Cuvintele Batranilor (V)

 Pentru rugaciunile Sarbatoarea Pogorarii Sfantului Duh, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Pacatul-Pocainta-Spovedania

1. Bătrânul Ioil din Kalamata sublinia urmările funeste ale păcatului: “Păcatul întunecă duhul. Omul senzual, invidios, lacom, mândru are mintea atât de întunecată încât poate cunoaşte toată înţelepciunea şi limbile pământului, ajungând la adânci bătrâneţe şi dobândind o mare experienţă, fără a vedea însă, datorită senzualităţii, lăcomiei şi altor patimi, nici pe părinţi, nici pe prieteni, nici pe om, nici pe Dumnezeu, nici trupurile, nici sufletele. Păcatul distruge cel mai mare bun pe care-l avem: voinţa noastră. Păcatul îi întunecă într-atât voinţa încât păcătosul chiar dacă are uneori licăriri de cumpătare şi-şi vede propria sa neşansă, nu mai este în măsură de a se abţine”.

2. Bătrânul Gavriil spunea că păcatul duce la necredinţă. Sublinia în special: “Tot omul înclină spre rău şi spre păcat. Dacă persistă în păcat sau sporeşte în rău, se străduieşte să-şi înăbuşe conştiinţa. Pentru a ajunge aici, începe prin a se îndoi de poruncile lui Dumnezeu şi a pune în discuţie justeţea lor, pentru a sfârşi în final în necredinţă şi îndepărtare de Biserică şi de Taine, şi mai ales de Taina Spovedaniei”.

3. Bătrânul Ioil zicea: “Nu există păcat mic sau mare. Mic sau mare, păcatul rămâne mereu păcat. Multele noastre păcate mici sunt mai rele decât un păcat mare, pentru că trec neobservate şi nu ne îngrijim să ne îndreptăm. Păcatul mare «înaintea mea este pururea» (Psalmul 50, 4). Este ca şi cu iedera din jurul copacului, i se pare normal să fie aşa şi protestează când am tăia-o chiar dacă noi nu vrem altceva, atunci când înlăturăm micile ierburi parazite ce cresc pe trunchi, decât ca să nu se usuce copacul!”

4. Sufletul se curăţeşte de mizeria păcatului prin pocăinţă. Antim, Bătrânul din Chios, le aducea aminte de acest adevăr călugăriţelor sale folosindu-se de exemplul următor: “Ce fac cei ce au faţa şi mâinile murdare? Deschid un robinet şi lasă să curgă apă din belşug pentru a se spăla. Să le luăm exemplul: să deschidem, nu unul, ci două robinete: ochii noştri! Şi să lăsăm lacrimile de pocăinţă să curgă din belşug: ele vor spăla toată otrava acestei lumi pline de mândrie, care a mânjit şi pângărit bietul nostru suflet. Numai lacrimile pocăinţei pot curăţi sufletul”.

5. Bătrânul Filotei zicea: “Semnul pocăinţei adevărate este o profundă cunoştinţă a păcătoşeniei, frângerea şi străpungerea inimii, suspinele, rugăciunea, postul, privegherea şi lacrimile. Aceasta este pocăinţa autentică şi adevărată. Această pocăinţă este de folos, căci ea aduce iertarea păcatelor şi împăcarea cu Dumnezeu”.

6. Când omul primeşte Lumina lui Hristos, este condus la pocăinţă. Bătrânul Porfirie sublinia: “Tot omul este «zăpăcit» profund de păcatul care este în interiorul sufletului său. Trebuie să lase o crăpătură, pentru ca Lumina şi Dragostea lui Hristos să poată intra. Aşa va începe «dezăpăcirea». Întotdeauna iniţiativa îi aparţine lui Hristos. Omul trebuie să-L primească şi, prin efortul său treaz, va putea simţi apoi minunile pe care Dumnezeu i le descoperă”. O altă dată, el explica: “Tu nu te poţi pocăi cu adevărat şi nu poţi găsi verticalitatea dragostei lui Dumnezeu: Dumnezeu şi tu, Hristos şi tu. Dragostea lui Hristos se dăruie şi se dă morţii întotdeauna pentru alţii”.

