Jurnal de bunica

 O zi împreună cu piticii

Vineri seara, au sosit la noi, cei doi pitici simpatici și mămica lor. Așa cum ne-a anunțat Matei, in mod solemn, "bunicul, eu am venit la tine sa mergem la Obor să iau gogoși pentru mami".

Sâmbătă, dis de dimineață, am pornit cu soțul și cu Matei, la Obor, să luăm laptele și.... gogoși.

-Bunica, eu nu am la mine acasă Obor. Tu de ce ai?

-Pentru că eu nu am ferma, așa cum ai tu (Ferma din Pantelimon). Ai fost mereu acolo cu mami și cu tati.

-A, da. Am ferma.

Am luat gogoși, am luat laptele și ne-am întors acasă. Cum am intrat pe ușa, Matei s-a dus direct la Adi să îi dea gogoașă.

- Uite mami, gogoașă. Aiex, am și pentu tine, puiul mic.

Am fost toți patru și în parc, unde s-au plimbat cu trotinetele, au alergat, s-au uitat la mormoloci, dar și la porumbei.

De la parc am mers la Jumbo, să luăm jucării. Matei a găsit un dinozaur, după care nu a mai zis nimic. Alex însă, voia tot ce vedea și, in special, acel dinozaur. M-am întors și i-am cumpărat și lui unul. Și le-am luat și două pernițe cu "Patrula cățelușilor".

Când te-ai plimbat și ai alergat prin parc, așa dormi.🤣🤣🤣

Seara, înainte să plece, Matei m-a întrebat:

- Bunica, dai mine acasă dinozaurul? Dar pernița?

- Ti le da bunica, însă când vii la mine, să vii cu ele înapoi, că nu ai cu ce sa te joci.

-D a, bunica, mâine când am venit a tine, le aduc.

Cuvant din Pateric

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Manuil, Savel, Ismail, Inochentie si Felix, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre ascultare.

Ava SiIoan avea un ucenic în Schit, Marcu cu numele, si acesta avea un mare dar de ascultare si era scriitor bun. Si-l iubea bătrânul pentru ascultarea lui. Si avea, încă, si alti unsprezece ucenici, cuprinsi de invidie, că-l iubea bătrânul mai mult pe acela, decât pe ei. Si, auzind, bătrânul s-a mâhnit. Si au venit, într-una din zile, către ava, bătrânii si vorbeau cu dânsul. Iar el, luându-i pe ei, a iesit si a bătut la fiecare chilie, zicând: „Frate, vino că am trebuintă de tine”. Si nici unul dintre ei nu au urmat chemarea lui, îndată. Si, venind la chilia lui Marcu, a bătut în usa lui, zicând: „Marcu!” Iar el, auzind glasul bătrânului, îndată a iesit afară. Si l-a trimis la o ascultare. Si zicea bătrânilor: „Unde sunt ceilalti frati, părintilor?” Si, intrând în chilia lui Marcu, si deschizând caietul lui, au găsit că pusese mâna să facă litera „O”. Si, auzind glasul bătrânului, n-a mai întors condeiul, să împlinească litera. Deci, au zis bătrânii: „Cu adevărat, pe care tu îl iubesti ava, si noi pe acesta îl iubim, pentru că si Dumnezeu pe acesta îl iubeste”. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

(Proloage)

Jurnal

 Jurnal... ocazional

A trecut ceva timp de cand nu am mai reusit sa scriu in jurnal, dar nici pe blog seara. Am senzatia ca timpul a intrat putin la apa, motiv pentru care am decis ca o scurta perioada sa stau mai departe de ceea ce inseamna tehnologie. Asa am reusit sa citesc, sa ne plimbam mai mult, sa ne bucuram de natura.

De Rusalii a fost, impreuna cu o familie de prieteni, la Iasi, unde am petrecut cateva zile de vis. Am facut o multime de fotografii pe care voiam sa vi le arat, insa le-am “pierdut” pe toate. Ne-am bucurat doua zile de nepoti, dar si de noutatile pe care le ofera orasul nostru in weekend.

