MFC-FLORI SI FRUCTE

 Bogăția verii la Bran 

sursa imagini: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen.

Pilde ortodoxe

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios David din Tesalonic si ale Sfantului Ierarh Ioan, episcopul Gotiei, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Casa Domnului

Într-o seară de iarnă, o tânără familie stătea în jurul mesei. Tatăl era trist şi apăsat de griji, iar mama plângea, ţinându-şi faţa în palme. Fetiţa lor cea mică, mirată de această situaţie, se apropie încet şi întrebă:.

- Mamă, de ce plângi?

- Fata mea, sunt zile grele nu mai avem bani şi pentru a putea trăi am vândut şi casa aceasta frumoasă. Mâine va trebui să ne mutăm într-o casă mult mai mică. De aceea plâng, fiindcă ne este greu să plecăm din acest loc minunat, unde am trăit în linişte atâţia ani, şi să ne mutăm într-o casă sărăcăcioasă şi ca vai de ea…

- Dar, mamă, nu locuieşte Dumnezeu şi în casa aceea săracă în care ne vom muta?

Miraţi de credinţa copilei şi de adevărul spus de aceasta, părinţii au înţeles că, în viaţă, greutăţile şi necazurile de orice fel încolţesc sufletului omului, dar credinţa şi speranţa nu trebuie niciodată uitate, fiindcă doar cu ele în suflet drumul spinos al vieţii e străbătut mai uşor.

"Precum meşterul aruncă aurul în topitorie şi-l lasă a se cerne şi a se curăţa prin foc până ce străluceşte, tot aşa şi Dumnezeu lasă sufletele omeneşti să fie cercetate de necazuri, până ce se curăţă şi se lămuresc.”

„De aceea, o astfel de cercetare a lui Dumnezeu este o mare binefacere pentru suflet.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

 

(Leon Magdan-cele mai frumoase pilde si povestiri crestin-ortodoxe)

RECOMAND..

 ATRACTII LA SIRNEA

Va povesteam aici ca la Sirnea am pornit intr-o mica aventura: cu bicicleta printre fanete. Sotul meu a intrebat la Centrul de inchiriere Desirnea cat costa inchirierea unei biciclete, iar raspunsul a fost de 60 lei/ora. Desi sceptica, pentru ca imi doream o “drumetie” pe ulitele satului, am mers sa inchiriem biciclete. Cand am vazut ca nu sunt biciclete obisnuite, ci electrice, am devenit din ce in ce mai sceptica. Numai ca domnul de la inchirieri a vazut pe fata mea, ca as renunta, drept pentru care, cu multa amabilitate, mi-a explicat ca acestea nu sunt foarte diferite de cele clasice. Si asa m-a convins. Odata echipati, cu ajutorul aplicatiei puse pe telefon, domnul ne-a stabilit un traseu usor si am pornit la drum.

Insa, pentru ca o parte din traseu a fost pe o sosea circulata si pentru ca telefonul s-a incalzit foarte tare si s-a inchis, am mers pe propriul traseu. Printre curti, printre fanete. A fost minunat.

Cand timpul s-a scurs si ne-am intors, foarte fericiti am povestit cum ne-am descurcat. Toti cei prezenti acolo ne-au felicitat pentru spiritul de aventura.

Am apreciat foarte mult amabilitatea domnilor, rabdarea cu care ne-au explicat, puterea de convingere sa nu renuntam, incat mi-am dat seama ca fac totul din pasiune.

Intrand pe site-ul firmei DESIRNEA, am vazut ca mai pot fi facute si alte lucruri frumoase, printre care si plimbari cu caii astfel ca, ne-am propus sa revenim la Sirnea si sa incercam si celelalte atractii turistice.

Ii felicit pe proprietarii firmei de inchirieri pentru lucrurile frumoase pe care le ofera si va recomand sa le treceti pragul pentru ca puteti face lucruri frumoase.

