Blog de noiembrie-ziua 3

Așa a început săptămâna...

Săptămâna aceasta a început cu o mare bucurie. Ne-am trezit în miez de noapte, puțin după miezul eu și, la ora 2.30 am pornit spre Bucuresti, pentru că a fost singura soluție de a ajunge la Catedrala Mântuirii Neamului. Rezistenta fizica și timpul nu ne-ar fi permis să stăm cate 5-6 ore sau chiar mai mult. Și totuși, ne-am dorit cu tot sufletul sa trecem și noi prin Sfântul Altar, dar și să ne închinăm Sfintelor Moaște ale Sfântului Andrei și Sfântului Dimitrie Basarabov.

Trecerea prin Sfântul Altar al unei astfel de Catedrale, este o șansă unică în viața, o șansă ce nu trebuie ratata.

Drumul a fost liber, o adevărată plăcere să circuli. Luna a fost cea care ne-a însoțit.

Când am ajuns in București, circulau câteva mașini și mijloace de transport în comun. Însă, când am ajuns la Catedrala, aici lumea circula că în mijlocul zilei: unii plecau, alții veneau.

Ne-am așezat la rand la ora 3.40, iar la ora 4.40, am ieșit din Sfântul Altar și am pornit spre casa.

In curte, pe esplanada, am stat aproximativ o jumătate de oră, timp in care, pe cele două ecrane mari se difuza slujba Acatistului Sfinților Împărați Constantin și Elena, slujba ținută la Catedrala Patriarhală. Aerul plăcut de afara, ușor răcoros, liniștea nopții și slujba difuzata ne-au creat o stare sufletească aparte, de liniște, de pace și de bucurie că am ajuns.

Însă, când am intrat în Catedrala, am simțit o emoție puternică, o bucurie imensa. Toată lumea fotografia, toată lumea se mira și spunea cat de frumoasa este. La un moment dat, cineva chiar a spus: "Slava Ție Doamne, pentru că ai ajutat romanii să construiască o astfel de frumusețe". La care, o doamna in vârstă, tot încet, tot soptit a răspuns: "așa cum suntem noi românii, cu bune și cu rele, Dumnezeu încă ne iubește de a permis să fie construită acesta minunăție pe pământ românesc."

De pe cupola Sfântului Altar, Maica Domnului ne privește pe toți, și senzația este că ne îmbrățișează și ne ocrotește pe toți.

Totul este atât de frumos, de parcă ești în Rai. 

Sunt recunoscătoare că am ajuns și noi la Catedrala Mântuirii Neamului.