 Afara este o seara de vara placuta, numai buna pentru plimbare. Doamne, cat imi doresc sa fie asa toata vara, sa nu mai vina acele zile fierbinti, in care simtim ca ne topim.

Sunt recunoscătoare pentru:

- fiecare zi pe care Dumnezeu ne-o daruieste;

-ca incet-incet invat sa ma relaxez, sa fac liste cu “de facut” din ce in ce mai scurte;

- plimbarea de la Iasi;

-ca alergia da semne ca reactioneaza din ce in ce mai bine la tratamentul homeopat si naturist.

Bucatarie – ciorbita de fasole uscata si paine fara gluten.

Meșteresc – nu am avut spor.

Citesc – M-am indragostit de autoarea Agnes Martin Lugand si am citit patru din cele zece carti pe care le-am gasit traduse” “Oamenii fericiti citesc si beau cafea”, “Ceea ce nu poate fi ascuns”, despre care am vorbit aici,. “Fericirea imi scapa printre degete” si “Imi pare rau, sunt asteptata”. Am citit “Doamnele de la Cavendon” de Barbara Bradford Taylor, o alta scriitoare al carei stil imi place foarte mult.

Urmăresc – nu pot spune ca urmaresc ceva anume. Mai urmaresc, din cand in cand, cate un film de de dragoste la Diva, pentru ca este sezonul “Vara iubirii”

Sper si ma rog

-sa reusim sa avansam cu renovarea de la tara;

-sa reconditionez un vechi dulap;

-sa reusesc sa fac ateliere de gatit pentru copii

In casa – e placut, e pace, liniste si tihna.

O fotografie -

sursa foto: dl Iliescu-pasionat de natura

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Martir Neofit Cretanul, mitropolitul Tarii Romanesti si ale Sfantului Ierarh Tihon, episcopul Amatundei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre un prunc nebotezat si despre puterea preotească.

Laodiceea era o cetate mică, pe muntele Eleonului, aproape de Lision, la care, mergând eu cu cinci ani mai înainte, am auzit un lucru vrednic de neuitare, de la bătrânii cei ce erau acolo. Ei ziceau că un preot oarecare, ce fusese acolo, se sfârsise cu doi ani mai înainte. La acela, într-o noapte, a venit mai marele locului, silindu-l pe el să se scoale si să-I boteze fiul lui, fiindcă era mic si trăgea să moară. Deci, sculându-se, preotul a început îndată a citi rugăciunile de botez. Dar, până ce a pregătit apa si sfântul untdelemn, s-a sfârsit pruncusorul, înainte de a se boteza. Deci, luându-l pe el, preotul l-a pus înaintea cristelnitei si a zis: „Tie, împreună slujitorule cu mine, înger al lui Dumnezeu, îti grăiesc, cu acea putere, pe care Hristos a dat-o Apostolilor, a lega si a dezlega, pe pământ si în cer, să întorci sufletul pruncusorului în trup, până ce se va boteza. Pentru că nu ai poruncă să-l iei pe el nebotezat. Pentru că stie Stăpânul meu si al tău, că nu m-am lenevit, ci, cum m-am sculat, îndată, am început rugăciunile botezului.” Aceste grăindu-le preotul către înger, s-a sculat pruncusorul si, după ce a fost botezat, iarăsi a adormit întru Domnul. Deci, dacă fată de îngeri cuvântul preotului are putere, cu cât mai mult, are putere fată de oameni.

 (Proloage)

 

Cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur

 Pentru rugaciunile Sfantului Proroc Amos, ale Sfantului Mucenic Isihie si ale Fericitilor Augustin si Ieronim, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, pentru cei ce spun că nu este osândă pentru cei păcătosi.