Cuvintele Batranilor (VII)

 Pentru rugaciunile Sfintei Cuvioase Mucenite Fevronia, ale Sfantului Mucenic Orentie si fratii sai si ale Sfintei Muncenite Livia, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Credinta-Smerenia-Milostenia

1. Bătrânul Iosif sublinia că virtuţile se dobândesc prin strădania omului şi cu ajutorul harului lui Dumnezeu. El folosea acest exemplu: “Ţăranul ară pământul, îl grapă, seamănă şi aşteaptă mila lui Dumnezeu. Şi, dacă Dumnezeu nu trimite ploaie şi vânturi bune la momentul potrivit, pierde rodul muncii sale. Acelaşi lucru şi cu noi: dacă Dumnezeu nu trimite apele curăţitoare ale harului Său, noi vom rămânea fără roade şi lucrările noastre vor deveni hrană pentru draci. Căci patimile le vor sufoca şi nu vom culege nimic. Să nu uităm că virtuţile cultivate rău devin patimi”.

2. Filotei, Bătrânul din Paros, zicea: “Adevărata fericire nu constă din demnităţi nici din odihna trupului. Adevărata fericire este virtutea. Cei ce luptă pentru a dobândi virtuţile şi pun în practică poruncile lui Dumnezeu sunt cu adevărat fericiţi”.

3. Ce este credinţa? Bătrânul Ioil zicea că ea “este o experienţă sigură, căci Dumnezeu nu este doar o fiinţă, ci El este Fiinţa. Dumnezeu este existenţa mai sigură ca unitatea în matematică! Noi nu trebuie să visăm sau să vorbim în aer, noi trebuie să gândim şi să uzăm de raţiunea noastră! Să zburăm, dar în acelaşi timp, să avem şi picioarele pe pământ! Căci dacă noi zburăm fără a ne păzi picioarele pe pământ, vântul ne va purta, pe noi şi raţiunile noastre!”

4. Credinţa, aboleşte raţiunea care ne face să ne îndoim de toate şi, ne dăruieşte cunoştinţa duhovnicească. Raţiunea, după Bătrânul Iosif, nu este opusă credinţei, dar cu aripile sale scrutează şi fură profunzimile tainelor. Acest mare isihast îi scria unuia din fiii duhovniceşti: “Cercetează dacă tu ai în tine credinţă sau te domină raţiunea. Dacă tu te vei lăsa cu totul în voia lui Dumnezeu, iată, că ai înţeles ce este credinţa şi, cu siguranţă, Dumnezeu va veni în ajutorul tău. Atunci, chiar dacă eşti încercat de mii de ori şi satana te ispiteşte pentru a-ţi slăbi credinţa, preferă mai bine de mii de ori moartea şi nu asculta raţiunea! Uşa tainelor se va deschide pentru tine şi te vei minuna constatând că înainte erai legat cu lanţurile raţiunii şi că acum zbori cu aripi dumnezeieşti pe deasupra pământului şi că respiri un alt aer, un aer de libertate, de care alţii sunt lipsiţi. Şi invers, dacă tu constaţi că raţiunea te domină şi că la cel mai mic necaz te tulburi şi cazi în deznădejde, să şti, că încă n-ai credinţa şi nădejdea în Dumnezeu”.

5. Pentru a-şi întări duhovniceşte călugăriţele sale şi a le stimula zelul pentru dobândirea umilinţei, Bătrânul Antim zicea: “Pentru că n-avem dragostea de Dumnezeu pentru a împlini virtuţile, să avem cel puţin smerenie! Puţinul pe care îl vom împlini va fi astfel socotit egal cu marile lucrări şi lupte ascetice a vechilor călugări. Unii dintre ei n-au şovăit să-şi verse sângele, alţii au fost aruncaţi în mare, alţii au practicat ani îndelungaţi o nevoinţă aspră în pustie, alţii au fost tăiaţi în bucăţi de către călăi. În ce ne priveşte, să înlocuim toate aceste chinuri prin smerenie! Doresc să vă dau câteva sfaturi în acest sens. Vine o persoană şi-ţi spune câteva lucruri. Cuvintele ei îţi pătrund ca o sabie în măruntaie. Nu răspunde, ci proşterne-te la pământ pentru a părăsi lupta! Un altul te insultă, îţi spune cuvinte care-ţi ard sufletul, atingând zelul tău, străpungându-ţi inima. Păstrează-ţi liniştea şi proşterne-ţi faţa la pământ, ca sabia aceasta să treacă pe deasupra ta. Pentru umilinţa ta, Dumnezeu te va răsplăti aşa cum l-a răsplătit pe cel ce a purtat marile lupte ale nevoinţei ascetice sau a suferit martiriul”.

