Întru această
zi, cuvânt al Sfantului Antioh, despre lăcomie.
Zis-a Domnul: „Nimeni
nu poate sluji la doi domni, că ori de unul nu va griji, iar de altul se va tine,
sau pe unul va uri si pe celălalt îl va iubi; nu puteti să slujiti lui Dumnezeu
si lui mamona”, adică bogătiei si a vă slobozi de păcat, ca să vă faceti robi
ai dreptătii. De trece bogătia alături, nu vă lipiti inima de ea. Că amar este
păcătosului celui ce umblă pe două căi. De vreme ce, după Lege, de va fi o
parte stricată si o parte curată, apoi necurat este tot. Asemenea si lacomul nu
are satiu, măcar de are multe averi. Când multe câstigă, iarăsi mai multe
pofteste si niciodată nu încetează din această desartă poftire.
Unul ca acesta nu
asteaptă sfârsitul vietii, nici nu stie că este ca un străin în această viată.
Drept aceea, si el, cu cei fără de lege se va rândui. Că este părtas bogatului
căruia i-a rodit tarina. Si, bine zic cărtile de unii ca acestia: „Că, precum
iadul si pierzarea nu se satură, asemenea si ochii omului nesătiosi sunt.”. Iar
Apostolul, vrând să tămăduiască o boală ca aceasta a lăcomiei, îi cheamă pe
bogati, zicându-le: „Veniti acum, voi, bogatilor, plângeti si vă tânguiti de
necazurile care vor să vină asupra voastră. Bogătia voastră a putrezit si
hainele voastre le-au mâncat moliile” (Iacob 5, 1-2). Iar David, pentru unii ca
acestia, zice: „Ca un chip trece omul, dar în zadar se tulbură. Strânge comori
si nu stie cui le adună pe ele” (Ps. 38, 9-10). Că de-a pururea adună, si după
aceea, altii le află si aceia toti ucenici ai diavolului se fac, că în
stricăciune si în pierzare au căzut. Si Apostolul, iar îi învată, zicând: „Fugiti
de lăcomie, care este a doua slujire la idoli, pentru care vine mânia peste
fiii neascultători.”
Deci, bine este a nu se
griji de nebuna laudă ce vine din bogătie, ci a dori slava cea din Evanghelia
lui Dumnezeu. Că cel ce-si eliberează gândul de lăcomie poate să vadă
mestesugurile vrăjmasului. Că s-a zis si în Proverbe: „Nu ajută celor fără de
minte bogătia, iar dreptatea izbăveste de la moarte. Că mai bun este lor numele
cel bun, decât bogătia cea multă. Si pe cel ce vinde grâul scump îl blesteamă
poporul, iar peste capul celui ce dăruieste stă binecuvântarea. Că, cel ce
nădăjduieste în bogătie, degrabă va cădea, iar cel ce sprijineste pe cei
nevoiasi, acela va înflori.” Iar Domnul a zis despre cel ce voia să-si strice
jitnitele sale si mai mari să le zidească: „Nebunule, întru această noapte
îngerii vor să-ti ceară sufletul de la tine, deci cele ce ai gătit ale cui vor
fi?”.
Asa este cu tot omul
cel ce adună mult, iar în Dumnezeu nu se îmbogăteste, va pieri. Dumnezeului
nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.
(Proloagele)