De câte feluri de pedepse nu sunt vrednici cei ce zic, fără socotintă, că nu este pedeapsă pentru păcătosi, că Dumnezeu este iubitor de oameni si nu va pedepsi pe cei ce gresesc! Deci, dacă n-ar pedepsi, apoi, după a ta socotire, ar fi iubitor de oameni. Spune-mi tu mie, oare, nu după dreptate, vei lua pedeapsă, dacă vei gresi si nu te vei pocăi? Pentru că, ce nu ne-a făcut nouă Dumnezeu, ca să păzim poruncile Lui si să ne mântuim? Oare, n-a certat, oare, n-a făcut, pentru a noastră mântuire, multime de minuni si de pedepse? Si, dacă cei răi nu se vor pedepsi, apoi, cum să zicem, că cei buni se vor încununa? Spune-mi mie, au nu pentru împărătia cerurilor s-au ostenit sfintii în lumea aceasta? Apoi, unde este judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu? Deci, să nu vă înselati, voi, oamenilor, ascultând pe diavolul; pentru că, ale lui, sunt unele ca acestea, socotiri si cuvinte. Am auzit pe un oarecare iubitor de păcate, zicând că, numai pentru frică, îi îngrozeste Dumnezeu pe oameni cu pedepse. Măcar că iubitor de oameni este Dumnezeu, însă, pedepseste pe cei ce gresesc si, mai mult, pe cei ce îl cunosc pe El, îi pedepseste. Spune-mi, dar, cei ce numiti pe Dumnezeu amăgitor, voi, care ziceti că nu pedepseste pe cei păcătosi, cine a înecat toată lumea, pe vremea lui Noe, si cumplită primejdie a adus peste tot neamul omenesc? Sau cine a trimis deasupra pământului sadomitilor pietre cu pucioasă si văpaie de foc? Cine pe egipteni, în mare i-a înecat? Cine pe israiliteni, în pustie i-a hrănit? Cine a ars adunarea lui Aviron? Cine, în vremea lui Core si Datan, a poruncit pământului, ca să se deschidă si de vii să-i înghită? Cine a pierdut saptezeci de mii de oameni, pe vremea lui David? Cine a omorât o sută optzeci si cinci de mii de oameni, într-o noapte, pe vremea lui Isaia? Si acum, în toate zilele, suferim primejdii, dacă gresim. Cum, dar, vorbesti tu că, pe unii, îi pedepseste, iar pe altii, nu-i pedepseste? Hristos Însusi îngrozeste cu pedeapsa; cum poti tu grăi acest cuvânt, că nu va fi pedeapsă? Ci, să ne sârguim ca să ne facem poruncile, pentru că Dumnezeu, pe cei ce gresesc si nu se pocăiesc, îi pedepseste, aici sau dincolo, iar pe cei ce vietuiesc cu dreptate, îi încununează. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Proroc Elisei si ale Sfantului Metodie Marturisitorul, patriarhul Constantinopolului, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre un negustor, care, în strâmtorare fiind, a păzit porunca lui Dumnezeu.