6. La întrebarea: “De ce nu acceptă să fie episcop?”, Bătrânul Eusebiu răspundea: “A fi episcop nu-i greu şi, dacă aş fi dorit, aş fi putut deveni! Dar a deveni om a lui Dumnezeu, este dificil!“

7. Bătrânul Filotei zicea: “Credinţa îl duce pe om la frică. Ce frică? Frica de păcat! Omul se teme să nu-L supere pe Dumnezeu. Cel ce se teme se smereşte. Şi smeritul are pe Duhul Sfânt în el”.

8. Bătrânul Amfilohie spunea, referitor la omul mândru: “Omul mândru nu atrage pe nimeni. Şi dacă atrage pe cineva, acela se va îndepărta repede! Legătura duhovnicească este indisolubilă numai când există suflet de copil, nevinovăţie şi sfinţenie”.

9. Extras din testamentul duhovnicesc al Bătrânului Porfirie: “Îi implor pe toţi ce m-au cunoscut să se roage pentru mine căci şi eu smeritul m-am rugat pentru voi. Dar, acum când eu plec la cer, am sentimentul că Dumnezeu îmi va zice: «ce vrei să faci aici?» Şi eu n-am decât un lucru să-I răspund: «Doamne, eu nu sunt vrednic să fiu aici, dar dragostea Ta să facă ce vrea cu mine!» Aşa că eu nu ştiu ce voi deveni. Doresc, însă, ca dragostea lui Dumnezeu să lucreze”.

10. Următoarele cuvinte ale Bătrânului Porfirie asupra umilinţei merită să fie citate: “Ascultarea duce la smerenie, smerenia la discernământ, discernământul la intuiţie şi intuiţia la clarviziune. Să fim smeriţi, dar să nu discutăm asupra smereniei. Discuţiile asupra smereniei sunt o capcană a diavolului, şi duc la deznădejde şi la inerţie duhovnicească, pe când adevărata smerenie duce la nădejde şi la împlinirea pruncilor lui Hristos. Pentru ca un om să se schimbe, trebuie ca harul lui Dumnezeu să vină asupra lui şi pentru ca harul să vină, trebuie să te smereşti. Creştinii trebuie să evite religiozitatea bolnăvicioasă, atât aerul de superioritate pentru virtuţile lor cât şi complexul de inferioritate din cauza păcatelor lor. Una este complexul de inferioritate şi alta smerenia. Una este melancolia şi alta pocăinţa!”

11. Bătrânul Ioil zicea adesea despre sine: “Eu mă asemăn cu un arici. Când îl observi, calci pe un spin şi sângerezi”. Alteori, argumentând viaţa călugărească, explica: “Fără umilinţă, omul nu poate vedea faţa lui Dumnezeu. Pentru trup, smerenia stă în ajunare, priveghere, în a duce o viaţă aspră şi austeră, în a practica în general, asceza. Smerenia, pentru suflet, constă în a trăi retras. Asceza şi viaţa retrasă, iată două mijloace care păstrează atât trupul cât şi sufletul în smerenie. Acestea două îl fac pe călugăr: el îşi smereşte trupul prin asceză şi sufletul prin viaţă retrasă”.

