TARGUL MIERII

TARGUL MIERII

Sambata, vreme geroasa ca de mijloc de iarna, nu ca si cum primavara este la doi pasi. Intr-o astfel de vreme, cand toata lumea sta acasa, la caldurica, noi ne-am trezit dimineata, cand soarele abia rasarea cu gandul de a pleca la obor sa luam lapte.

Dupa ce sotul s-a „luptat” aproape o jumatate de ora sa dezghete masina, cu chiu, cu vai am pornit spre obor. Ajunsi acolo, am gasit lejer loc de parcare. Cine sa iasa pe o astfel de vreme? Cativa oameni, zgribuliti ca si noi, veniti sa cumpere te miri ce chilipiruri.

Dupa ce lactatele au fost cumparate, ne-am mai aruncat ochii pe la cateva standuri, dupa care am pornit spre Cora pentru alte cateva scurte cumparaturi. Tot eram in zona, tot era dimineata si liber in supermarket. Zis si facut. Dupa o jumatate de ora, cumparaturile erau gata si, pentru ca, soarele isi facuse aparitia, am hotarat sa mergem la Campina la Targul Mierii.

Odata ajunsi in oras, in dreptul Casei de Cultura, am ramas putin dezamagiti, crezand ca tot targul se rezuma la cateva standuri, asezate in fata acesteia. Spre uimirea noastra, loc de parcare am gasit foarte greu si destul de departe deTarg.

Desi soare, aici ne-a intampinat gerul si vantul. In cele cateva sute de metri parcurse pe jos pana la targ mi-au inghetat mainile si fata.

Cand am ajuns in dreptul Casei de Cultura am realizat ca Targul Mierii reprezinta de fapt o manifestare de larg interes, atat pentru producatori, cat si pentru vanzatori. De fapt erau atat de multe standuri, cu diverse produse, atat de jur-imprejurul Casei de Cultura, cat si in interior, la parter si la etaj, incat am realizat ca de fapt am putea vorbi de o adevarata industrie de producere a mierii si nu numai.

Cei mai multi ofertanti si cumparatori erau in zona standurilor cu produse necesare activitatii de stuparit. Din franturile de discutii pe care le-am auzit, mi-am dat seama ca cei ce cumparau erau foarte exigenti, dar ca nici producatorii nu s-au lasat mai prejos.

Pe de alta parte nici apicultorii nu s-au lasat mai prejos. Multe staduri, numeroase produse, care de care mai gustoase, mai interesante. Pe langa produsele cu care suntem obisnuiti (mierea poliflora, de salcam, de tei, polen, propolis), acum apicultorii au venit cu o gama mult mai diversificata de produse. De la mierea de diverse tipuri - de tei, de flori de padure, de zmeura cu flori de bujor de munte, de anghinare, de menta – pana la produse combinate. 

polen

produse cosmetice

 

lumanari de ceara

faguri

La unul dintre standuri, am gasit un produs interesant: produs energo-proteic forte, o combinatie de laptisor de matca, miere de salcam, polen poliflor proaspat si tinctura de propolis. Asa cum se specifica si in brosura pe care am primit-o, acest produs este realizat de dl dr. Gavrila Dragos, care are o experienta in domeniul apiculturii de peste 30 de ani.

Unul dintre participanti a fost si Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultura, ce a prezentat publicului numeroase produse apicole si apiterapeutice.

Ne-a placut la Campina, am realizat ca apicultura este un domeniu de mare interes pentru romani, atat pentru producatori, cat si pentru consumatori, un lucru nemaipomenit, mai ales ca aceasta tara frumoasa asigura toate resursele necesare pentru practicarea stuparitului. 

Nu-mi ramane decat sa le urez tuturor celor care practica aceasta activitate: spor la munca si rezultate pe masura.

BARBARA CARTLAND

AM CITIT…..

La inceputul anului, am dat de cartea “Doar dragoste” a Barbarei Cartland. Am citit-o cu multa placere. Mi-a placut modul de a scrie al autoarei, un mod elegant si rafinat, asa ca am cautat si alte carti pe care le-am citit cu aceeasi placere.

1.    Doar dragoste

O carte placuta, ce lasa in suflet un sentiment de bucurie. Personajul principal este Iola, o tanara de numai 18 ani, ce traieste alaturi de o matusa necasatorita si de tatal ei, un general ce pretinde familiei si servitorilor un stil de viata cazon. Astfel, pe principiul ca toata lumea trebuie sa faca ceea ce spune el, o anunta pe fiica lui ca urmeaza sa se casatoreasca cu lordul Stoneham, un batran a carui sotie a murit doar de un an de zile si care doreste neaparat sa aiba mostenitori.