7. Bătrânul Iacob cerea creştinilor să se apropie fără reţinere de taina mărturisirii: “Nu ezitaţi!” Nu vă temeţi! Orice aţi fi făcut, chiar cel mai mare păcat, duhovnicul, cu epitrahilul său, are, prin demnitatea primită de la Hristos şi de la Apostoli, puterea de a vă ierta”.

8. Bătrânul Amfilohie i-a zis unui păcătos ce s-a spovedit: “Uită păcatele tale, fratele meu, că Hristos le-a şters din Cartea Vieţii”.

9. Antim, sfântul din insula Chios, dădea acest sfat călugăriţelor sale: “Să alergăm la spovedanie, nu cu justificări, vrând să-l convingem pe duhovnic că nu suntem vinovaţi şi că altul ne-a determinat să păcătuim. Ci să alergăm la aceasta cu pocăinţă, cu frângerea inimii şi cu smerenie. Să alergăm la spovedanie de câte ori cădem!”

10. Aceste cuvinte ale Bătrânului Porfirie merită să fie citate: “Spovedania este pentru om un mijloc de a ajunge la Dumnezeu. Este o ofrandă a dragostei lui Dumnezeu pentru om, şi nimeni şi nimic nu-l poate priva de această dragoste. Melancolicul se învârte în jurul eului său şi nu se ocupă decât de el însuşi. Dar păcătosul care se pocăieşte şi se spovedeşte iese din sine. Credinţa noastră are acest privilegiu imens: existenţa duhovnicului, a părintelui duhovnicesc. Dacă tu ţi-ai spovedit păcatele duhovnicului tău şi ai primit dezlegarea, nu te mai întoarce înapoi! Să facem din când în când o spovedanie generală, căci diversele incidente şi răni sufleteşti provoacă în noi boli trupeşti. Şi să ne spovedim nu numai păcatele, ci şi gândurile, gândurile de teamă, de tristeţe, de bucurie sau de supărare, prilejuite de diverse evenimente, ca cutremurele de pământ, moartea celor dragi, căsătoriile, îndoielile, etc.”

11. Bătrânul Iacob sfătuia: “Credinciosul nu trebuie să-şi descopere altora nici spovedania, nici viaţa, nici practicile sale duhovniceşti. Căci toate acestea se fac în secret şi la sfatul părintelui duhovnicesc”.

 

(Andrei Andreicut-Cuvintele Batranilor)

AM REVENIT LA BRAN

 Plimbare și relaxare

Azi a fost foarte cald, lucru confirmat și de localnici. Și cu toate acestea, după micul dejun, am pornit la plimbare, spre "Amfiteatrul Transilvaniei". Numai că, până la destinația finală, au fost numeroase opriri.

In centrul orașului am văzut un mic târg meșteșugăresc și....ne-am oprit. Plimbat, vizionat, cumpărat, pornit mai departe.

Bluzițe din bumbac lucrate manual

Colțișorul așteaptă copiii la atelier

Ii brodate manual

La nici 500 de metri, era în plină desfășurare festivalul de gastronomie tradițională "Un'te duci tu, mielule?"

Ne-am oprit și ne-am plimbat putin.

Următoarele opriri au fost pentru suflet. Prima dintre ele a fost la mănăstirea Bran, o mănăstire micuța aflata in satul Șimon, pe vârful dealului Balaban, acolo unde, in Primul Război Mondial au fost duse luptele de rezistenta din culoarul Rucar-Bran. Mănăstirea a fost înființată în anul 2006 și a funcționat o buna perioada de timp a schit. Hramul mănăstirii este " Soborul Sfinților 12 Apostoli".

Ne-am rugat, ne-am închinat, am mulțumit lui Dumnezeu pentru toate, am "ascultat" liniștea din biserica și am pornit mai departe spre Schitul "Sfinții Împărați Constantin și Elena" de la Moeciu. Schitul este foarte aproape de drumul national, însă, in momentul in care intri in micuța bisericuță, totul este cuprins de pace și liniște. Am avut senzația că suntem în vizită la prieteni dragi sufletelor noastre-sfintii din icoane.

