POSTAREA DE DIMINEATA

 

Acatistul zilei – 3 august

 Pentru rugaciunile Sfintei Cuvioase Teodora din Tesalonic ale Sfintei Salomeea, ironista, ale Sfantului Cuvios Dalmat, ale Sfantului Cuvios Faust si ale Sfantului Cuvios Isaachie, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, milueste-ne pe noi pacatosii.

 

ACATISTUL SFINTEI TEODORA DIN TESALONIC (3 august)

 

După obişnuitul început se zic Condacele şi Icoasele

Condacul 1:

Crucea necazurilor punând-o pe umerii tăi Hristos, nu te-ai lăsat biruită de deznădejde, ci ai răbdat cu vitejie toate încercările vieţii, şi astfel ai dobândit cununa sfinţeniei, Sfântă Teodora. Iar noi, alergând la tine, nădăjduim că nu ne vei lăsa fără ajutor, şi pentru aceasta îţi cântăm: Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului! 

Icosul 1:

Mama ta, preoteasa Hrisanti, a trecut la Domnul după ce te-a născut, şi orfană de mamă fiind ai crescut ocrotită de iubirea maicii duhovniceşti primite la botez, care te-a crescut ca pe o mlădiţă binecuvântată a Bisericii, naşa ta Teopisti, care te laudă împreună cu noi aşa:

Bucură-te, mărgăritar al cinului monahicesc,

Bucură-te, că traiul tău pe pământ a fost îngeresc,

Bucură-te, că numele tău de botez, Agapi, a fost al iubirii dumnezeieşti,

Bucură-te, că iubirea către cele sfinte te-ai nevoit să o sporeşti,

Bucură-te, vlăstar al unei familii sporite în sfinţenie,

Bucură-te, a sfintelor cuvioase duhovnicească rudenie,

Bucură-te, că familia voastră a fost o biserică vie,

Bucură-te, că astăzi despre nevoinţele voastre în toată lumea se ştie,

Bucură-te, că pe Dumnezeu împreună cu fratele tău Ştefan L-ai slăvit,

Bucură-te, că el a luat cununa muceniciei, aşa cum mult a râvnit,

Bucură-te, că îi ajuţi pe copiii şi pe tinerii apăsaţi de nevoi,

Bucură-te, că pentru rugăciunile tale suntem ocrotiţi noi,

Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 2-lea:

Bătrânul pustnic, duhovnicul tău, te-a binecuvântat să mergi pe calea familiei, spunându-ţi că „nunta este o taină şi încă o mare taină”, dar te-a şi înştiinţat prooroceşte că Dumnezeu nu va trece cu vederea râvna ta de a duce viaţă călugărească. Şi, văzând ascultarea ta, noi Îi cântăm Lui: Aliluia! 

Icosul al 2-lea:

Mulţi creştini arată prin faptele lor că nunta e o cale a leneviei şi a înrobirii de cele lumeşti, tu însă ne-ai mărturisit, asemenea sfinţilor din veacurile de prigoană, că familia e chemată de Dumnezeu la sfinţenie. Cum ai trăit ca un înger în trup, soţie şi mamă fiind? Căci pentru nevoinţele tale îţi cântăm:

Bucură-te, că soţie fiind ai urmat monahiilor în ascultarea de Dumnezeu;

Bucură-te, că spre plinirea poruncilor te-ai ostenit mereu;

Bucură-te, adeverire a curăţiei nunţii celei legiuite;

Bucură-te, că ai adunat virtute lângă virtute;

Bucură-te, chip al femeii creştine şi al sufletului smerit;

Bucură-te, că binecuvântarea cerească din belşug te-a acoperit;

Bucură-te, că soţul ţi-a fost de Dumnezeu rânduit;

Bucură-te, că nu după voia voastră, ci după voia cerească aţi trăit;

Bucură-te, că, luând drumul pribegiei, în Tesalonic v-aţi statornicit;

Bucură-te, că ocrotirea Sfântului Mucenic Dimitrie v-a odihnit;

Bucură-te, pavăză a celor care vor să se căsătorească;

Bucură-te, icoană a soţiilor care duc viaţă creştinească;

Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului! 

Condacul al 3-lea:

Neştiind cum să îşi crească copiii în aceste vremuri de împuţinare a credinţei, la tine aleargă mulţimile de creştini, minunându-se că şi fiica ta, Teopisti, a intrat în soborul sfinţilor, iar acum împreună cu tine Îl slăveşte pe Cel ce toate le rânduieşte spre mântuirea noastră, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Necunoscând iubirea mamei tale trupeşti, ai cunoscut însă iubirea naşei tale Teopisti, arătând că legătura dintre copii şi naşii lor trebuie să stea sub semnul lui Hristos, şi nu sub semnul darurilor degrab trecătoare. Şi, simţind în viaţa ta lucrarea Părintelui Ceresc, ai stăruit în rugăciune pentru ca şi fiii tăi să trăiască după voia Sa sfântă, şi pentru aceasta te lăudăm aşa:

Bucură-te, a inimilor înviforate grabnică alinare;

Bucură-te, a părinţilor credincioşi sprijinitoare;

Bucură-te, călăuzitoare a copiilor creştini pe drumul mântuirii;

Bucură-te, îndrumătoare a părinţilor pe calea rugăciunii;

Bucură-te, aducătoare de linişte în casele dezbinate;

Bucură-te, împăciuitoare a sufletelor tulburate;

Bucură-te, că părinţii te cheamă să veghezi asupra caselor lor;

Bucură-te, însoţitoare a fiilor pe scara virtuţilor;

Bucură-te, al familiilor evlavioase oaspete ceresc;

Bucură-te, rugătoare pentru mântuirea neamului creştinesc;

Bucură-te, că lanţurile patimilor prin rugăciunile tale se rup;

Bucură-te, împreună cu Sfânta Teopisti, fiica ta după trup;

Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 4-lea:

Durerea pierderii celor doi fii ai tăi şi a socrilor care te-au crescut ca pe o fiică bună a lor nu te-a îngenuncheat, ci ai răbdat cu inimă tare, şi atunci pe fiica ta Teopisti ai închinat-o Domnului prin mâinile Cuvioasei Ecaterina, iar pe soţul tău Ioan l-ai îmbărbătat, ca să Îi cânte împreună cu tine Domnului, Celui ce poartă grijă de toate: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Noi cârtim şi la cele mai mici valuri care se ridică asupra noastră, tu însă ne eşti pildă de răbdare şi de credinţă, căci nu te-ai mâniat pe Dumnezeu şi nici nu ai cârtit, lăsând deznădejdea să te cuprindă. Iar virtuţile tale strălucesc înaintea noastră ca nişte făclii în întuneric, şi pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, nou Iov acoperit de al răbdării nor;

Bucură-te, învăţându-ne să înfruntăm al vieţii vifor;

Bucură-te, că, purtând crucea durerilor, Împărăţia Cerurilor ai dobândit;

Bucură-te, veselindu-te acum de frumuseţi de negrăit;

Bucură-te, că putere ai primit pentru că viaţa lui Hristos ţi-ai încredinţat;

Bucură-te, că moartea celor doi copii şi a socrilor tăi ai răbdat;

Bucură-te, că Domnul ţi-a primit nesângeroasa mucenicie;

Bucură-te, că ai fost răsplătită cu netrecătoare bucurie;

Bucură-te, că, femeie fiind cu firea, pe soţul tău l-ai îmbărbătat;

Bucură-te, că prin cuvintele tale şi prin pilda ta l-ai ajutat;

Bucură-te, că pentru puţine suferinţe veşnic te desfătezi;