Speriata, si neavand cu cine sa vorbeasca, Iola fuge de acasa si merge la Nanny – prima ei bona – care stia sigur ca ii va da un sfat bun. Odata ajunsa la casuta bonei, stau amandoua de vorba si isi spun una alteia noutatile: Bona- fericita ca o asteapta o noua sljuba care ii va schimba viata, iar Iola – suprarea si disperarea de a se casatori cu un batran ce ar putea sa ii fie bunic. Iola isi da seama ca bona ei nu se simte foarte bine, insa aceasta ii spune ca are doar o indigestie.

A doua zi dimineata devreme, Iola aude zgomote si crede ca bona deja s-a trezit pregatindu-se de plecare dar, cand ajunge in camera acesteia constata ca este….moarta. Iola realizeaza ca are doua variante: sa se intoarca acasa si sa se casatoreasca cu lordul Stoneham sau sa fie curajoasa si sa ii ia locul lui Nanny. Alege cea de-a doua varianta si porneste spre sudul Frantei pentru a avea grija de fetita celui mai bogat om de la vremea respectiva, Sir Wolfe.

V-am povestit doar o mica parte a acestui roman, doar pentru a va trezi curiozitatea. Va las pe voi sa descoperiti ce urmari a avut decizia luata de Iola si in ce mod i-a schimbat viata.

2.    Casa fericirii

Eugenia Dovendale, eroina cartii, traieste impreuna cu mama ei la matusa Cloris, o batrana bogata, insa destul de zgarcita. Acestea au fost nevoite sa se mute in casa batranei, dupa ce tatal Eugeniei a ales sa plece de la Buckbury, unde era administrator.

Mama Eugeniei, isi doreste foarte mult sa o casatoreasca pe Eugenia, astfel ca o obliga pe aceasta sa participe la numeroase baluri. La unul dintre aceste baluri, Eugenia il revede pe marchizul de Buckbury si isi aduce aminte de un Craciun special din copilaria ei.

In acelasi timp insa, matusa Cloris este foarte hotarata sa isi faca un portret si il angajeaza pe pictorul Gregor, care, prin cuvinte frumoase o face pe Eugenia sa se indragosteasca de el. Din pacate, acesta nu avea nici un sentiment pentru ea, ci doar voia banii matusii Cloris, pe care credea ca ii va mosteni Eugenia.

Oare pe cine va alege Eugenia? Cui isi va darui inima?

Cartea este plina descrieri minunate, dar si de momente de suspans ce tin cititorul cu sufletul la gura.

3.    Iubire, minciuni, casatorie

Eorii principali ai romanului sunt Sir Hupert, un important om de afaceri, vaduv, ce are o fata nespuns de frumoasa si marchizul de Walstoke, un mare iubitor si cunoscator de arta, proprietarul palatului Stoke si tutorele nepotului sau Harry. Cei doi eroi ai romanului sunt foarte buni prieteni.

In momentul in care marchizul afla ca nepotul sau doreste sa se casatoreasca cu o actrita, stabileste, impreuna cu prietenul lui, Sir Hupert, un plan foarte ciudat, in care o implica si pe fiica acestuia din urma, Tereza. Pentru a evita o casatorie nedorita, cei doi prieteni pun la cale o casatorie falsa intre Harry si Tereza.

Va las pe voi sa aflati ce s-a intamplat in urma punerii in aplicare a acestui plan.

4.    Luminile dragostei

Elita Garson, eroina cartii, este fiica omului de afaceri Granit Garson, un tip care nu tine cont de dorintele fiicei lui, totul reducandu-se doar la bani si raport la avere. Pentru a-i demonstra tatalui ei ca se poate descurca si singura, pleaca de acasa, de fapt de la hotelul unde erau cazati. Coborand pe scara de serviciu, se loveste de tanarul Hans Knudsen. Intalnindu-se

Cum va fi ajutata de acest tanar, cine este el de fapt, veti afla citind acesta carte minunata.