Ne-a spus nouă unul din Părinti: „Ducându-mă eu la Ascalon, ca să cercetez pe niste Părinti, părintele Eusebiu ne-a spus nouă asa: Un negutător, din cetatea noastră, călătorind cu corabia sa în Africa si înnecându-i-se corabia, si-a pierdut toată averea lui si pe cea străină, scăpând numai el singur. Deci, venind la casa sa, l-au prins datornicii lui si l-au închis în temnită. Si, părăsindu-l cei din casa lui, nu i-au lăsat nimic, în afară de hainele pe care le purta, el si femeia lui. Însă ea, din multă lipsă, umbla, lucrând prin cetate, ca măcar pîinea să-si câstige si să aducă si bărbatului ei. Iar, odată, stând ea si mâncând, împreună cu bărbatul ei, în temnită, a intrat un oarecare dregător, ca să dea milostenie celor închisi. Si a văzut-o pe ea, stând lângă bărbatul ei si i s-a rănit inima, văzându-i frumusetea, pentru că era, cu adevărat, frumoasă, si a chemat-o pe ea, printr-un oarecare străin. Iar ea, degrabă a alergat afară, socotind că va lua milostenie. Iar acela, luând-o pe ea la o parte, i-a zis: „Pentru care pricină stai în temnita aceasta?” Iar ea i-a spus lui toate. Iar el a zis către dânsa: „Dacă voi răscumpăra toată datoria voastră, oare, tu vei păcătui cu mine, în noaptea aceasta?” însă ea, frumoasă la suflet si curată la minte, i-a zis lui: Oare, nu ai auzit, stăpâne al meu, pe Apostol, zicând: „Femeia nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul? Voi merge, dar, si voi întreba pe bărbatul meu.” Si intrând în temnită, a spus bărbatului său cuvintele necuratului dregător. Deci, el, fiind plin de întelepciune si credincios către femeia sa, n-a vrut ca prin averea cea din desfrânare să fie eliberat din temnită, ci, mult suspinând si lăcrimând, a zis către femeia sa: „Mergând, soră, să răspunzi către acel dregător asa: Noi, stăpâne, slobozire pentru desfrânare nu vrem, nici măcar să auzim de ea, ci avem pe Dumnezeu, Care a zis prin Proorocul David: „Nu vă nădăjduiti spre cei puternici si spre fiii oamenilor, întru care nu este mântuire.” (Ps. 145, 3). Ci, de vreme ce Dumnezeu, Care stă pe Heruvimi vede si adâncurile, Acela priveste si spre cei ce stau în temnita aceasta. Si, cu judecătile pe care le stie, ne va izbăvi pe noi, iar tu, să mergi cu pace.” Si, sculându-se, femeia a mers la dregător si i-a zis lui, ceea ce o învătase bărbatul ei.

Iar, întru acele zile, era închis în temnită, împreună cu el, si un oarecare tâlhar. Acela privea, auzind toate cele ce se grăiau si se făceau de dânsii si, suspinând în inima sa, a zis: „Iată, în cât de mare strâmtorare petrec în temnită oamenii acestia, însă curătia lor n-au vrut să-si spurce, ca să se elibereze din închisoare. Ci, mai mult decât bogătia, si-au ales curătia lor si au defăimat toate cele din viata aceasta, pentru ca numai lui Dumnezeu să fie plăcuti. Iar eu, ticălosul, ce voi face, că niciodată, nici măcar nu m-am gândit în mintea mea, că este Dumnezeu? Si, de aceea, m-am făcut vinovat de ucideri.” Deci, chemându-i pe ei la sine, printr-o ferăstruică, de la locul unde era el închis, le-a zis lor: „Să stiti, că eu tâlhar am fost si multe răutăti si ucideri am făcut. Si stiu bine, că în ori ce ceas, poate veni judecătorul, să mă scoată din temnită si să-mi taie capul. Deci, de vreme ce am văzut curătia voastră, mi-a venit un gând si mă rog vouă ca, după moartea mea, să mergeti în cutare loc, în zidul cetătii si, săpând, să luati aurul pe care îl veti afla, si să vă fie acesta pentru plata datoriilor voastre si spre orice altă trebuintă. Si să vă rugati lui Dumnezeu pentru mine, ca si eu să aflu milă de la El.” Deci, după putine zile, a venit în cetatea aceea judecătorul si a poruncit ca să scoată din temnită pe tâlhar si să-i taie capul. Apoi, după o zi l-a liberat si pe negustor. Si femeia lui a zis: „să-mi poruncesti, ca să mă duc, unde ne-a spus nouă tâlharul că se află comoara, să văd dacă ne-a spus nouă adevărul”. Iar el a zis: „Du-te!”. Apoi, ea, după ce a înserat, luând o sapă si mergând la locul ce-i spusese ei, a început a săpa si a aflat o oală plină de galbeni. Si, cu pricepere luându-i, si-au plătit toată datoria lor, însă o făceau aceasta, ca si când de la altii împrumută. Si în acest fel făcând, s-au eliberat si din datorii si din temnită. Si asa, precum au păzit ei porunca lui Dumnezeu, asa si Domnul a mărit mila Sa spre dânsii.