Bucură-te, că spre urmarea răbdării tale ne îndreptezi;

Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 5-lea:

Aşa cum după moartea mamei tale părintele Antonie, tatăl tău, s-a grăbit să depună voturile monahale înainte de a o înmormânta, tot aşa şi tu când ai rămas văduvă ţi-ai îndreptat paşii spre mănăstire, căci ai însetat după viaţa monahală precum însetează cerbul după izvoarele apelor, şi L-ai slăvit pe Dumnezeu prin cântarea: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Intrând tu în Mănăstirea Sfântului Arhidiacon Ştefan, Cuvioasa stareţă Ana l-a auzit pe sfântul mucenic zicându-i prooroceşte din icoană: „Rânduieşte-o degrabă pe Teodora în obştea noastră, că e darul lui Dumnezeu pentru mănăstire şi pentru oraşul Tesalonic, după Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”. Iar noi, ştiind că proorocia s-a împlinit, îţi zicem cu inimile pline de bucurie unele ca acestea:

Bucură-te, că ai purtat cu cinste a văduviei haină;

Bucură-te, că intrând în mănăstire ţi-ai împlinit dorinţa cea de taină;

Bucură-te, că Sfântul Mucenic Ştefan în mănăstirea sa te-a primit;

Bucură-te, că la tunderea în monahism numele de Teodora ţi-a fost rânduit;

Bucură-te, că numele te arată că eşti pentru noi dar de la Dumnezeu;

Bucură-te, între cer şi pământ minunat curcubeu;

Bucură-te, a Tesalonicului cerească ocrotitoare;

Bucură-te, a celor ce se roagă ţie din ispite scăpare;

Bucură-te, limpezire a inimilor care chemarea nu şi-o înţeleg;

Bucură-te, sfătuitoare a celor ce calea monahală o aleg;

Bucură-te, că alungi gândurile de nestatornicie ale începătorilor;

Bucură-te, că te rogi pentru luminarea povăţuitorilor;

Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 6-lea:

Ai trecut de la mucenicia nesângeroasă a familiei la mucenicia nesângeroasă a călugăriei, sporindu-ţi nevoinţele pentru a-i urma pe sfinţii din vechime. Nu ţi-ai cruţat trupul, pentru a dobândi cununa care nu s-a luat de la tine şi pentru a-L lăuda pe Dumnezeul cel Adevărat împreună cu toţi îngerii şi sfinţii, zicând: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Ascunzând cu smerenie de oameni faptele tale cele bune, ne eşti pildă de smerenie şi dascăl al luptei cu patimile. Tu ne arăţi că numai lepădându-ne de mândrie putem să Îl primim pe Hristos în inimile noastre, iar noi îţi aducem cântări de laudă:

Bucură-te, că puterea lui Dumnezeu te-a umbrit la fiecare pas;

Bucură-te, că neclintită în hotărârea ta de a te nevoi ai rămas;

Bucură-te, că pofta trupului ţi-ai stins cu mulţimea nevoinţelor;

Bucură-te, slugă răsplătită pentru înmulţirea talanţilor;

Bucură-te, că trăind după Evanghelie ai fost exemplu credincioşilor;

Bucură-te, că prin nevoinţele tale ai predicat monahiilor;

Bucură-te, că prin rugăciune ai devenit stâlp de foc;

Bucură-te, că Dumnezeu n-a ţinut lumina ta sub obroc;

Bucură-te, că pentru jertfelnicia ta ai fost chemată să porţi jugul stăreţiei;

Bucură-te, că ai fugit de această cinste pentru a nu pierde cununa smereniei;

Bucură-te, că îi chemi pe pelerini să se închine la moaştele tale sfinte;

Bucură-te, că eşti vas ales al Cerescului Părinte;

Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 7-lea:

Nu numai cu patimile te-ai luptat vitejeşte, o, Sfântă Teodora, ci şi cu mulţimea gândurilor care împrăştie mintea, trăgând-o spre cele de jos şi îndepărtând-o de rugăciune, dar ţi-ai descoperit cu smerenie gândurile stareţei tale, care s-a bucurat de curăţia sufletului tău, zicând în cămara inimii: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Departe de taina sfintei spovedanii prea multă vreme stând, ni se împuţinează râvna pentru cele duhovniceşti şi ne lăsăm în voia cugetelor păcătoase. Drept aceea, la tine alergăm, Sfântă Teodora, cerându-ţi să te rogi să avem zdrobire de inimă pentru păcatele noastre şi putere să ne spovedim cum se cuvine, ca să îţi putem cânta unele ca acestea:

Bucură-te, că le-ai sfătuit pe surorile şi maicile din obşte mintea să îşi curăţească;

Bucură-te, că stareţa Ana v-a dus pe calea cea împărătească;

Bucură-te, că împotriva cugetelor păcătoase ai luptat;

Bucură-te, Cuvioasă, că mintea spre cele înalte ai ridicat;

Bucură-te, că păzindu-ţi mintea ai ajuns la curăţia simţurilor;

Bucură-te, că pe păcătoşi îi îndemni spre mărturisirea păcatelor;

Bucură-te, că din tinereţe ai cunoscut folosul spovedaniei;

Bucură-te, că alergând la duhovnic ai cunoscut şi puterea tainei;

Bucură-te, de fiecare dată când un fiu risipitor se întoarce la Părintele său;

Bucură-te, că el scapă atunci din lanţurile duhului celui rău;

Bucură-te, al duhovnicilor sprijin prin rugăciune;

Bucură-te, a ucenicilor înneguraţi de ispite mângâiere;

Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 8-lea:

Văzându-te pregătită pentru aspra nevoinţă a tăcerii, Cuvioasa Ana ţi-a cerut să nu mai vorbeşti defel cu fiica ta, pe care o ai adus-o în Mănăstirea Sfântului Ştefan, şi amândouă aţi dus cu răbdare acest canon vreme de cincisprezece ani, deşi aţi vieţuit în aceeaşi chilie, dând prilej celorlalte maici să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Degeaba ne înfrânăm de la bucate dacă nu ne înfrânăm limba, căci vorbirea fără măsură şi cleveteala alungă plata postirii. Povăţuiţi fiind de vieţuirea ta, încercăm să urmăm ascultării şi dreptei tale socotinţe, pentru a-ţi putea cânta cu sufletele acoperite de harul dumnezeiesc:

Bucură-te, că nu ai cârtit când stareţa ţi-a cerut să nu mai vorbeşti cu fiica ta;

Bucură-te, că pe cât de grea a fost ascultarea pe atât de mare şi cununa;

Bucură-te, că pentru supunerea voastră în smerenie aţi sporit;

Bucură-te, că faptele tale mai mult decât cuvintele au vorbit;

Bucură-te, că prin răbdarea ta le-ai învăţat pe maici ascultarea;

Bucură-te, că, inima ta de mamă fiind greu încercată, ai ţinut tăcerea;

Bucură-te, că ai adunat la luptele tale şi această biruinţă;

Bucură-te, cu toţi sfinţii şi cuvioşii care au ţinut a tăcerii nevoinţă;

Bucură-te, că, nevorbind între voi, aţi vorbit cu Mirele Hristos;

Bucură-te, că, primind apoi dezlegare să vă vorbiţi, nu aţi vorbit fără folos;

Bucură-te, că lăuntric aţi păstrat calea tăcerii, de împrăştiere fugind;

Bucură-te, văzându-i pe creştini după liniştire râvnind;

Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 9-lea:

Ai ţinut încă de la începutul vieţii tale poruncile lui Dumnezeu, iar de la intrarea în mănăstire ai urcat mai sus pe scara ascultării. Iar atunci când, neavând binecuvântare, ai mutat salteaua pe care dormeai, ca să nu se ude, stareţa te-a trimis să îţi petreci noaptea sub cerul liber, iar tu nu te-ai împotrivit, ci I-ai adus lui Dumnezeu lauda: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Neliniştindu-se din pricina grijii pentru tine şi neputând să doarmă ştiind că stăteai afară, în frigul cel necruţător şi în furtuna care deşerta ploaia peste întreaga mănăstire, sora Harito te-a văzut acoperită de o mantie luminoasă şi purtând o cunună strălucitoare, de care minune uimindu-ne îţi zicem:

Bucură-te, că ai petrecut noaptea în mijlocul furtunii;

Bucură-te, izbăvindu-i pe cei care trăiesc în întunericul minciunii,;

Bucură-te, că pentru lepădarea de sine te-ai învrednicit de daruri cereşti;

Bucură-te, că ai ascultat tainice cântări îngereşti;

Bucură-te, că, robindu-te lui Hristos, ai dobândit libertatea cea adevărată;

Bucură-te, că, smerindu-te, ai fost de Dumnezeu la loc de cinste înălţată;

Bucură-te, arătându-ne cea mai simplă cale spre desăvârşire;

Bucură-te, trâmbiţă a ascultării în fiecare mănăstire;

Bucură-te, că pentru duhovnici te rogi să aibă harul povăţuirii;

Bucură-te, că tuturor creştinilor le vorbeşti despre puterea ascultării;

Bucură-te, rază de soare în inimile de mândrie împietrite;

Bucură-te, bunăvestire a sălăşluirii lui Hristos în inimile smerite;

Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 10-lea:

„Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase, ajută-mă şi ia de la mine pe duşmanul cel viclean”, te-ai rugat cu zdrobire când diavolul vroia să sădească în pământul inimii tale gânduri de hulă împotriva lui Dumnezeu. Dar tu ai surpat cursele lui, închinându-te cu credinţă Ziditorului a toată lumea, care te-a acoperit de frig şi de ploaie şi de lucrarea diavolului, şi cântându-I: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Grele pătimiri ai răbdat de la asupritorul diavol, dar grabnic a fost şi sprijinul dumnezeiesc, pentru că numele lui Hristos chemând şi închinându-te, ispititorul mugind ca o fiară a plecat, lăsând în urmă o duhoare de nedescris, iar stareţa ţi-a îngăduit să te întorci în mănăstire. Pentru care biruinţă îţi zicem:

Bucură-te, că de mustrarea aspră a stareţei tale nu te-ai tulburat;

Bucură-te, că de ispitele drăceşti harul te-a acoperit;

Bucură-te, că şi pe fiica ta, Sfânta Teopisti, o ai călăuzit;

Bucură-te, că să nu se teamă de puterea îngerilor căzuţi o ai sfătuit;

Bucură-te, că pe toţi ne îndemni să dobândim curaj duhovnicesc;

Bucură-te, că, rugându-te pentru noi, suntem ocrotiţi de soborul îngeresc;

Bucură-te, sfântă care îi tămăduieşti pe oamenii îndrăciţi;

Bucură-te, fulger care arzi legăturile celor ce sunt de duhuri rele chinuiţi;

Bucură-te, că ne ajuţi să ne ferim de cursele întunericului;

Bucură-te, ajutor al celor care vor să scape de chinurile iadului;

Bucură-te, luptător neînfricat din oastea purtătoare de stindarde cereşti;

Bucură-te, că celor care se roagă ţie cele de trebuinţă le dăruieşti;

Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 11-lea:

Ne temem de moartea năprasnică, Sfântă Teodora, şi cerem ajutorul tău, ştiind că mai dinainte ai spus celor din mănăstirea ta ziua şi ceasul în care vei părăsi această lume. Fii pavăză a noastră în vremea ispitelor, iar la ceasul despărţirii noastre de viaţa pământească fii alături de noi, ca să Îi cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu, Care te-a primit în Împărăţia Sa: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Cântare cerească răsunând din chilia ta s-a auzit în toată mănăstirea, atunci când sufletul tău a trecut la Mirele Ceresc, iar clopotul bisericii a bătut fără să fie atins de mână omenească, pentru că îngerii prăznuiau trecerea ta la Domnul şi îi îndemnau pe toţi cei necăjiţi să îţi cânte:

Bucură-te, că la moartea ta s-a auzit cântare îngerească;

Bucură-te, că bătaia clopotului a chemat poporul să te cinstească;

Bucură-te, că după moarte te-ai schimbat la chip, arătând ca în tinereţe;

Bucură-te, că ai rămas copilă la suflet şi la bătrâneţe;

Bucură-te, că sufletul ţi-a rămas tânăr, deşi părul ţi-a albit;

Bucură-te, că această minune curăţia sufletului tău a adeverit;

Bucură-te, că moartea nu a fost pentru tine decât un nou început;

Bucură-te, că dascăl iscusit cugetarea la moarte ai avut;

Bucură-te, clopot care întreaga viaţă pentru Dumnezeu ai bătut,;

Bucură-te, stâlpnic care pe stâlpul rugăciunii ai stătut;

Bucură-te, izbăvitoare a celor aflaţi în chinurile bolii;

Bucură-te, rugătoare pentru cei care se află pe patul morţii;

Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 12-lea:

Bucură-te, sfântă, îţi spunem ori de câte ori cugetăm la minunile tale cele de multe feluri, că mirul izvorât cu prisosinţă din sfintele tale moaşte şi din icoana ta a preînchipuit mulţimea minunilor tale, pentru care poporul binecredincios te laudă neîncetat şi lui Dumnezeu Îi aduce cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Vrând iconarul Ioan să picteze icoana ta şi neştiind cum ai arătat în viaţa pământească, te-ai arătat lui în vis în chipul unei monahii. Iar el, neştiind pe cine visase, s-a hotărât să picteze trăsăturile acelei maici în icoana ta, iar mai apoi s-a mirat aflând de la cei care te cunoscuseră că ai avut chipul precum cel pictat în icoană, şi s-a bucurat, iar noi pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, că iconarul ţi-a pictat icoana după ce în vis i te-ai arătat;

Bucură-te, că de asemănarea cu trăsăturile tale toţi s-au mirat;

Bucură-te, că mirul izvorât din icoană a fost a sfinţeniei tale pecete de netăgăduit;

Bucură-te, că, deşi mirul a şters frumuseţea icoanei, tămăduirile s-au înmulţit;

Bucură-te, împreună cu Sfânta Teodora, al Alexandriei odor;

Bucură-te, împreună cu Sfântul Teodor Studitul, apărătorul icoanelor;

Bucură-te, cu Marii Mucenici, Sfinţii Teodor Tiron şi Teodor Stratilat;

Bucură-te, că, auzind despre vieţuirea ta, duhovniceşte ne-am desfătat;

Bucură-te, că prin nevoinţele tale ai devenit liman duhovnicesc;

Bucură-te, că porţi de grijă ca o mamă celor ce se nevoiesc;

Bucură-te, că în vremuri de răcire a credinţei eşti a Bisericii întărire;

Bucură-te, a celor căsătoriţi stea şi a monahiilor sporire;

Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 13-lea:

O, Sfântă Teodora, ocrotitoare a monahiilor şi a monahilor, ajutătoare a mirenilor, sprijin al preoţilor şi al ierarhilor, primind această puţină rugăciune de la noi, ajută-ne să ne îndreptăm viaţa prin pocăinţă, prin nevoinţă şi rugăciune, ca împreună cu tine să Îi aducem Domnului cântarea: Aliluia!