5.    Sarutul diavolului

Cei doi eroi ai romanului sunt domnisoara Skye Standish si Guido Tremayene. Domnisoara Standish este o tanara englezoaica, dar si cu gene americane, foarte bogata in urma mortii bunicului ei american, fericita ca a ajuns la varsta majoratului si ca poate calatori dupa bunul plac, fara restrictiile matusii ei. Tanara a fost fascinata de povestile auzite la bunica din partea mamei, care era de origine din Mariposa, asa ca primul loc pe care a dorit sa il viziteze a fost Mariposa.

Guido Tremayene cunoscut si sub numele de El Diablo sau El Cabeza, este un tanar originar din Anglia, dar care in urma unei mari dezamagiri din dragoste si a nedreptatii facute de unchiul sau, a plecat la Mariposa, acolo de unde era originara bunica lui. In Mariposa, el a devenit un luptator impotriva nedreptatilor dictatorului Alejo. Una dintre dorintele lui cele mai aprige era sa se razbune pe femei, sa le faca sa se indragosteasca de el si apoi sa rada de ele.

In momentul in care cei doi se intalnesc, Skye a venit la Mariposa pentru a vedea cu ochii ei frumusetile despre care ii povestea bunica. Cand a vazut-o El Diablo, si-a dat seama ca ea reprezinta instrumentul razbunarii lui. Asa ca, imediat si-a pus planul in aplicare: a rapit-o, s-a casatorit cu ea si a facut tot posibilul pentru ca Skye sa se indragosteasca de el. Numai ca s-a lovit de o fata frumoasa, cu un caracter foarte puternic, cu multa neincredere in barbati si care nu s-a lasat impresionata usor.

Ce s-a intamplat pana la final, va las pe voi sa descoperiti.

JURNAL

JURNALUL UNEI FEMEI SIMPLE – ZIUA 30

Jurnal adus in blogosfera romaneasca de Corcodusa

Pentru astazi:

Duminica, 03.02.2019, orele 21.300

Afara:

Liniste si pace. Desi este februarie, parca natura se pregateste de primavara. Azi toate geamurile au fost deschise si ne-am bucurat din plin de cele 11 grade din termometre.

Mă gândesc:

La minivacanta pe care am avut-o si fac planuri pentru saptamana ce tocmai a inceput.

Invat:

In continuare ma ocup, printre picaturi, de lenjerie. Pentru ca am invatat, cu ajutorul prietenei mele, Lavinia, sa pregatesc materialul si sa-l croiesc, am luat un nou cupon si il pregatesc pentru croit. Trebuie sa imi fac curaj sa incep sa cos la masina.

Sunt recunoscătoare pentru:

Pentru cele doua zile de sarbatoare, in care m-am odihnit din plin.

Din bucătărie:

Mai devreme, la cina, i-am avut „invitati” pe fiica mea Anduta si prietenul ei, Mihai. Ne-am delectat cu o mamaliga zdravana ce a mers extrem de bine cu piftie (primita de la socrela), ficatei la gratar si branza de oi. Acum, dupa ce am aerisit, din bucatarie vine un miros delicat de zambile.

Ce mai mesteresc:

In continuare lucrez la fusta. De fapt, am luat-o de la capat, pentru ca am gresit masurile si era prea scurta.

Ceea ce astept (sper):

Ca totusi, saptamana aceasta sa lucrez cat mai mult la fusta.

Citesc:

„Triumful dragostei” – Barbara Cartland.

Ascult:

De fapt vizionez (revad) cu mare drag filmul serial turcesc „1001 nopti”. Nu-mi plac telenovelele, insa acesta chiar a fost frumos.

În casa:

Liniste si pace.

Ce planuri am:

Pentru aceasta saptamana nu am facut nici un plan. Vedem e voi reusi sa realizez in fiecare zi, in afara de rutina zilnica.

O fotografie:

Un tort de lamaie facut cu multa dragoste pentru o persoana speciala. 

MANASTIREA “SFANTUL PANTELIMON”- SILISTEA-GUMESTI

MANASTIREA “SFANTUL PANTELIMON”- SILISTEA-GUMESTI

            De mult timp ne doream sa ajungem la manastirea “Sfantul Pantelimon” de la Silistea Gumesti, asa ca vineri, 25.01.2019, fiind liberi, am decis sa ne trezim dimineata, sa facem ceva aprovizionare si sa pornim la drum. Desi vremea inchisa si ploioasa ne indemna sa ramanem acasa, impreuna cu sotul m-am mobilizat si am plecat. Prima oprire a fost la Selgros pentru a cumpara cate ceva pentru nevoile manastirii, apoi ne-am oprit la….McDonald bineinteles, pentru obisnuita cafeluta si, cu rugaciune la Dumnezeu am pornit.