12. Acelaşi Bătrân face deosebire între demnitatea omului şi demnităţile din lume: “În lume sunt oameni care posedă anume demnităţi şi alţii care nu posedă. Primii, orice s-ar întâmpla şi oriunde ar fi, sunt respectaţi şi iubiţi. Dacă vor sau nu, demnitatea respectivă în mod natural îi plasează în prim plan, în avanscenă. Pe de altă parte, cei ce n-au demnităţi, curg ca o contragreutate în apele societăţii şi se cufundă. Neavând demnităţi, care să-i situeze în prim plan, le caută cu îndârjire. Demnităţile lumii sunt pentru ei ca un dop de plută: cu cât este mai mare, cu atât mai mult speră să readucă contragreutatea la suprafaţă, care prin ea însăşi nu poate decât să rămână la fund! Acesta este motivul pentru care mulţi se zbat pentru dobândirea demnităţii lumeşti. Una este demnitatea şi altceva demnităţile lumeşti!”

13. Bătrânii aveau o părere proastă despre ei înşişi. Bătrânul Ieronim zicea în felul său caracteristic: “Aş vrea să fiu un vierme al pământului pe care toţi îl strivesc. Aş vrea ca nimeni să nu-mi dea atenţie şi ca nimeni să nu mă iubească. Eu vreau să-L iubesc doar pe Dumnezeu, eu vreau să-L văd doar pe Dumnezeu!”

14. Bătrânul Epifanie repeta adresa: “Am făcut un acord cu Dumnezeu. Eu să-mi golesc buzunarele şi El să mi le umple. Dumnezeu n-a trădat niciodată acordul, dar eu da! Şi Dumnezeu nu S-a plâns!”

15. Bătrânul Iacob proceda la fel şi zicea: “Sume considerabile de bani au trecut prin mâinile mele, dar toate au destinaţia lor: suferinzii, săracii, cei ce au nevoie. În fiecare lună eu dau cele necesare, hrană şi bani, la familiile care au nevoie. Îi dau un ban lui Dumnezeu şi El îmi restituie zece!”

16. Bătrânul Gheorghe vorbea adesea de milostenie: “Dacă te rogi fără a face milostenie, rugăciunea ta este o lucrare moartă. Mâna ta să fie mereu deschisă pentru a da! Faceţi milostenie cu văduvele şi orfanii. Milostenia şi rugăciunea au aceeaşi valoare”.

17. Când se preocupă să facă milostenie, o seamă de creştini aleg persoanele. Bătrânul Ieronim dă sfatul tocmai invers: “Când faci milostenie, nu căuta dacă persoana respectivă este vrednică sau nu. Dă ce poţi, fără a face deosebire între oameni! Milostenia spală sumedenie de păcate”. Şi adăuga: “Dacă-ţi oferă cineva ceva primeşte, ca să nu opreşti harul lui Dumnezeu să se coboare peste cele ce dă, iar tu, în felul acesta vei arăta că eşti smerit. Dacă n-ai deja ceea ce ai primit, păstrează. Dacă ai deja, dă-le celui ce n-are”.

 

(Andrei Andreicut-Cuvintele Batranilor)

AM REVENIT LA BRAN

 Drumul spre casa

Azi s-a terminat minivacanța de Rusalii. Proiectul inițial a fost altul, ceva cu cine festive in cele trei zile, cu berbecuț la protap, bălăceală la piscina, etc., însă in ultimul moment (aducă vineri), proprietarul vilei a anuntat că a anulat tot (nici nu am reținut motivul) și oferă doar cazare cu mic dejun și cină la cerere. Soțul s-a cam supărat și a vrut să anuleze. Lasă că e bine, Domnul știe ce este bine. Nu anulam, ci mergem. Știm că vila are o cazare excelenta, știm gazda ca este amabila, știm că mâncarea este buna, iar la final vom ieși mai bine din punct de vedere financiar.

Pot sa spun că a fost cea mai buna decizie, pentru că au fost zile pline de bucurie și aventura. Deși a fost cald, nici nu am simțit căldură.

In aceasta dimineața am pornit spre casa, nu înainte de a servi micul dejun pe terasa, ascultând ropotul ploii și bucurandu-ne din plin de răcoare.

Știam că la biserica din Predelut Sfânta Liturghie este frumoasa, iar biserica este mare (nu se putea sta afara din cauza ploii), așa că acolo am fost la slujba.