Acest Condac se zice de trei ori. Apoi se zice Icosul 1: Mama ta, preoteasa Hrisanti, a trecut la Domnul… şi Condacul 1: Crucea necazurilor punând-o pe umerii tăi Hristos… Apoi se zice aceasta

 Rugăciune:

 Sfântă Teodora, izvorâtoare de mir şi mare făcătoare de minuni, la vreme de necaz la tine alergăm cu zdrobire de inimă, ştiind că mult i-ai ajutat pe toţi cei care ţi-au cerut ajutorul cu credinţă. Cum ai binecuvântat încă din timpul vieţii mănăstirea Sfântului Ştefan, aşa binecuvântează toate mănăstirile şi schiturile ortodoxe, pe toate monahiile şi pe toţi monahii, pe toţi cei începători în viaţa monahală, ca să rămână statornici pe calea cea îngustă pe care au pornit. Tu, care te-ai folosit de sfinţenia duhovnicului tău, ajută-i pe toţi preoţii să fie păstori pricepuţi ai turmelor pe care le păstoresc. Roagă-te, sfântă, pentru toţi ierarhii Bisericii lui Hristos, să rămână în dreapta credinţă şi să o mărturisească fără teamă la vreme de prigoană sau rătăcire.

Ai grijă de toate familiile creştine, de toţi părinţii şi de copiii lor. Îndepărtează de la ei toată tulburarea, toată ispita, toată cearta. Vezi şovăiala tinerilor care nu ştiu unde le e locul, în lume sau în mănăstire, şi roagă-te pentru ei, ca să îşi înţeleagă chemarea şi să facă întru toate voia lui Dumnezeu. Aşa cum pe fiica ta, Sfânta Teopisti, ai ajutat-o să urce pe scara virtuţilor, aşa ajută-ne şi pe noi, că greu e războiul care ne stă înainte. Povăţuieşte-ne pe calea smereniei, pe calea rugăciunii şi a nevoinţei. Alungă de la noi pe necuratul diavol, care vrea să ne facă de ruşine, aruncându-ne în tina păcatului.

Fii în faţa inimilor noastre ca o icoană vie, Sfântă Teodora, ca ducând noi lupta cea bună să ne învrednicim de raiul cel gătit sfinţilor şi de bucuria Împărăţiei Cerurilor, pe tine să te lăudăm, iar Dumnezeului cel în Treime lăudat să Îi aducem slavă şi închinăciune în vecii vecilor. Amin.

 (sursa: doxologia)

 

 

RECOMAND..

 

Printesa-Jude Deveraux

 

A fost atat de cald saptamana trecuta incat nu am avut chef de nimic, asa ca am citit. Azi va recomand “Printesa” de Jude Deveraux, o frumoasa poveste de dragoste dintre locotenentul J.T.Montgomery si Aria-printesa Lanconiei, presarata din plin cu situatii pline de umor.

POSTAREA DE DIMINEATA

 

Acatistul zilei – 2 august

 Pentru rugaciunile binecredinciosului Imparat Justinian cel Mare si ale Dreptului Gamaliel, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, milueste-ne pe noi pacatosii.

Nota: pentru ca in aceasta zi nu este acatist, am ales sa postez acatistul restant din data de 2 iunie

 Acatistul Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava

 

Troparul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, glasul al 4-lea:

Viaţa ta pe pământ bine cârmuind, pătimitorule, cu milostenii şi cu neîncetate rugăciuni şi lacrimi, şi iarăşi către pătimire bărbăteşte pornindu-te, necredinţa persienească ai mustrat. Drept aceea, Bisericii te-ai făcut întărire şi creştinilor laudă, Ioane, pururea pomenite.

 Condacul 1

Apărătorului şi sprijinitorului creştinătăţii, împotrivitorului şi surpătorului păgânătăţii, mucenicului celui de curând arătat, ostaşului lui Hristos celui adevărat, care ca un soare Bisericii Răsăritului a strălucit, şi pe credincioşi de veselie i-a umplut, toţi acum din suflet cântări de mulţumire şi de laudă să-i aducem, şi cu dorire să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

 Icosul 1

Îngerilor iubită şi plăcută a fost şi mai înainte de pătimire vieţuirea ta, purtătorule de chinuri al lui Hristos, Ioane. Căci cu trup material îmbrăcat fiind, viaţă îngerească pe pământ ai vieţuit, cu milostenii şi cu neîncetate rugăciuni, apoi şi cu chinuri. Pentru aceasta noi, după vrednicie, aceste laude aducem ţie:

Bucură-te, că, prin postirile şi rugăciunile tale cele necontenite, îngerilor te-ai asemănat;
Bucură-te, că prin milosteniile şi lacrimile tale pe demoni i-ai înfricoşat;
Bucură-te, că pe cei întristaţi i-ai mângâiat;
Bucură-te, că pe cei bolnavi i-ai ajutat;
Bucură-te, că în trup muritor te-ai arătat înger pământesc;
Bucură-te, căci cu mintea ai fost om ceresc;
Bucură-te, că din părinţi binecredincioşi ai răsărit;
Bucură-te, că dreapta credinţă până în sfârşit ai păzit;
Bucură-te, că din cetatea vestită Trapezunda ai ieşit;
Bucură-te, că prin toate faptele bune desăvârşit te-ai împodobit;
Bucură-te, că pe mare, neguţător iscusit ai fost;
Bucură-te, că neguţătoria sufletului bine ai chibzuit;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

 Condacul al 2-lea

Văzând, mucenice al lui Hristos, viclenia diavolului cea măiestrită asupra ta, prin cel de altă credinţă, ca să te depărteze de la dreapta credinţă, şi cu înţelepciunea dată ţie de la Dumnezeu, pricepând măiestriile lui, neprins de dânsele ai rămas cu harul Celui Preaînalt; pentru aceea ai şi cântat: Aliluia!

 Icosul al 2-lea

Cunoscând clevetirea ereticului Reiz, de trei ori fericite, adusă asupra ta la eparhul Cetăţii Albe, cel de credinţă otomană, cum că te-ai lepădat de adevărata credinţă creştinească, măcar că acela a te ademeni la aceasta în tot chipul s-a silit, tu nicidecum nu te-ai lăsat a fi biruit; pentru aceea după cuviinţă auzi de la noi acestea:

Bucură-te, că pe Reiz de mincinos l-ai vădit;
Bucură-te, că tu ca un turn ai rămas neclintit;
Bucură-te, că momirile eparhului întru nimic le-ai socotit;
Bucură-te, că toţi cei ce au văzut acestea, folos au câştigat;
Bucură-te, că soarelui şi luceafărului a jertfi nu ai voit;
Bucură-te, căci cu aceasta pe păgânul Cadiu l-ai dispreţuit;
Bucură-te, căci creator al acestora pe singurul Dumnezeu Cel în Treime L-ai mărturisit;
Bucură-te, că n-ai primit a defăima;
Bucură-te, că ai mărturisit credinţa cea adevărată;
Bucură-te, că de aici s-a pornit tiranul spre a te chinui;
Bucură-te, că ai mustrat pe eparhul înaintea tuturor;
Bucură-te, că pe el mai vârtos a se pleca ţie l-ai îndemnat;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 3-lea

De puterea harului Sfântului Duh fiind întărit, cu multă îndrăzneală către guvernator ai zis, viteazule ostaş al lui Iisus: „Nu crede, o, tirane, că eu mă voi lepăda vreodată de Hristosul meu şi că mă voi închina făpturii mai degrabă decât Creatorului; să nu-mi fie mie aceasta cât timp voi respira aerul acesta”; pentru care şi cu mare glas ai cântat: Aliluia!