Și, pentru că se apropia ora 13, ora la care aveam rezervare la restaurantul de la Amfiteatrul Transilvaniei, am pornit spre locație. Pe o porțiune de drum de aproximativ 4 km, se circulă destul de încet pentru că este drum forestier. Însă, in momentul in care ajungi sus, pe platou, uiți de drumul greu pentru că priveliștea și liniștea îți taie răsuflarea.

De la parcare până la restaurant se merge pe jos (aproximativ 500 m).

Mâncarea este delicioasa, sanatoasa, însă puțin cam scumpa (deh, suntem în vârf de munte), iar servirea ireprosabila.

In zona se pot face drumeții ușoare, de unde se poate admira peisajul încântător.

Am servit o zeamă de pui cu tăiței (eu)

și o "soleanca" (soțul meu)

după care am pornit în mici drumeții, însoțiți de un soare arzător și de un vânt răcoritor.

Am ajuns la pensiune in jur de ora 16.30, rupți de oboseala și leșinați de căldură. Ne-am odihnit până la ora cinei.

La cina am servit bulz și banane flambate cu înghețată (eu)

iar soțul a servit cocoșel cu mămăliguță și mujdei și papanași.

Am încheiat seara cu o plimbare pe străduțele din apropiere, admirând case și curți și bucurandu-ne de liniște.

Cuvintele Batranilor (IV)

 Pentru rugaciunile Sfantului ierarh Grigorie Dascalul, mitropolitul Tarii Romanesti si ale Sfantului Sfintit Mucenic Eusebiu, episcopul Samosatei, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Mintea

1. Bătrânul Ieronim le repeta mereu fiilor săi duhovniceşti: “Fiţi atenţi la mintea voastră. Nu o înrobiţi cu nimic. Eu însumi regret că am construit biserici, că mi-am înrobit mintea cu multe griji şi am împiedicat-o să se roage”. Şi adăuga: “Fiţi foarte atenţi cu mintea voastră. Nu o împovăraţi cu tristeţea şi cu probleme inutile. Când apa este curată şi liniştită, tu vezi până-n adâncime şi poţi observa chiar şi o pietricică. La fel este şi cu mintea”.

2. Paza minţii este o condiţie a rugăciunii. Bătrânul Iosif Isihastrul, cu bogata experienţă din Sfântul Munte, zicea: “O rugăciune fără atenţie şi trezvie este o pierdere de timp, o muncă fără răsplată. Noi trebuie să fim atenţi asupra simţurilor, a celor lăuntrice şi a celor din afară. Căci fără această atenţie, mintea şi puterile sufletului se răspândesc în lucruri deşarte şi obişnuite – ca şi apa murdară ce curge pe drum. Nimeni nu se poate ridica spre înălţimi, dacă nu urăşte lucrurile pământeşti. Adesea ne rugăm şi mintea noastră se împrăştie la lucrurile ce-i plac, este atrasă de obişnuit. De aceea trebuie să ne sforţăm pentru a ne reculege şi a fi atenţi la cuvintele Rugăciunii”.

3. Referitor la mintea care se împrăştie în timpul rugăciunii, Bătrânul Ieronim zicea: “N-are importanţă că mintea scapă adesea, departe de rugăciune, şi de cuvintele pe care le pronunţăm. Să fim atenţi însă ca noi să nu ne împrăştiem! Ea va reveni. Mintea se aseamănă cu un pui mic. El fuge încoace, fuge încolo, nu rămâne aproape de mama lui, care este legată de un loc. Dar când s-a obosit, el revine să se odihnească şi să doarmă la picioarele ei”.

4. În timpul rugăciunii ni se perindă în minte chipul diferitelor persoane. Ieronim, Bătrânul din Egina, dădea sfatul: “Dacă o persoană, oricine ar fi, se interpune între tine şi Hristos, respinge imediat această imagine. Căci ea răpeşte mintea care trebuie să fie întreagă la Dumnezeu”.

