mica manastire, cunoscuta ca manastirea pentru femei, avand in vedere ca la Frasinei este locul unde Sfantul Calinic a lasat cu juramnt sa nu intre nici o femeie, pentru ca monahii sa nu fie ispititi. Aici este de fapt, Athosul Romanesc.

Cand am ajuns la manastirea pentru femei, am pregatit pomelnicele pentru sotul meu, iar dupa ce acesta a plecat mai departe, am intrat in bisericuta mica, pentru a-l astepta. Aici erau si alte persoane care fie isi asteptau sotii plecati la manastirea „din deal”, fie asteptau cate un parinte sa coboare pentru a le da pomelnicele sau chiar pentru a se spovedi. La un moment dat a venit un parinte si multe femei, care il asteptau, s-au apropiat in vederea spovedirii. In momentul acela am considerat ca este mai bine sa imi astept sotul afara, ascultand trilurile pasarelelor si admirand peisajul mirific, decat sa aud, din greseala, pacatele vreunei credincioase. Liniste, pace si frumusete. Valea in care este amplasata mica bisericuta si anexele au lasat telefoanele fara semnal, asa ca totul pare ca rupt din vis. Senzatia a fost ca timpul se opreste in loc.

Cand sotul a coborat de la manastire, imi povestea ce minunat e sus, ce liniste extraordinara. Acolo te simti foarte aproape de Dumnezeu.

Fotografii nu am facut, pentru ca am simtit ca acestea nu pot reda cu adevarat trairea duhovniceasca din aceste locuri. Simplitate si liniste, pace si bucurie, uitarea de toate cele ale lumii si apropierea de Dumnezeu. Asta este ceea ce am simtit noi aici.

Am pornit spre Govora si ne-am oprit sa servim cina pe terasa hotelului Palace, o bijuterie de hotel, renovat de curand. Ce pot sa va spun este ca totul e plin de eleganta si bun gust, iar meniul este bogat in produse delicioase. Si daca mai servesti masa pe terasa cu vedere la padure (partea de sus a parcului), totul este la superlativ.

Duminica, dimineata, am intrebat la ce ora trebuie sa eliberam camera. Ni s-a spus ca dupa ora 12,00. Pentru mine acest lucru reprezinta un mare plus si recomand din suflet spatiile de cazare ca nu-ti spun sa eliberezi camera foarte devreme. Sunt unele vile care, nici nu te trezesti bine, nici nu te dezmeticesti, ca trebuie sa eliberezi camera. Urasc acest lucru si evit astfel de locatii.

Deci, faptul ca am putut elibera camera la o ora chiar rezonabila, ne-a dat posbilitatea de a participa la Sfanta Liturghie, asa ca am mers la manastirea Govora. Cand am venit, de la bucatarie ne-au intrebat daca servim dejunul sau ne pregatesc ceva pentru pachet. Stiind ca drumul este destul de lung, ca fiind duminica e posibil sa fie si aglomerat, am preferat a doua varianta. Dupa ce ne-am luat la revedere de la gazde, am pornit spre casa si asa am incheiat primul sejur din acest an.