 

(Proloage)

Cuvant din Pateric

 Pentru rugaciunile Sfintei Mucenite Achilina si ale Sfantului Ierarh Trifilie, episcopul Lesfcosiei din Cipru, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre pocăintă.

Un frate, biruindu-se de desfrânare, în toate zilele săvârsea păcatul, si în toate zilele, îmblânzea pe Stăpânul său, cu lacrimi si cu rugăciuni. Si asa făcând el, amăgindu-se de obiceiul cel rău, săvârsea păcatul. Apoi, iarăsi, după săvârsirea păcatului, se ducea la biserică si, văzând cinstitul chip al Domnului nostru Iisus Hristos, se arunca înaintea lui, cu amare lacrimi, zicând: „Miluieste-mă, Doamne si ridică de la mine această vicleană ispită, că mă trudeste cumplit si mă răneste cu amărăciunea dezmierdărilor. Că nu am obraz, Stăpâne, a căuta si a vedea chipul Tău cel Sfânt si mai strălucit decât soarele, ca să se îndulcească inima mea si să se veselească.” Aceasta zicând si iesind din biserică, iarăsi, cădea în noroi, dar, iarăsi, nu deznădăjduia de mântuirea sa, ci, de la păcat, întorcându-se la biserică, cele asemenea striga către iubitorul de oameni, Dumnezeu si zicea: „Pe Tine Doamne, Te pun chezas de acum, că nu voi mai face păcatul acesta, numai iartă-mi mie, Preabunule, cele ce de la început si până în ceasul acesta ti-am gresit.” Si, după ce făcea el aceste înfricosate tocmeli, iarăsi, se afla în păcatul cel rău si puteai vedea iubirea lui Dumnezeu cea preadulce si nemărginita Lui bunătate, cum suferea, în toate zilele, călcarea si neputinta fratelui, cea neîndreptată si rea.

Si, din multă milă, căuta si astepta pocăinta si întoarcerea lui. Si nu numai un an a făcut aceasta, nici doi, nici trei, ci zece ani si mai mult. Vedeti, fratilor, suferirea cea nemăsurată si iubirea de oameni cea nemărginită a Stăpânului? Cum totdeauna îndelung rabdă, suferind fărădelegile si păcatele noastre cele cumplite? Că, de acel lucru, este cu putintă a ne înspăimânta si a ne minuna, de îndurările cele bogate ale lui Dumnezeu, că fratele făgăduind, că nu va mai face altădată păcatul, rămânea de minciună.

Deci, într-una din zile, întâmplându-se acestea si făcând păcatul, fratele a alergat iarăsi la biserică, plângând si suspinând si tânguindu-se si cerând îndurările Preabunului Stăpân, ca să se milostivească spre el, să scape de noroiul înversunării.

