Sfantul Ioan Gura de Aur

 Pentru Intrarea Domnului in Ierusalim, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt de îndemn al Sfântului Ioan Gură-de-Aur, ca să ne sculăm la miezul noptii, la rugăciune.

Să iei omule, ca pavăză, sfânta rugăciune si să te îngrădesti cu ea. Să te scoli din somn si să-ti scoti sabia ta, adică rugăciunea. Si să stai tare, după puterea ta, si să te rogi din tot sufletul, cu dorirea ta, si Dumnezeu îti va ajuta tie degrabă si-ti va da tărie si putere ca să biruiesti pe vrăjmasul cel nevăzut, care îndrăzneste asupra ta. Că nu pentru aceea, fratilor, este făcută noaptea, ca să o dormim întreagă, fără folos, ci, se cade, să o împărtim, o parte, pentru lucru, iar alta pentru odihnă. Priviti cum se scoală, la miezul noptii, lucrătorii si plugarii. Drept aceea, si voi, toti, să vă sculati noaptea fiecare si, mai întâi, decât toate lucrurile, rugăciune către Dumnezeu să faceti, ca să vă dea vouă mila Sa. Iar când te vei culca să dormi, să nu-ti rămână nici o noapte în care să nu te închini, ci, pe cât vei putea, să faci închinăciuni. Că, prin aceste închinăciuni, biruieste omul puterea diavolului si, prin ele, se izbăveste de păcatele ce a făptuit întru acea zi. Că, atunci, noaptea, si mintea îti este tie mai usoară, către Dumnezeu, si rugăciunile, cele de noapte, te pot întoarce spre pocăintă, că mai bine ascultă Dumnezeu rugăciunile de noapte, decât cele de zi ale tale. Si chiar numai din casă de vei iesi, apoi vei simti o preabună tăcere. Si atunci mai curat îti este sufletul tău si mintea mai usoară la rugăciune.

Drept aceea, iubitule, să te scoli noaptea si să-ti pleci genunchii si să cazi la Dumnezeu, rugându-te, că, mai mult decât la rugăciunile cele din zi, îsi pleacă urechea Sa Domnul, spre rugăciunile cele de noapte. Adu-ti aminte de David împăratul, cum zicea: „De sapte ori în zi te-am lăudat.” Si iarăsi: „în miezul noptii m-am sculat, să mă mărturisesc łie, pentru judecătile dreptătii Tale.” Apoi: „Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în toate noptile patul meu, cu lacrimile mele asternutul meu voi uda”. Gânditi-vă, dar, fratilor, că David era împărat si avea atâtea griji si, iată, asa făcea în toate noptile. Iar noi, ce răspuns vom da Lui Dumnezeu, pentru păcatele noastre, petrecând în lene? Zic vouă, fratilor, si surorilor: să ne sculăm noaptea, ca să ne rugăm lui Dumnezeu, pentru păcatele noastre si să ne mărturisim lui. Că, în vreme de noapte nu tulbură mintea cuvintele cele desarte. Si cum o vor tulbura, când toti dorm si nu se vede nimeni, nici nu cască cineva, nici nu face zgomot. Iar ziua nu se poate să fie asa, că vede multe tulburări si are multe gânduri si, chiar de te-ai întări mult, nu vei putea să aduci lui Dumnezeu acel fel de rugăciuni, încât să fie casa noastră ca o biserică de noapte. Că a zis Domnul: „Unde sunt doi sau trei adunati în numele Meu, acolo sunt si Eu în mijlocul lor.”

Să ne sârguim fratilor, să ne rugăm în toate zilele si în toate noptile, ca să dezlegăm puterile păcatelor. Drept aceea, zic vouă, să ne sculăm noaptea, dacă nu, chiar la miezul noptii, cel putin spre ziuă. Că zice Proorocul: „De mi-am adus aminte de Tine în asternutul meu, în dimineti am cugetat la Tine.” Că noaptea în două se desparte, adică spre a trupului odihnă si spre a sufletului mântuire. Scoală-te dar noaptea si te roagă lui Dumnezeu, să cazi înaintea Lui, suspinând pentru păcatele tale. Chiar si milostenie dacă am face, iar fiecare ne-am lenevi la rugăciune, atunci nu ne vom putea mântui. Să nu ne lenevim, dar, a ne ruga Ziditorului nostru, ca să mântuiască sufletele noastre, ca un bun si de oameni iubitor. Că a Lui este slava, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

 

(Proloage)