Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintilor Apostoli Irodion, Agav, Ruf, Asinerit, Flegon si Ermis si ale Sfantului Ierarh Celestin, episcopul Romei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre o fecioară, care a făcut milă cu cineva, care voia să se spânzure pentru datorii.

În Alexandria Egiptului, în zilele lui Pavel patriarhul, o fecioară oarecare, rămânând fără părinti, avea multă avere, însă era nebotezată. Iar într-una din zile, plimbându-se prin via sa, care îi rămăsese de la părinti, a văzut pe un om, pregătindu-se să se spânzure si, alergând, i-a zis lui: „Ce faci, omule? Iar acela i-a răspuns ei: „Fecioară, lasă-mă pe mine, că în mare necaz sunt.” Zis-a lui Fecioara: „Spune-mi mie pricina si, de se va putea, îti voi ajuta tie.” Iar el a zis: „Cu multă datorie sunt dator si mi-am dorit moartea, mai bine decât să trăiesc o viată rea.” Deci, i-a zis lui Fecioara: „Să vii după mine si, tot ce am, să iei si să dai pentru tine, datoria, ca să nu te pierzi pe tine însuti, mă rog tie”. Si, mergând, asa au făcut.

După aceea, fecioara sărăcind, si neavînd pe cineva ca să se îngrijească de ea, fiindcă nu avea părinti, s-a dedat la desfrânare. Iar, după un an, s-a îmbolnăvit; deci, venindu-si în sine, s-a umilit si zicea către vecinii ei: „Pentru Dumnezeu, faceti milă cu sufletul meu si rugati pe patriarh, ca să mă boteze si să mă facă crestină.” Însă nimeni nu o lua în seamă, zicând: „Cine să vorbească pentru această desfrânată?” Iar ea se întrista mult si se ruga lui Dumnezeu. Si, iată îngerul Domnului a venit, în chipul omului aceluia, cu care făcuse ea milă, pe care de la spânzurare îl scăpase, si i-a zis ei: „De ce te mâhnesti, stăpâna mea?” Iar ea a zis: „Doresc să mă botez si nimeni nu voieste să vorbească pentru mine cu patriarhul”. Si, i-a zis îngerul: „Oare cu adevărat doresti?” iar ea a răspuns: „Cu adevărat voiesc”. Apoi i-a zis ei îngerul: „Nicidecum să nu te mâhnesti, că eu voi aduce pe cineva si te vom duce pe tine la biserică”.

Deci, a adus la dânsa si pe alti doi îngeri, si luând-o, au dus-o la biserică. Apoi, s-au închipuit si alte fete cinstite, din palatele împărătesti care, stiind rânduielile bisericii, au chemat pe clerici, adică un preot si un diacon, rânduiti pentru aceasta, si le-au grăit lor, ca să o boteze pe dânsa. Si acestia ziceau către ei: „O veti lua oare pe ea în chezăsie?” Si au zis: „ Cu adevărat, noi vom fi chezasi pentru dânsa”. Apoi, asa, au botezat-o pe ea. Si, în haine albe îmbrăcând-o, au mers la casa ei, cu chezasii săi. Si, ajungând acolo, s-au făcut nevăzuti. Iar vecinii, venind, au văzut-o pe ea îmbrăcată în haine albe si i-au zis: „Cine te-a botezat?” Ea le-a spus lor: „Au venit niste oameni si m-au dus la biserică si, poruncind preotilor, m-au botezat”. Si au grăit ei: „Cine sunt?” Si, dacă n-a putut spune cine sunt, au mers si au spus patriarhului. Iar el, chemând pe cei rânduiti ca să boteze, a zis lor: „Ati botezat-o, oare, voi pe dânsa?” Iar ei au zis: „Noi, stăpâne, am botezat-o, fiind rugati de cineva din palatele împărătesti”. Si, patriarhul, chemând pe cei de care i se vorbise, din palatele împărătesti, ia întrebat pe ei dacă au luat-o în chezăsie. Iar ei au zis: „Noi nici nu o stim, nici n-am văzut-o pe ea”. Si atunci a cunoscut patriarhul, că, din dumnezeiască putere, s-a făcut lucrul acesta.

După aceea, chemând pe fecioara, i-a zis ei: „Spune-mi mie, fiică, ce bine ai făcut?” Ea a răspuns: „Ce bine să fac eu, o desfrânată săracă?” Zis-a iarăsi ei: „Oare, deloc, nicidecum, nu te stii pe tine să fi făcut vreun bine?” Atunci, a zis ea: „Nimic, stăpâne, n-am făcut, fără numai că, văzând pe un om, care vrea să se spânzure, fiindcă îl asupreau datoriile, i-am dat lui toată avera mea si l-am izbăvit pe el.” Si, aceasta zicând, fecioara, îndată, a murit. Deci, asa, patriarhul, si cei ce erau cu dânsul, au proslăvit pe Dumnezeu si au zis: „Drept esti, Doamne, si drepte sunt judecătile Tale”. Slavă tie pentru toate.

 

(Proloage)