 Icosul al 3-lea

Erai, o, purtătorule de chinuri al lui Hristos, când acestea le ziceai către eparh, vesel la faţă, şi fără de sfială sau frică; iar el, nemaiputând răbda şi de mânie aprinzându-se, a poruncit să fie aduse înaintea lui toiege multe şi de haine să fii dezbrăcat; dar tu, ca şi cum altul ar fi fost, aşa te aflai; pentru aceasta şi noi unele ca acestea zicem către tine:

Bucură-te, că, văzând toiegele acelea, nicidecum nu te-ai temut;
Bucură-te, că din vederea acelora mai tare te-ai împotrivit tiranului;
Bucură-te, că te-ai dezbrăcat de haine stricăcioase;
Bucură-te, că te-ai îmbrăcat în porfiră nepieritoare în ceruri;
Bucură-te, că ai fost ameninţat cu chinuri de moarte;
Bucură-te, că tiranul mai cumplit s-a întărâtat, pentru că tu nu ai băgat în seamă acestea;
Bucură-te, că ai înfruntat pe acesta înaintea tuturor celor ce erau de faţă;
Bucură-te, că pe tine te-ai mărturisit rob adevărat al lui Dumnezeu;
Bucură-te, că bine ai ţinut aşezămintele, pe care le-ai învăţat de la părinţii tăi;
Bucură-te, că n-ai primit a aduce jertfă zeilor guvernatorului;
Bucură-te, că ai zis păgânului să nu întârzie de a te chinui;
Bucură-te, căci cu aceasta te-a trimis mai degrabă la Împărăţia cerurilor;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

 Condacul al 4-lea

Creatorului mai ales decât creaturii ai zis, cu suflet vitejesc, o mult-pătimitorule, că te vei închina; pentru aceasta tiranul cel păgân, auzind astfel de cuvinte de la tine şi pierzând nădejdea a te îndupleca la voia sa, nebuneşte s-a aprins de mânie sălbatică şi a început să te chinuiască. Iar tu, mucenice al lui Hristos, bărbăteşte răbdând, cu veselie Celui ce te întărea pe tine ai cântat: Aliluia!

 Icosul al 4-lea

Inimă de diamant având, când ai pătimit pentru dragostea Celui dorit de tine, fericite al lui Hristos mucenice, întru nimic ai socotit chinurile, cu harul Lui fiind întărit; pentru aceea, ca peste o aspidă înveninată ai călcat, şi ai alergat spre mai cumplite chinuri cu bucurie; pentru care şi de la noi auzi acestea:

Bucură-te, că ai fost aşternut gol pe pământ spre chinuire;
Bucură-te, că ai avut ochii minţii sus la cer;
Bucură-te, căci cu toiege noduroase fără milă fiind bătut, n-ai slăbit;
Bucură-te, căci chinuitorii, cumplit bătându-te, au obosit;
Bucură-te, că vitejeşte ai răbdat să-ţi fie trupul zdrobit în bucăţi;
Bucură-te, căci cu acestea şi mai mult la mânie ai întărâtat pe tiranul;
Bucură-te, că de multe bătăi, cărnurile lipite pe toiege au fost aruncate sus în aer;
Bucură-te, căci cu aceasta ai adunat pe îngeri spre a se minuna;
Bucură-te, că ai roşit cu sângele tău pământul;
Bucură-te, căci cu aceasta ai strivit pe satana sub picioarele tale;
Bucură-te, că pentru aceasta I-ai mulţumit Stăpânului Hristos;
Bucură-te, că El te-a întărit a suferi alte chinuri mai cumplite;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

 Condacul al 5-lea

Auzindu-te cei ce te chinuiau, fiii pierzării, pe tine, mucenice, rugându-te lui Dumnezeu, s-au umplut de mai multă mânie şi mai cumplit te-au schingiuit, încât şi glasul ţi-a lipsit; iar tu, răbdătorule de chinuri, suferind cu bărbăţie chinul acesta, lui Hristos Celui ce te-a întărit, din adâncul inimii, ai cântat: Aliluia!

 Icosul al 5-lea

Cu lanţuri de fier din porunca guvernatorului fiind legat, ostaşule al lui Hristos, Ioane, ai fost aruncat în temniţă şi păstrat spre mai cumplite chinuri; şi tot trupul tău de bătăi fiind sfărâmat, a doua zi iarăşi la judecată ai fost adus; dar, stând înaintea tiranului cu faţa veselă, păgânul Cadiu s-a mirat foarte şi s-a înspăimântat. Pentru aceea şi noi cu laude ca acestea te întâmpinăm:

Bucură-te, că pentru Hristos ai fost legat cu lanţuri de fier;
Bucură-te, căci cu acelea ai înfricoşat de tot pe diavolul;
Bucură-te, că ai locuit în temniţă întunecoasă, închis fiind acolo;
Bucură-te, că după aceea te-ai sălăşluit în raiul cel luminos;
Bucură-te, căci, cu răni cumplite peste tot trupul fiind rănit, vesel te-ai arătat;
Bucură-te, că de aceasta păgânul tiran mult s-a mirat;
Bucură-te, că nu ai purtat grijă de vindecarea rănilor trupului tău;
Bucură-te, că prin aceasta sufletul tău mai frumos a înflorit;
Bucură-te, că omul tău cel din afară s-a stricat;
Bucură-te, că omul tău cel dinăuntru a luat acum mai bună înnoire;
Bucură-te, că tiranul a pregătit şi alte chinuri mai cumplite împotriva ta;
Bucură-te, că şi pe acelea tu le-ai primit cu dragoste;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

 Condacul al 6-lea

Având în minte bunătăţile, pe care vrei să le dobândeşti, mucenice al lui Hristos, vrednicule de laudă, înţelepţeşte ai răbdat toate schingiuirile, ruperile şi sfâşierea cărnurilor; pentru aceea tiranul, umplându-se nebuneşte de şi mai multă mânie şi răcnind ca o fiară sălbatică, a poruncit ca iarăşi să fii chinuit mai cu asprime şi fără de cruţare să fii bătut. Iar când se făceau acestea, tu cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

 Icosul al 6-lea

Atât de cumplit şi fără de cruţare ai fost bătut, răbdătorule de chinuri al lui Hristos, mucenice, încât şi cele dinăuntru ale tale s-au rupt; iar cei ce te chinuiau pe tine, obosind de atâta cruntă bătaie, se schimbau unii după alţii; dar tu, viteazule ostaş al lui Hristos, nicidecum nu ţi-ai schimbat gândul de la doritul tău Iisus; ci te rugai Lui mai cu dinadinsul în adâncul inimii tale, ca să-ţi dea răbdare până la sfârşit. Pentru aceasta şi noi, ajutaţi fiind de rugăciunile tale, zicem unele ca acestea:

Bucură-te, că tu nu ai pierdut răbdarea, cu cruzime fiind bătut pentru Hristos;
Bucură-te, că au obosit chinuitorii, cei ce te băteau;
Bucură-te, că aceia, ostenind, se schimbau unii după alţii;
Bucură-te, că mintea ta sta la Dumnezeu, Cel ce te întărea;
Bucură-te, că trupul tău a fost rănit şi sfâşiat până la cele dinăuntru;
Bucură-te, că Hristos cu harul Sfântului Duh te-a cercetat din înălţime;
Bucură-te, că toţi cei adunaţi la acea privelişte au înfruntat pe judecător, pentru o cruzime ca aceea;
Bucură-te, că din cer ţi-ai ţesut ţie haină nefăcută de mână;
Bucură-te, căci chinuitorii s-au săturat de a mai bate cinstitul tău trup;
Bucură-te, căci credincioşii s-au umplut de multă jale, văzându-te pe tine;
Bucură-te, că ai simţit pe trupul tău rănile lui Hristos;
Bucură-te, că şi El ţi-a gătit cunună neveştejită în ceruri;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