            La inceput ne-a insotit doar ploaia si vantul, insa pe masura ce avasam spre comunele din judetul Teleorman, aflate la distante muuult mai mari una fata de cealalta (aproximativ 8-10 km), am fost insotiti si de polei, copaci inghetati (ce pacat ca pozele cu copacii le-am sters din greseala din telefon), precum si de zone cu campii intinse. Un peisaj feeric, spectaculos, insa, in acelasi timp, inspaimantator. Pe sosea eram cam singurei. La un moment dat, i-am propus sotului sa ne intoarcem, insa a refuzat, spunand ca “am parcurs mai mult de jumatate din drum, iar Maica Domnului ne insoteste”.

            Si asa a fost, caci dupa ce am trecut de comuna Gratia, drumul a fost ceva mai usor, cu mai putin polei. Intre timp s-a oprit si ploaia si am ajuns cu bine la manastire.

            Manastirea se construieste pe locul unei vechi unitati militare, Paraclisul avand hramul Sfantul Ioan Gura de Aur, iar biserica mare, ce este in constructie, are hramul Sfantul Pantelimon. Noi am ajuns la Paraclis, insa acolo nu era nimeni. Aveam numarul parintelui staret, asa ca l-am sunat si i-am spus ca suntem veniti de departe si am vrea sa intram in Paraclis sa ne inchinam. Cu multa dragoste parintele ne-a raspuns sa ramanem in masina, ca va trimite un calugar sa ne deschida Paraclisul, dupa care ne asteapta la dansul sa ne biencuvinteze.

            Dupa ce am asteptat aproximativ 10 minute, timp care ni s-a parut extrem de mult, a venit parintele slujitor. Ne-am inchinat, am cerut voie sa facem si 2-3 fotografii, dupa care am pornit spre chilia parintelui staret, care se afla intr-unul din blocurile fostei unitati militare.

            Parintele ne-a primit cu multa dragoste, ne-a invitat sa ramanem la cina, insa cu scuzele de rigoare l-am refuzat pentru ca trebuia sa ne intoarcem, iar drumul devenea din ce in ce mai greu. A inteles, ne-a daruit cate o amintire, ne-a spus ca ne asteapta cu drag sa mai venim si, dupa ce ne-a binecuvantat, am pornit spre casa.

            La intoarcere ne-a insotit vantul care spulbera zapada pe campuri, burnita marunta, noaptea si….poleiul. Desi ne-am dorit din tot sufletul ca portiunea de sosea mai grea, de la Gratia la Corbii Mari sa o parcurgem pe lumina, nu a fost asa, pentru ca ne-a oprit si politia la un control de rutina. De unde la venire, pe aceasta portiune nu am intalnit nici o masina, acum din sens invers era coloana, iar soseaua era PATINOAR. Nu se putea merge decat cu 10-20 km/ora.

            Dar, in aceasta calatorie, nu am fost insotiti doar de vant, ploaie, polei ci si de ocrotirea si dragostea lui Dumnezeu, a Maicii Sale si a Sfintilor Ioan Gura de Aur si Pantelimon. Am simtit prezenta lor alaturi de noi, pentru ca desi greu, am ajuns cu bine.

            Oboseala ne cuprindea cu fiecare kilometru, insa nici nu se punea problema de a opri, dar dupa ce am scapat de aceasta portiune de drum, am decis sa facem un popas scurt la parintii mei, in comuina Cornesti, jud. Dambovita. Cand am ajuns, la televizor erau stirile si crainica tocmai spunea ca este cod galben de polei in judetele din sudul tarii. Vazand imaginile, ne-am dat seama ca, totusi am avut si un dram de inconstienta ca am pornit la drum, dar ne-am pus nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu. Parintii mei, cand au auzit de unde venim s-au inchinat.

            Dupa scurtul popas facut, am pornit spre casa si, dupa alte 20 minute am ajuns si direct la odihna. Nu ne-a mai trebuit absolut nimic. Obositi, putin speriati, dar si fericiti pentru plimbarea pe care am facut-o am dormit dusi.

            Concluzia la care am ajuns a doua zi a fost aceea ca.........nu va ganditi ca nu mai plecam pe vreme rea, ci ca masina trebuie echipata cu lanturi.

JURNAL

JURNALUL UNEI FEMEI SIMPLE – ZIUA 29

Jurnal adus in blogosfera romaneasca de Corcodusa

Pentru astazi:

Duminica, 27.01.2019, orele 21.00

Afara:

O noapte friguroasa, ca de sfarsit de ianuarie.