5. Asupra lucrării minţii, Bătrânul Iosif zicea: “Mintea hrăneşte sufletul. Tot ce ea aude sau vede, bun ori rău, face să coboare în inimă, care este centrul puterilor spirituale şi fizice ale omului”.

6. Acelaşi Bătrân zicea despre minte: “Când mintea omului se purifică şi se iluminează – căci ea are propria sa iluminare, independentă de harul divin, cu ajutorul căruia, cum zic Părinţii, ea vede mai departe decât dracii – ea primeşte, în plus, iluminarea harului divin, până acolo încât acesta poate locui constant în ea şi-i acordă vedenii şi contemplaţii. Dacă omul are dorinţa de a vedea şi învăţa câteva lucruri ce-l interesează, poate să ceară acestea în rugăciune; harul va lucra pentru a-i împlini cererea.

 

(Andrei Andreicut-Cuvintele Batranilor)

Am revenit la Bran

 La Bran

"Căldura mare, mon cher", spunea cu ani în urmă Caragiale. Nu știu cât de cald era vara pe atunci, însă acum, în orașul lui Caragiale, simti că te topești. In aceasta situație, ce poți face intr-un week-end fierbinte și prelungit? Fugi la mare sau.....la munte. Ei bine, noi am fugit la Bran și nu oriunde, ci la Vila Siana de care v-am vorbit aici.

Am plecat din Ploiesti destul de târziu, in jur de ora 17.30 și eram convinși că vom ajunge foarte târziu. Însă, desi la recomandarea prietenului Waze, am ales că ruta DN1, am ajuns exact la 19.10, fara nici un minut întârziere. S-a circulat extrem de bine.

Odată ajunși, ne-am cazat, am servit cina (eram rupți de foame) și am încheiat seara in curte, la o cafea fara cofeina, mângâiați de adierea răcoroasă a vântului.

Nu am putut sa trec pe langa blănosul pensiunii și să nu imortalizez somnul lui adânc.😅

Cuvintele Batranilor (III)

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Iulian din Tars si Afrodisie, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Rugaciunea

 1. Ieronim, Bătrânul din Egina, zicea despre rugăciune: “Mulţi nu suportă să treacă un scurt moment fără rugăciune şi suferă pentru acesta: orele în care doresc să se roage şi nu pot li se pare un martiriu”. Şi repeta de asemenea: “Când îţi moare mama sau un apropiat de al tău, nu cauţi o carte să înveţi să plângi. Din cauza durerii cuvintele îţi vin spontan în suflet. La fel, în rugăciune, trebuie să lăsăm fiinţa noastră să-i spună spontan lui Dumnezeu ce o doare”.

2. Uneori, acelaşi Bătrân, zicea: “Dacă tu însuţi nu asculţi şi nu înţelegi ce zici în rugăciune, cum vrei ca Dumnezeu să te asculte?” Şi mărturisea: “Eu, când simt răceală, mă rog şi harul lui Dumnezeu mă încălzeşte”.

3. Porfirie, Marele Bătrân, zicea despre rugăciune: “Când suntem, sub influenţa harului lui Dumnezeu, rugăciunea noastră devine curată. Să ne rugăm fără încetare, chiar dacă suntem lungiţi pe pat şi ne pregătim de somn sau ne odihnim”.

4. Acelaşi bătrân îl sfătuia pe unul dintre fiii săi duhovniceşti: “Nu te ruga lui Dumnezeu să te ridice din boli, ci într-armează-te cu Rugăciunea inimii şi ai răbdare. Vei avea de aici un mare câştig”.

5. Rugăciunea îl limpezeşte pe om. Bătrânul Porfirie sublinia acest lucru folosindu-se de un exemplu: “Generatorul electric este undeva, şi becul în cameră. Dacă noi nu manevrăm întrerupătorul rămânem în beznă. Vreau să spun că unde este Hristos, acolo este sufletul nostru. Dar dacă noi nu manevrăm întrerupătorul rugăciunii, sufletul nostru nu va vedea lumina lui Hristos şi va rămânea în bezna diavolului”. Unuia dintre fiii săi duhovniceşti Bătrânul îi spunea: “Ştii tu ce mare dar ne-a făcut Dumnezeu dându-ne dreptul să-I vorbim în orice oră, în orice moment şi oriunde ne-am găsi? Aceasta este marea noastră demnitate. De aceea trebuie să-L iubim pe Dumnezeu”.