 Condacul al 7-lea

Nemaiavând păgânul tiran nici un fel de chin, o, de trei ori fericite mucenice, a poruncit să fie adus un cal neînvăţat şi sireap, şi sfintele tale picioare să fie legate tare de coada lui şi să te poarte şi să te târască pe toate străzile cetăţii; iar tu, ostaşule al lui Hristos, aşa fiind târât, te-ai făcut privelişte îngerilor şi oamenilor şi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

 Icosul al 7-lea

Străin cu adevărat şi neobişnuit chin s-a născocit ţie, pătimitorule al lui Hristos, păgânul Cadiu. Că târât fiind tu de cal în fuga mare pe la locurile cele aspre ale cetăţii, bucăţi de carne din trupul tău pe pietre rămâneau, capul ţi se zdrobea şi credincioşii cei ce te priveau s-au umplut de multă jale. Iar tu, având mintea ridicată către Dumnezeu, în taină te rugai Lui; de aceasta şi noi robii tăi minunându-ne, laude ca acestea aducem ţie:

Bucură-te, că prin chinuirea ta cea cumplită te-ai făcut mărturisitor al Sfintei Treimi;
Bucură-te, că prin răbdarea ta cea cu tărie te-ai arătat întemeietor al dreptei credinţe;
Bucură-te, că aprins ai fost de focul dragostei celei nespuse către Dumnezeu;
Bucură-te, că pentru Dânsul ai suferit sfărâmarea trupului tău;
Bucură-te, că te-ai făcut pricină de veselie îngerilor;
Bucură-te, că ai fost tristă privire credincioşilor;
Bucură-te, că, trântit fiind de pietre, capul tău cel sfânt s-a zdrobit pentru Hristos;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale s-a strivit de tot capul balaurului cel nevăzut;
Bucură-te, că pământul ca o boia s-a vopsit cu sângele cel curs din tine;
Bucură-te, că în Împărăţia cerurilor Hristos cunună acum ţi-a dăruit;
Bucură-te, că pentru Dânsul pe pământ ai pătimit;
Bucură-te, că împreună cu Dânsul în Împărăţia Lui te-ai sălăşluit;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

 Condacul al 8-lea

Văzându-te, mucenice al lui Hristos, neamul cel rău credincios când erai târât de cal pe străzile lor, unii te luau în batjocură, alţii îşi strâmbau feţele lor şi aruncau în tine cu ce aveau în mână, alţii făceau râs şi lucruri necuviincioase. Iar tu, viteazule ostaş, toate acestea cu bucurie şi cu mulţumire le răbdai, pentru Cel ce te întărea pe tine, cântând neîncetat: Aliluia!

 Icosul al 8-lea

Cu totul având pe Iisus în sufletul şi mintea ta, purtătorule de chinuri, şi luptele tale fiind acum spre sfârşit, unul din cei ce te batjocoreau, în casa sa alergând şi o sabie goală apucând, cu dânsa a tăiat cinstitul şi sfântul tău cap, şi astfel luminat ţi-ai dat sufletul în mâinile Celui dorit de tine; pentru care jertfă auzi şi de la noi acestea:

Bucură-te, că ai luat de la oameni înfruntare şi defăimare pentru Hristos;
Bucură-te, căci cu acestea ai urmat lui Iisus, Cel defăimat de ei;
Bucură-te, că ai fost lovit de ei, cu orice li se întâmplase a avea în mâini;
Bucură-te, că şi Hristos tot aşa a pătimit pentru noi păcătoşii;
Bucură-te, că neamul cel rău credincios cu sabia a tăiat cinstitul tău cap;
Bucură-te, că şi Iisus a încununat cu strălucită coroană sfântul tău creştet;
Bucură-te, că nevoinţa ta cea mucenicească acum s-a săvârşit;
Bucură-te, că eşti preamărit împreună cu mucenicii în locaşurile cele cereşti;
Bucură-te, că acum noi credincioşii te avem pe tine mijlocitor prea fierbinte către Dumnezeu;
Bucură-te, că rugăciunile tale către Dânsul sunt bineprimite;
Bucură-te, că amintirea ta se serbează în toată Biserica;
Bucură-te, că numele tău este mărit de toţi cei dreptcredincioşi;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

 Condacul al 9-lea

După tăierea cinstitului tău cap şi după despărţirea sfântului tău suflet de trup, mucenice prealăudate, trupul tău zăcea împreună cu capul cel tăiat, neîngropat şi în seamă nebăgat. Iar noapte făcându-se, o minune preamărită s-a văzut: asupra moaştelor tale ardeau făclii în chip de stâlp până la cer şi bărbaţi îmbrăcaţi în veşminte albe cădeau împrejurul trupului tău şi cântau cuvinte de negrăit, cu care împreună şi tu cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

 Icosul al 9-lea

Ritori cu frumoase cuvinte nu pot spune cântările pe care le cântau îngerii împrejurul moaştelor tale, mucenice de trei ori fericite; iar un oarecare iudeu, auzindu-i şi părându-i-se că sunt oameni pământeşti, a luat un arc şi a încercat a săgeta într-înşii; dar nimic n-a izbutit, ci mai vârtos s-a făcut vrednic de plâns în vederea tuturor. Pentru aceasta şi noi, de o minune ca aceea înspăimântându-ne, zicem ţie unele ca acestea:

Bucură-te, că de îngeri te-ai învrednicit a fi petrecut;
Bucură-te, că Hristos a privit din cer spre moaştele tale;
Bucură-te, că deasupra moaştelor tale s-a văzut stâlp de foc până la cer;
Bucură-te, că minunea aceasta a înspăimântat pe mulţi;
Bucură-te, că iudeul acela a fost pedepsit de puterea dumnezeiască;
Bucură-te, că aceasta s-a făcut spre mai multa laudă a moaştelor tale;
Bucură-te, că tot poporul a alergat să privească pe iudeul acela;
Bucură-te, că după mărturisirea lui, înaintea tuturor, a fost dezlegat de pedeapsă;
Bucură-te, că tiranul, fiind înştiinţat de această minune, mult s-a temut;
Bucură-te, că din această pricină a poruncit creştinilor să te înmormânteze;
Bucură-te, că, îngropat fiind, Biserica a primit cinstitul tău trup;
Bucură-te, că sfântul tău suflet s-a odihnit în locaşurile cele cereşti;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

 Condacul al 10-lea

O, mucenice mult-pătimitorule, trădătorul şi vânzătorul tău, vrând într-una din nopţi să fure cinstitul şi preachinuitul tău trup şi la patria sa să-l ducă, tu, ostaşule al lui Hristos, te-ai arătat degrabă în somn preotului bisericii aceleia şi de aceasta l-ai înştiinţat; iar el îndată a alergat la biserică şi cinstitele tale moaşte din mâinile lui le-a apucat; pentru care, bucurându- se, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

 Icosul al 10-lea

Preţioasele şi sfintele tale moaşte, prin purtarea ta de grijă, mucenice al lui Hristos, scăpând neluate de cei de alt neam, înăuntrul altarului au fost duse şi aşezate în Sfânta Masă, unde totdeauna pentru mântuirea noastră Se jertfeşte Mielul lui Dumnezeu, Căruia şi tu te-ai adus jertfă. Credincioşii fiind înştiinţaţi de aceasta, au lăudat pe Atotputernicul Dumnezeu, Cel ce măreşte pe sfinţii Săi, cu care şi noi cântări de laudă ca acestea îţi aducem ţie:

Bucură-te, că cinstitele tale moaşte au scăpat nefurate şi nevătămate;
Bucură-te, că cei de alt neam au fost alungaţi cu ruşine şi deşerţi;
Bucură-te, că înăuntrul altarului moaştele tale au fost aşezate de preoţii Bisericii;
Bucură-te, căci credincioşii s-au bucurat de aceasta;
Bucură-te, că acolo au fost săvârşite neîncetate minuni printr-însele;
Bucură-te, că şi demonii au fost alungaţi din mulţi oameni;
Bucură-te, că uneori s-a arătat stâlp de foc din cer deasupra lor;
Bucură-te, că alteori şi îngerii s-au pogorât spre dânsele;
Bucură-te, că uneori din ele a ieşit bună mireasmă de negrăit;
Bucură-te, că prin ele s-au tămăduit toate felurile de boli;
Bucură-te, că pretutindeni a străbătut vestea minunii ce s-a făcut;
Bucură-te, că Dumnezeu bine a voit ca vestirea ta să ajungă şi până la marginile pământului;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

 Condacul al 11-lea

Împodobite fiind cu harul de tot felul de minuni cinstitele şi sfintele tale moaşte, mucenice al lui Hristos, vrednicule de laudă, toţi dreptcredincioşii le cinstesc şi le sărută. Pentru aceea tu, având îndrăzneală către Dumnezeu, Stăpânul tuturor, mijloceşte acestora, de la Dânsul, în viaţa aceasta sănătate trupească şi în veacul ce va să fie mântuire sufletească, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

 Icosul al 11-lea

Făclie cu totul luminoasă fiind cinstitele tale moaşte, mucenice mult-chinuite, pusă în sfeşnicul Bisericii şi luminând mult timp partea locului unde ai pătimit, după aceea, prin vrerea lui Dumnezeu şi prin stăruinţa unui drept-credincios domn, în ţara Moldovei adusă fiind, neîncetat luminează şi raze de minuni, spre toţi cei ce aleargă la ele cu credinţă, revarsă.

Pentru aceea şi noi de acelaşi dar împărtăşindu-ne, zicem ţie:
Bucură-te, rază a luminii celei neînserate şi gânditoare;
Bucură-te, că peste toate părţile cele de sub cer eşti luminător;
Bucură-te, luceafăr prealuminos al zilei celei neînserate;
Bucură-te, că şi la noi prin oarecare iconomie ai fost adus din altă parte;
Bucură-te, că şi acolo multă vreme razele ţi-au strălucit;
Bucură-te, că iarăşi înapoi ai venit prin vrerea lui Dumnezeu;
Bucură-te, smirnă totdeauna binemirositoare în Biserica lui Hristos;
Bucură-te, că împărtăşeşti de bună mireasmă pe toţi cei ce aleargă la tine;
Bucură-te, vas de mir neîmpuţinat şi de nenumărate vindecări încăpător;
Bucură-te, că împarţi îndeajuns tuturor celor ce au trebuinţă;
Bucură-te, că Împăratul cerurilor a vărsat peste tine slavă şi mare cuviinţă;
Bucură-te, că ne-ai îndestulat şi pe noi de darul tămăduirilor a tot felul de neputinţe;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

 Condacul al 12-lea

Dar luând de la Dumnezeu, întru tot lăudate şi mult-pătimitorule mucenice, vindeci pe toţi de tot felul de boli, nu numai trupeşti, ci şi sufleteşti; iar acum, stând înaintea lui Hristos, Cel ce te-a întărit pe tine spre pătimire, nu înceta mijlocindu-ne mântuire sufletească şi nouă, celor ce cu dragoste şi cu multă cucernicie facem pomenirea ta şi cântăm neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

 Icosul al 12-lea

Lăudând, cântând şi fericind chinurile tale cele cu multă durere, răbdarea cea până în sfârşit, vitejia şi bărbăţia cea nebiruită ce ai arătat în trupul cel ca de diamant, pe care Hristos, purtătorul de biruinţă, l-a preaslăvit în cer şi pe pământ, şi nouă nevrednicilor ni l-a dăruit, Sfinte Mare Mucenice Ioane, zicem ţie acestea:

Bucură-te, că eşti împreună-locuitor şi petrecător cu oştile îngereşti;
Bucură-te, că eşti dus şi cu dragoste petrecut la locaşurile cele cereşti de cetele muceniceşti;
Bucură-te, că eşti încununat cu mărire de însăşi mâna Împăratului Hristos;
Bucură-te, că Însuşi Domnul te-a luat pe tine la odihna cea veşnică după multele pătimiri;
Bucură-te, că ţi-ai adunat comoară nejefuită în ceruri;
Bucură-te, că ai agonisit plată multă acum întru strălucirile sfinţilor;
Bucură-te, că în încercări şi nevoi eşti nouă tare ajutător;
Bucură-te, că eşti fierbinte solitor bucuriei şi slavei celei veşnice;
Bucură-te, că eşti izvor nedeşertat de vindecări neputincioşilor;
Bucură-te, că eşti o curgere neîncetată de mângâieri celor întristaţi;
Bucură-te, că prin tine avem nădejde a fi scăpaţi de toate relele întâmplări vătămătoare şi nefolositoare;
Bucură-te, că prin tine aşteptăm a dobândi bunătăţile cele de-a pururea fiitoare;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

 Condacul al 13-lea

O, mult-pătimitorule al lui Hristos, Sfinte şi Mare Mucenice Ioane, primind această umilă rugăciune a noastră, ce se aduce ţie acum din inimă, ne izbăveşte pe noi de toate vătămările sufleteşti şi trupeşti, de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi şi de chinul cel veşnic, cu rugăciunile tale cele bine-primite de Dumnezeu, ca împreună cu tine în veacul ce va să fie, în locaşurile sfinţilor, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi iarăşi se zice Icosul 1: Îngerilor iubită şi plăcută a fost şi mai înainte..., Condacul 1: Apărătorului şi sprijinitorului creştinătăţii...,

(sursa: doxologia)

 

 

POSTAREA DE DIMINEATA

 

Acatistul zilei – 1 august

 Pentru rugaciunile Sfintilor 7 Mucenici Macabei, cu mama lor Solomoni si dascalul lor Eleazar, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, milueste-ne pe noi pacatosii.

Nota: pentru ca in aceasta zi nu este acatist, am ales sa postez acatistul restant din data de 16 mai

 Acatistul Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei

 

Condacul 1

Preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţi Sila, Paisie și Natan, care s-au nevoit duhovniceşte în Sihăstria Putnei şi, ca nişte stele luminoase, au strălucit pe cerul Bisericii româneşti, cântări de laudă să le aducem cu dragoste, ca, prin mijlocirile lor, de toate nevoile şi necazurile izbăvindu-ne, să le cântăm: Bucură-te, treime de Cuvioși Părinți!