Mă gândesc:

La minivacanta pe care am avut-o si fac planuri pentru saptamana ce tocmai a inceput.

Invat:

Sa fac o lenjerie completa de pat.

Sunt recunoscătoare pentru:

Fiecare zi daruita de Dumnezeu.

Din bucătărie:

Liniste si pace. In acest week-end au gatit mama si socrela, asa ca noi ne-am plimbat si odihnit.

Ce mai mesteresc:

Tricotez o fusta

Intentionez sa:

Ca saptamana aceasta sa imi pregatesc propriile combinatii de condimente.

Ceea ce astept (sper):

Sa finalizez toate planurile propuse pentru aceasta luna.

Citesc:

„Cand cei doi devin una” – Schiarhimandritul Ioachim Parr.

Ascult:

La serviciu Radio Romantic, iar in masina Magic FM

În casa:

Cald si placut.

Ce planuri am:

Anul acesta mi-am propus doar planuri pe termen scurt. Pentru ca mai sunt cateva zile pana la sfarsitul lunii as dori sa incerc sa finalizez sau sa fac ceea ce mi-am propus pentru ianuarie: o fusta, aluat frantuzesc si aluat pentru tarte, ceva mai mult, pe care sa le congelez si sa le folosesc cand sunt in criza de timp.

O fotografie:

Frumoasele mele flori ce ma incanta cu culorile lor in aceste zile de iarna.

SPRE BRASOV

DORINTA DE PLIMBARE LA BRASOV

Daca tot este zi libera, ne-am gandit ca ziua sa o dedicam Brasovului. Insa, asa cum spune proverbul romanesc cum ca “socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ”, nu am ajuns.

            Cu toate ca timpul de afara era potrivnic, cu ploaie si vant, pe la pranz am plecat hotarati spre Brasov. Am facut o scurta oprire la McDonald pentru a lua cafeluta ce urma sa o savuram, am pornit pe “dl Waze” si… la drum. Am vrut sa mergem pe DN1, insa “dl Waze” ne tot indica ruta DN 1A, prin Cheia si Sacele. Intr=un final ne-am hotarat sa il ascultam. In apropiere de Valeni, la stirile de la Radio Actualitati s-a transmis ca in apropiere de Brasov, un tir a iesit de pe carosabil, iar circulatia se desfasura destul de greu. Prompt, “dl Waze”, ne-a schimbat ruta: Poiana Varbilau-Malaiesti-Valcanesti-Mislea-Urleta-Banesti. L-am ascultat, insa ni s-a parut ca ne-a pus sa mergem pe o ruta destul de ocolitoare. Pe masura ce ne apropiam de intrarea la Breaza, ne tot spunea sa viram la stanga. De data aceasta, nu l-am ascultat, asa ca am continuat sa mergem pe DN1. Dupa nici 5 minute de mers am intalnit……blocaj, iar din spate veneau masini continuu. Am “cercetat” situatia si ne-am dat seama ca drumul este atat de aglomerat incat nu am fi ajuns la Brasov decat poate seara tarziu, drept pentru care am renuntat. Pe drum, sotul a propus sa intram in Campina si sa mergem la Gupo pentru a vedea ce au mai adus. Zis si facut. La Gupo, magazinul nu era foarte aprovizionat insa am gasit un gratar pentru a raci blaturile prajiturilor, o tava de inox destul de mare si borcanele de sticla pentru condimente. De la Gupo, urmatoarea orpire a fost in centrul orasului. Am parcat masina si, pentru ca ploaia se oprise ne-am plimbat, ne-am bucurat de liniste (cine sa iasa la plimbare pe o astfel de vreme???), am vizitat magazine, apoi am pornit spre casa.

In Ploiesti s-a deschis Homelux, un magazin ale carui reclame despre reduceri au impanzit orasul. Cautam un dulap pentru baie. Am intrat, ne-am uitat pe la produse si am iesit. Nu am gasit ceea ce ne interesa, iar marfa mi s-a parut in general scumpa. Dupa aceasta ultima oprire, am pornit spre casa.

Si uite asa, in loc de Brasov ne-am plimbat putin prin Campina.