După slujba am pornit spre casa pe traseul ales de Waze, adică spre Cheia. Și dacă tot am mers pe acolo, am urcat și la Muntele Roșu, unde ne-am plimbat aproximativ o ora.

Înainte de a ajunge la Cheia, ne-am întâlnit pe drum și cu ursul.

In continuare drumul a fost aglomerat, însă cu răbdare și cu ajutorul lui Waze, am ajuns casa. De mâine o noua săptămână de lucru, însă weekendul următor ne așteaptă o noua ieșire, de data aceasta împreună cu copiii și nepoții.

Cuvintele Batranilor (VI)

 Pentru Sarbatoarea Sfintei Treimi, Nasterea Sfantului Proroc Ioan Botezatorul, aducerea moastelor Sfantului Mare Mucenic Ioan de la Suceava si pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Niceta de la Remesiana Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Sfanta Impartasanie

 1. Bătrânul Amfilohie zicea: “Când omul se împărtăşeşte, primeşte forţă, este iluminat, contemplă orizonturi largi, simte bucurie, funcţie de dispoziţia sa interioară şi de înflăcărarea sa. Unul simte bucurie şi odihnă, altul simte pace, celălalt dorinţa de a se consacra lui Hristos şi o milă inefabilă pentru toţi. Personal, atunci când mă aflu foarte obosit, după Sfânta Împărtăşanie, mă simt ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat!”

2. Această experienţă duhovnicească a Bătrânului Iacob are un interes aparte: “Când mi-am început viaţa preoţească în mănăstire, în afară de ceasuri, era rânduită slujirea zilnică a Sfintei Liturghii. Începeam slujba noaptea şi terminam Liturghia înainte de a se face ziuă. Împărtăşindu-mă în fiecare zi cu Sfintele Taine, simţeam o aşa mare putere în mine încât eram ca un leu. Sufletul meu ardea de o asemenea flacără dumnezeiască încât, toată ziua, nu-mi era nici foame, nici sete şi nu simţeam nici căldura, nici frigul. Neobosit, lucram de dimineaţa până seara. Chiar şi vara, când după masă părinţii se odihneau în chiliile lor, căutând un pic de răcoare, eu transportam pământ fertil şi îngrăşământ în grădinile pe care le cultivam în afara mănăstirii”.

3. Acelaşi Bătrân ne descoperea acest fapt impresionat: “Când dădeam Sfânta Împărtăşanie credincioşilor, nu le vedeam niciodată faţa; în acelaşi timp gândul îmi spunea uneori să privesc faţa celor ce se apropiau de Sfânta Cuminecătură. Vedeam atunci lucrul următor: unul avea cap de câine, altul semăna cu o maimuţă, alţii aveau înfăţişarea înspăimântătoare a deferitelor animale. Dumnezeul meu, ziceam eu, aceştia sunt oameni. Cum se face că au chip de animale? Numeroşi alţii înaintau pentru a se împărtăşi cu un chip luminat şi voios, care strălucea ca soarele după ce se împărtăşeau”. Altă dată, Bătrânul ne-a destăinuit aceasta: “Întro zi am văzut un cheag de sânge pe disc, l-am arătat unui frate, şi a dispărut puţin după aceea”.

4. Creştinii încă n-au înţeles că Sfânta Împărtăşanie este una dintre Tainele obligatorii ale Bisericii. Cei mai mulţi nu se împărtăşesc cum ar trebui. Bătrânul Filotei zicea referitor la acest subiect: “Din necredinţă şi lipsă de evlavie, uni nu se împărtăşesc deloc. Alţii, din ignoranţă, lipsă de credinţă şi neglijenţă, prin lipsa de dragoste adevărată şi curată faţă de Dumnezeu, se împărtăşesc o dată sau de două ori pe an. Şi atunci din obişnuinţă, fără frică de Dumnezeu, fără credinţă şi fără dragoste. Este o situaţie tristă şi vrednică de plâns când preotul, deschizând uşile împărăteşti, îi pofteşte pe credincioşi să se împărtăşească şi nimeni nu se apropie!”

