Vindecatoare cereasca

 Vindecatoare cereasca (III)

Leon cel Intelept, pe cand imparatea, s-a imbolnavit de o boala cumplita si nevindecabila pentru acele timpuri, care se numeste litiaza, adica nu mai putea urina. De aceea suferea groaznic. In Saptamana Branzei durerile au devenit insuportabile. Doctorii i-au spus ca va muri si, pentru aceasta au inceput sa-i pregateasca cele pentru inmormantare.

Atunci sfanta si fericita imparateasa Teofana, o femeie evlavioasa, cand a vazut ca doctorii pamantesti nu au putut sa-l vindece pe sotul ei, a alergat la Doctorul cel Ceresc. A intrat in camarile imparatesti si dupa ce a cazut in genunchi in fata icoanei Maicii lui Dumnezeu, a inceput sa se roage cu credinta si cu lacrimi fierbinti ca sa-i mai daruiasca barbatului ei putin timp de trait, pana cand fiul lor, Constantin, va mai creste si va putea fi ales imparat, ca sa nu se primejduiasca imparatia ramanand fara conducator.

In timp ce se ruga, a auzit o voce cereasca, care ii spunea:

“Nu te intrista, Teofana, pentru ca astazi va veni planta tamaduitoare, care-l va vindeca pe barbatul tau”.

Cand imparateasa a auzit acest cuvant mangaietor al Maicii Domnului, s-a bucurat mult si si-a continut rugaciunea, aducand multumiri Doctorului sufletelor si al trupurilor.

Apoi a alergat la bolnav si a vazut ca era in ultimele clipe ale vietii. Vazand aceasta, doctorii s-au sfatuit sa-l opereze. Atunci Sfanta Teofana le-a spus:

-Lasati-l, pentru ca va veni degraba alt doctor ca sa-l vindece!

Apoi, dupa un timp, cand toti credeau ca imparatul a murit, vad ca vine pe drum o monahie, cu numele Agata, care slujea in Biserica “Izvorul Tamaduirii” si care tinea un vas cu apa din izvorul tamaduitor al Maicii Domnului. Aceasta ii spuse imparatesei:

-Astazi dimineata, cand am venit sa ingrijesc biserica Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, am auzit o voce care-mi spunea: “Agata, ia degraba putina apa din Izvorul meu si sa-i spui imparatului s-o bea, ca sa se tamaduiasca si sa inceteze tristetea iubitei sale sotii Teofana, care cu lacrimi striga catre mine”.

Atunci imparateasa a dat celui suferind apa, iar acela, de indata ce a baut-o, s-a vindecat cu desavarsire. Atata putere a primit, incat s-a sculat de pe pat ca si cand n-ar fi avut vreodata acea boala. Aceasta minune i-a uimit pe toti.

Apoi imparatul a poruncit sa se savarseasca in palat slujbe de multumire in amintirea acestei mari binefaceri a Domnului si a Preaslavitei Stapanei noastre si Maicii lui Dumnezeu.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)