6. Bătrânul Ioil îi spunea unuia dintre fiii săi duhovniceşti: “Când te apropii să te rogi, adu-ţi aminte de patimile tale, de slăbiciunile tale, de uşurinţa cu care tu rătăceşti şi cazi, dar adu-ţi aminte şi de faptul că Hristos te poate sprijini”.

7. Acelaşi Bătrân sfătuia: “Aşează-te în genunchi şi zi: Ţine-mă Hristoase ca să nu mă despart de Tine”.

8. Rugăciunea îl ajută enorm pe om, îl ajută să se elibereze de patimi. Bătrânul Eusebiu spunea, în acest sens: “Când patimile intră în suflet, îl cuceresc şi-l fac rob. Omul are atunci nevoie de a deveni conştient de starea sa şi de a se ruga fără întrerupere întru smerenia inimii până ce va fi eliberat de patimi”.

9. Bătrânul Eusebiu îi spunea unuia dintre fiii săi duhovniceşti: “Nu neglija niciodată rugăciunea şi lectura! Fii binefăcător pentru alţii cu cuvântul şi cu fapta. Înfrânge mândria drăcească”.

10. Dracii pornesc o luptă crâncenă împotriva nevoitorilor. Împotriva lor ne opunem cu rugăciunea şi, progresiv, devin neputincioşi. Bătrânul Iosif îi scria unui călugăr tânăr care era angajat întro asemenea luptă: “Tu nu vezi că, la fiecare rostire a lui Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul, numeroşi draci cad şi-ţi întorc spatele? Tu vezi doar că eşti rănit. Să ştii că, în acelaşi timp, şi ei sunt înfrânţi şi fugăriţi. De fiecare dată când noi răbdăm, ei fug în viteză şi, la fiecare rostire a Rugăciunii lui Iisus, ei sunt grav răniţi. În vremea luptei nu aştepta ca tu să-i ataci cu arme şi cu săbii, iar ei să-ţi răspundă cu ciocolată şi cu delicatese!”

11. Rugăciunea trebuie însoţită de dragoste. Bătrânul Amfilohie zicea: “O rugăciune fără dragoste este ca o pasăre fără aripi: i se pare că-i frumoasă, dar n-are aripi şi nu poate zbura”

 

(Andrei Andreicut-Cuvintele Batranilor)

FILM

 Bilet pentru paradis

Afara este foarte cald, totul este incins, iar cheful de treaba este la cote ceva mai joase decat nivelul marii. Ce se poate face in aceasta situatie? Se ia un castron, se umple cu inghetata de diverse arome (noi savuram cu placere “Siviero Maria”-nu fac reclama) si se urmareste un film frumos.

Exact asa am facut si noi azi cand am venit de la serviciu, iar filmul ales a fost “Bilet pentru paradis”, o comedie spumoasa, decenta, cu peisaje extrem de frumoase si “racoroase”, dar si cu actori foarte talentati (Julia Roberts si George Clooney).

Eroina principala Lily (interpretata de actrita Kaitlyn Dever), absolventa a Facultatii de Drept, pleaca in vacanta la Bali impreuna cu prietena ei Wren. Aici, se indragosteste de frumosul tanar Gede (rol interpretat de actorul Maxime Bouttier) si hotarasc sa se casatoreasca. Cand parintii sunt anuntati, acestia, desi divortati de foarte mult timp, fac “echipa” pentru a o convinge pe Lily sa anuleze nunta.

Cum anume au procedat, daca au reusit sa nu, va las pe voi sa aflati, vizionand filmul - una dintre aparitiile recente pe Netflix .

Ce pot sa va spun, este ca noi (eu si sotul), am uitat de caldura si ne-am relaxat.

Va doresc vizionare placuta si o seara racoroasa.