5. Bătrânul Ieronim sublinia: “Cel ce se împărtăşeşte trebuie să simtă înainte frică de Dumnezeu, evlavie şi căinţă. Iar, după împărtăşire, trebuie să simtă pace, bucurie şi dorinţa de a nu vorbi cu nimeni”.

 

(Andrei Andreicut-Cuvintele Batranilor)

AM REVENIT LA BRAN (II)

 Relaxarea si odihna au continuat

Daca ieri ne-am plimbat prin Bran si am facut o usoara drumetie, azi am inceput ziua cu participarea la Sfanta Liturghie, Si, am ales sa mergem la Manastirea Cristianu cu hramul Sfantul Efrem cel Nou, stiind ca acolo este un altar de vara si putem sta afara. Numai ca, in momentul in care am ajuns, la manastire era o mare de oameni, iar la umbra nici poveste sa gasesti un loc. Am intrat in micuta bisericuta sa ne inchinam si am vazut ca este racoare si foarte putina lume, asa ca am ramas in biserica. Liniste si racoare, tocmai bine pentru a asculta slujba.

De la manastire, am facut un mic popas la pensiune pentru a ne schimba si am pornit spre pensiunea Brandenberg pentru a servi un pranz usor: o ciorba de burta si o cafea fara cofeina.

In zona se tot poveste despre frumusetea satelor Fundata, Sirnea, Pestera, Magura. Venim in zona Branului de ceva ani, insa niciodata nu am vizitat aceste sate. Am pornit la drum spre Fundata, dar fiind aglomeratie, ne-am oprit la Sirnea. Un sat cu un peisaj incantator. Foarte aproape de Sirnea, la Ursa mica este si un Glamping Resort ce dispune de corturi si bungalouri. Desi initial am zis sa mergem sa vizitam, dupa plimbarea prin satul Sirnea am renuntat.

In centrul satului Sirnea este un panou cu sapte trasee ce se pot face la pas prin sat si imprejurimi. Am parcat masina si am pronit pe primul traseu, cu ideea de a vedea frumusetea satului.

indicatorul traseului este omul albastru cu rucsac 

Numai ca, in drumul nostru, am gasit un centru de inchirieri biciclete, asa ca am schimbat programul: ne-am plimbat prin sat cu bicicleta.

A fost o cursa minunata pe cararile satului, printre case si fanete. Drumul pietruit (ca la tara), mi-a adus aminte de copilarie, de vechea bicicleta Pegas (verde si cu sa lunga) si de numeroasele drumuri pe care le faceam cu ea.

Dupa ce am predat bicicletele, la recomandarea domnului de la Centru de inchirieri, am pornit la o noua drumetie: pe langa Magazinul Mixt din Centru am mers cativa pasi, apoi am urcat scarile pana la biserica si am continuat aproximativ 10 minute pana la Monumentul din sat. De aici priveslistea este feerica. Se vede intregul culoar Rucar-Bran si toate satele. In micuta drumetie pot spune ca ne-au tiuit urechile de liniste. Singurele zgomote erau: fosnetul vantului, bazaitul gazelor si, din cand in cand, in departare se auzea talanga unei vacute sau latratul unui catel.

Cand am ajuns pe pajiste, am simtit nevoia sa merg desculta prin iarba, lucru pe care nu l-am facut de zeci de ani. Minunata senzatie.

Dupa ce ne-am tras sufletul și am admirat peisajul încântător, am pornit spre pensiune rupti de oboseala, lesinati de caldura, dar foarte fericiti.

La intoarcere am facut o mica oprire la Festivalul “Un’te duci tu mielule” pentru a savura doi mici si o racoritoare, toate in acorduri de muzica populara. Eram rupti de foame si de sete.

Ajunsi la pensiune, ne-am odihnit si am incheiat aceasta zi minunata cu o cina usoara si cateva pagini citite.

Mâine pornim spre casa, însă vom începe săptămâna cu bateriile încărcate, pregătiți pentru conservele de caise, vișine și zmeură.