Si diavolul, începătorul răutătii si pierzătorul sufletelor noastre, văzând cum fratele ruga pe iubitorul de oameni Dumnezeu si cum nimic nu foloseste, că, cele ce alcătuia el, adică diavolul, prin păcat, fratele prin pocăintă le risipeste, a strigat cu nerusinare către cinstita icoană a Domnului nostru Iisus Hristos: „Ce este mie si tie, Iisuse Hristoase? Milostivirea Ta cea nemărginită mă biruieste si mă surpă, că primesti pe acest desfrânat, care în toate zilele, minte înaintea Ta, defăimând stăpânirea Ta. Pentru ce nu-l arzi pe el, ci îndelung rabzi si suferi? Că Tu vii să judeci pe desfrânati si pe toti păcătosii să-i pierzi. Cu adevărat, nu esti drept judecător, pentru că, unde se pare stăpânirii Tale, treci cu vederea. Si pe mine, pentru o mică înăltare, m-ai aruncat jos din cer. Iar acesta, care zace înaintea fetii Tale, mincinos fiind si desfrânat, lin îi dăruiesti lui blândetea Ta. Pentru ce, dar, Te numesc pe Tine oamenii Judecător preadrept? Că, precum văd, si Tu faci deosebiri, din multa bunătate, si treci cu vederea dreptatea”. Si zicea acestea diavolul, iutindu-se de multă amărăciune si pară de foc scotând pe nările lui. Acestea zicând a tăcut. Si s-a făcut glas, ca de la altar, zicând: „O, balaure, preaviclean si pierzător, nu te-ai săturat de socotinta ta cea rea, că ai sorbit lumea? Ci, si pe cel ce a venit la mila Mea, cea nespusă, te silesti să-l răpesti si să-l sorbi? Are atâtea greseli, ca să pui si să tragă în cumpănă cu sângele cel scump, pe care L-am vărsat Eu pe Cruce, pentru el? lată, înjunghierea Mea si moartea au afundat fărădelegile lui si tu, când vine la păcat, nu-l gonesti pe el, ci îl primesti cu bucurie, si nu-l opresti, nădăjduind să-l dobândesti pe el. Si Eu, cel atât de milostiv si iubitor de oameni, Eu, Care am poruncit lui Petru Apostolul să ierte celui ce greseste, în fiecare zi, până de saptezeci de ori câte sapte, oare, nu-l voi ierta pe el? Oare, nu-l voi milui? Da, cu adevărat, că, de vreme ce aleargă la Mine, nu Mă voi întoarce de la el, până ce-l voi câstiga. Că, pentru păcătosi, M-am răstignit si preacuratele Mele palme, pentru ei le-am întins, ca cel ce va voi să se mântuiască, să stie unde să alerge si să se mântuiască. Că, de la nimeni nu Mă întorc, pe nimeni nu-l gonesc. Chiar de-ar gresi de nenumărate ori într-o zi, si de nenumărate ori ar veni către Mine, nu va iesi afară nemiluit. Că nu am venit să chem pe cei drepti, ci pe cei păcătosi, la pocăintă.”

Si, făcându-se glasul acesta, sta diavolul tremurând si neputând să fugă. Si, iarăsi, s-a făcut glas, zicând: „Ascultă, amăgitorule, pentru ce zici că sunt nedrept? Că eu către toti sunt drept, că în starea în care aflu pe cineva, îl judec. Deci, iată, pe acesta l-am aflat stând înaintea picioarelor Mele si biruitor peste tine arătându-se. Îl voi lua, dar, pe el si-i voi mântui sufletul lui, fiindcă n-a deznădăjduit de mântuirea sa. Iar tu, care vezi cinstea lui, rusinează-te.” Deci, stând fratele cu fata în jos si tânguindu-se, si-a dat duhul. Si, îndată, venind ca focul, o mare urgie a căzut peste satana si l-a mistuit pe el. De aici, se cunoaste, fratilor, milostivirea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu, cea nemăsurată, si niciodată să nu deznădăjduim de mântuirea noastră, Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea! Amin.

 

(Proloage)

Cuvant al Sfantului Vasile

 Pentru rugaciunile Sfintilor Cuviosi Onufrie cel Mare si Petru Atonitul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Vasile, despre viata lumii acesteia.