Astazi oamenii se invartesc in jurul lor

Astazi oamenii se invartesc in jurul lor

Odinioara, in patria mea, in Farasa, oamenii spuneau:”Daca ai vreo treaba, n-o lasa pentru maine. Daca ai mancare buna, las-o pentru maine, caci poate vine vreun musafir”. Astazi insa se gandesc:”Sa lasam treaba, ca poate va veni cineva maine si ne va ajuta. Dar mancarea cea buna s-o mancam in asta-seara”. Astazi cei mai multi se invartesc in jurul lor. Se gandesc numai la ei insisi. Sa presupunem ca ploua, se face potop. Veti vedea ca cei mai multi dintre voi se vor gandi daca nu au rufe puse la uscat ca sa mearga sa le adune. Aceasta nu este rau, dar nu se gandesc mai departe. Rufele de se vor uda, iarasi se vor usca. Dar cu cei ce secera ce se intampla? Va doare pentru ei, ca sa faceti vreo rugaciune? Sau trazneste. Nu stiu de se vor afla cinci-sase suflete care sa-si aduca aminte de sarmanii tarani sau de cei care au sere. Adica omul nu se gandeste la celalalt, nu iese din sine, ci se invarte mereu imprejurul sau. Iar atunci cand se invarte imprejurul sau, se are pe sine drept centru, iar nu pe Hristos. Este in afara de axul care este Hristos. Ca sa ajunga sa se gandeasca la celalalt, trebuie ca mai intai mintea lui sa fie la Hristos. Atunci se va gandi si la aproapele, dupa aceea se va gandi la animale si la toata natura. Isi are statia deschisa si, de indata ce primeste vestea, alearga sa ajute. Dar daca mintea lui nu este la Hristos, inima lui nu lucreaza si de aceea nu iubeste nici pe Hristos, nici pe semenul sau, cu atat mai mult natura, animalele, copacii, plantele. Asa cum va miscati, cum sa ajungeti la masura de a avea comuniune cu animalele si cu pasarile? Daca vreo pasare cade de pe acoperis, o veti hrani iar daca nu cade de pe acoperis, nu va ganditi s-o  hraniti. Eu vad pasarile si spun:”Vor hrana, sarmanele”. Arunc faramituri, etc., pun si apa ca sa bea. Vad crengi bolnave de copaci? Indata ma gandesc sa le tai ca sa nu se imbolnaveasca si celelalte. Sau se tranteste o usa, o fereastra, mintea mea merge acolo, uit de mine, uit ca-mi trabuie ceva si ma uit la usa, la fereastra ca sa nu se faca vreo paguba. Rareori ma gandesc la mine. Si daca cineva se gandeste si-l doare pentru creatie, cu atat mai mult se va gandi la Creator! Daca omul nu se misca asa, atunci cum se va armoniza cu Dumnezeu?

Dupa aceea, atunci cand iesiti afara, aruncati o privire si in jurul vostru. Se poate ca cinevam fie din neatentie, fie din rautate – ma rog ca nimeni sa nu faca rau – sa arunce ceva si sa ia foc. De aceea aruncati cate-o privire. Si aceasta tine de cele duhovnicesti, pentru ca si privirea aceasta contine dragoste. Eu cand ies afara din Chilie arunc o privire in jos, apoi una catre acoperis ca sa vad daca nu miroase a ars. Altceva este sa ai o astfel de credinta incat, daca ar lua ceva foc, sa faci rugaciune si sa se stinga focul. Daca nu ai ajuns la masura aceasta, trebuie sa actionezi. Sau cand aud un vuiet, iau aminte sa vad ce este: impuscatura? Fac exercitii? Se pune dinamita? La toate merge mintea mea, ca sa fac rugaciune. La cel care nu se intereseaza de sine din dragoste fata de ceilalti, nu numai Dumnezeu priveste cu mult interes, ci toti oamenii se intereseaza de el.

Generatia de astazi este generatia nepasarii! Cei mai multi sunt buni numai pentru parada. Dar sa nu le spui sa se apere, daca s-ar intampla ceva! Astazi nici parazi nu mai vor. Mai demult mergeau la parazi, auzeau un mars si tresarea ceva in ei. Astazi exista un duh razvratit la noi, la greci. Desigur, alte popoare sunt mai rau, pentru ca nu au idealuri. Vezi, grecii, desi au o gramada de cusururi, au totusi un dar de la Dumnezeu: marime de suflet si noblete. Ei pe toate le praznuiesc. Alte popoare nici in dictionarele lor nu au aceste cuvinte.

(Trezire duhovniceasca – Cuviosul Paisie Aghioritul)