Viata lumii acesteia este plină de multe griji si de suspinuri si nici unui om nu-i este fără de necaz, ci plină este de înselăciune si de toată răutatea. Cei ce, adică, nu-s înstotiti cu nunta, se luptă cu poftele cele spurcate, iar cei însotiti, multă neînnelegere au pentru treburile caselor si, după nasterea de copii, vine grija de a-i hrăni pe ei, grija de a păzi credinta în căsnicie, sfadă cu vecinii, procese pe la judecătorii. Si fiecare zi, venind, îsi aduce a sa întunecare. Începând de la cel ce poartă porfiră si coroană, până la cel ce poartă zdrente de pânză, socotim grijile, ziua si noaptea, cu care si în somn ne amăgesc dracii. Că omenestile treburi sunt asemenea cu marea cea tulbure, numai că, întru aceasta, te îneci pe uscat. Unul, adică, are destul pământ ca să are, altul, căruia nu i s-a dat, vrea să ia, iar altul, pe cât a luat, se întăreste, să nu dea. Încă, unii, si la camătă sunt nesătiosi, iar altii, si de avutia cea adevărată se lipsesc. Iarăsi, cei ce n-au nimic, se supără pe ei însisi, iar cei ce au mai mult, decât nevoia lor, se ceartă. Săracul cel ce nu are, este ocărât, iar celuia ce are, i se întind curse. Cei ce sunt în dregătorii, se înaltă, adeseori se sfădesc si se bat între ei, cu nesăturare jefuiesc si din greu se ostenesc. Minciuna s-a preaînăltat, dragostea a fugit, adevărul a părăsit pământul, fătarnicii si clevetitorii sunt cinstiti si vamesii stăpânesc cetătile. Deci, acestea toate adunându-se, Proorocul le zicea: „În desert se tulbură tot ce vietuieste cu nedreptate.” Drept aceea, fratilor, să ne îngrijim de a noastră mântuire si milostiv spre noi să facem pe Dumnezeu, prin fapte bune.

 

(Proloage)

MFC-MACI

 Camp cu maci

sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur

 Pentru rugaciunile Sfintilor Apostoli Bartolomeu si Barnaba si ale Sfantului Ierarh Luca al Crimeei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre alegerea episcopilor.

Deci, să urmăm si noi pe cei ce fug de dregătorii. Căci, acum, nu mai îndrept cuvântul meu către toti, ci numai către cei ce doresc dregătorii. Dacă crezi că lui Dumnezeu este alegerea, apoi, să nu cârtesti, pentru că împotriva Lui cârtesti si împotriva Lui te mânii, că El este cel ce a ales, si, dacă El a ales, iar tu cârtesti împotriva Lui, faci acelasi lucru ca si Cain. Pentru că i se cădea lui să primească ceea ce era plăcut lui Dumnezeu. Iar el, în loc să cinstească mai întâi jertfa fratelui său, mâniindu-se, a cârtit, desi i se cădea să se umilească. Însă eu, nu pentru aceasta voi grăi astăzi. Ci, precum stie Dumnezeu, să rânduiască spre folos, după purtarea Lui de grijă. Că, de multe ori, cu obiceiurile tu esti mai blând, dar n-ai fost ales. Iarăsi, îti este tie viata fără de prihană si inima Largă, dar în Biserică nu numai de aceasta este trebuintă. Mai este, încă, si într-alt chip, că unii, si la alte lucruri sunt destoinici. Au, nu vezi câte descoperiri, de acestea, a făcut Dumnezeiasca Scriptură? Pentru care pricină, s-a cercetat lucrul acesta? Pentru că, adică, nu ca la o dregătorie si folosire venim, fratilor, la vrednicia de episcop, sau ca la o cinste si odihnă. Că de ai fi stiut că episcopul este dator tuturor, purtând sarcinile tuturor, căci altii au iertare când se mânie, iar el, nicidecum; căci, altii gresind, au îndreptătire, iar el nu are. Aceasta, de ai fi stiut, apoi, nu te-ai fi sârguit la dregătoria aceasta, nici nu ai fi alergat după ea. Pentru că, de episcop vorbesc toti si de toti este el judecat, si de întelepti si de cei de rând. Cu griji, în fiecare zi, se scoală, si le are pe ele în fiecare noapte. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)