 Icosul 1

Îngerul Sfatului Celui Mare, Iisus Hristos Domnul, v-a chemat pe voi, fericiţilor Părinţi Sila, Paisie şi Natan, încă din fragedă vârstă la viaţa îngerească. Iar voi, răspunzând chemării, v-aţi arătat prin har şi prin nevoinţă fii ai Tatălui ceresc, pentru aceea vă cântăm:

Bucuraţi-vă, aleșii Tatălui;
Bucuraţi-vă, următorii Fiului;
Bucuraţi-vă, ale Duhului lăcaşuri;
Bucuraţi-vă, ale Treimii sălaşuri;
Bucuraţi-vă, îngeri pământeşti;
Bucuraţi-vă, oameni cereşti;
Bucuraţi-vă, lumini duhovniceşti;
Bucuraţi-vă, făclii soborniceşti;
Bucuraţi-vă, vlăstare ale Duhului;
Bucuraţi-vă, fii ai tunetului;
Bucurați-vă, flori din pustie;
Bucuraţi-vă, a monahilor bucurie;
Bucură-te, treime de Cuvioși Părinţi!

 Condacul al 2-lea

Iubind din pruncie curăţia, Cuvioase Părinte Sila, ai mers la Stareţul Ghedeon din Schitul Orăşeni, precum cerbul însetat la izvoarele apelor, așa cum zice psalmistul, şi te-ai supus ascultării, maica smereniei și a întregii înțelepciuni, ca un viteaz ostaş al lui Hristos, cântând: Aliluia!

 Icosul al 2-lea

Înţelegerea cea cu anevoie de înţeles - taina mântuirii - vrând tânărul Sila să o înţeleagă prin trăire, a luat asupra sa crucea lepădării de sine şi L-a descoperit în inima sa pe Hristos Cel înviat, pentru care îl lăudăm:

Bucură-te, ales ca şi Ieremia, din Vechiul Legământ;
Bucură-te, viteaz ca şi David cel preablând;
Bucură-te, nou Abel prin viaţă curată;
Bucură-te, nou Moise prin înţelegere dreaptă;
Bucură-te, a Moldovei odraslă frumoasă;
Bucură-te, a Bisericii stea luminoasă;
Bucură-te, iubitor al slujbelor dumnezeieşti;
Bucură-te, râvnitor al tainelor duhovniceşti;
Bucură-te, ascultător al dumnezeiescului cuvânt;
Bucură-te, împlinitor al acestuia cu mult avânt;
Bucură-te, dispreţuitor al gândurilor trupeşti;
Bucură-te, cinstitor al viețuirii îngereşti;
Bucură-te, Sfinte Părinte Sila, de trei ori fericite!

 Condacul al 3-lea

Puterea Celui Preaînalt te-a umbrit, Părinte Paisie, şi ţi-a sădit în suflet dumnezeiescul dor, de care aprins fiind şi cu lacrimi udând pământul inimii tale, ai secerat spicele sfintelor virtuţi, cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având pe Cuvântul cel veşnic în inima sa Cuviosul Paisie, după ce s-a ostenit în viaţa de obşte, tânjind după viaţa pusnicească, a alergat la Stareţul Sila, care, bucurându-se, a săltat duhovniceşte şi i-a binecuvântat dorirea, iar noi îi strigăm:

Bucură-te, mlădiţă duhovnicească;
Bucură-te, floare pustnicească;
Bucură-te, rod al ascultării;
Bucură-te, fiu al înfrânării;
Bucură-te, ucenic osârduitor;
Bucură-te, părinte primitor;
Bucură-te, cămară a fecioriei;
Bucură-te, vistierie a sărăciei;
Bucură-te, nou Iov întru răbdare;
Bucură-te, alt Avraam prin ascultare;
Bucură-te, cel ce, peste tot, nume bun ai lăsat;
Bucură-te, cel ce de adierea Sfântului Duh ești purtat;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Paisie!

 Condacul al 4-lea

Viforul ce se ridicase împotriva fiilor Bisericii dreptslăvitoare, s-a abătut asupra Moldovei Binecredinciosului Voievod Ştefan şi a risipit multe biserici şi mănăstiri; dar, ajungând la schitul tău, Sfinte Natan, i-ai stat împotrivă ca un stâlp însufleţit şi străjer al predaniei Sfinţilor Părinţi şi al limbii româneşti, cântând: Aliluia!

 Icosul al 4-lea

A auzit Sfântul Ierarh Iacob Putneanul de virtuţile care îţi împodobeau sufletul şi de râvna pentru credinţa cea dreaptă şi, văzând darul scrierii tale celei frumoase, te-a ales a-i fi părinte duhovnicesc şi îndeaproape lucrător împreună cu el, iar noi îţi cântăm aşa:

Bucură-te, al Ortodoxiei fierbinte apărător;
Bucură-te, cel ce ne ești părinte rugător;
Bucură-te, îndemnătorul nostru prin aleasa-ţi nevoinţă;
Bucură-te, izbăvitorul nostru de crunta suferinţă;
Bucură-te, sfinţit mărturisitor;
Bucură-te, drept propovăduitor;
Bucură-te, cel ce ne scapi de asupritori;
Bucură-te, cel ce ne ferești de înșelători;
Bucură-te, cu Iacob Putneanul împreună-lucrător;
Bucură-te, al neamului românesc ocrotitor;
Bucură-te, cel ce multe cărţi te-ai ostenit a scrie;
Bucură-te, cel ce numele ctitorilor ai făcut peste veacuri să se ştie;
Bucură-te, Sfinte Părinte Natan, mult-nevoitorule!

 Condacul al 5-lea

Pe Soarele cel în Trei Lumini, înţelegându-L treimea Cuvioşilor Părinţi că străluceşte cu putere în neînseratul nostru Răsărit, prin curăţia inimii L-au văzut şi s-au arătat martori ai Lui, cu adevărat, prin vieţuirea lor cea sfântă, strigând: Aliluia!

 Icosul al 5-lea

Văzând vrăjmașii nevăzuţi, în Sfinţii Cuvioşi Sila, Paisie și Natan, harul Duhului Sfânt agonisit prin aspre osteneli și neîncetate rugăciuni, nerăbdând strălucirea sa, s-au pornit cu ură împotriva lor, cu multe uneltiri pricinuitoare de lipsuri, pentru care sfinţii aud acum de la noi acestea:

Bucuraţi-vă, icoane ale schimei îngereşti;
Bucuraţi-vă, crini ai viețuirii călugăreşti;
Bucuraţi-vă, luceferi mult strălucitori;
Bucuraţi-vă, nori de lumină purtători;
Bucuraţi-vă, locuitori ai Ierusalimului ceresc;
Bucuraţi-vă, rugători pentru neamul românesc;
Bucuraţi-vă, fii luminaţi ai Bisericii Ortodoxe străbune;
Bucuraţi-vă, părinţi rugători ai celor ce vieţuiesc în lume;
Bucuraţi-vă, cei ce, flămânzind, pe mulţi aţi săturat;
Bucuraţi-vă, cei ce, însetând, pe mulţi aţi adăpat;
Bucuraţi-vă, cei ce, sărăcind, pe mulţi aţi îmbogăţit;
Bucuraţi-vă, cei ce, pătimind, pe mulţi aţi întărit;
Bucură-te, treime de Cuvioși Părinți!

 Condacul al 6-lea

Vestitor şi purtător de Dumnezeu făcându-se Cuviosul Sila, a alergat la Sihăstria Putnei şi mult s-a ostenit pentru acest sfânt lăcaş şi pentru lavra cea mare a Putnei, adunând milostenii de la bunii creştini şi de la domnitorii binecredincioşi, pentru toate cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

 Icosul al 6-lea

Strălucind la plinirea vremii în Sihăstria Putnei prin harul stăreţiei, Părinte Sila, ai izgonit din inimile tuturor celor ce alergau la tine întunericul înşelării; și idolii patimilor, nerăbdând călăuzirea ta luminoasă, au căzut, iar fiii tăi duhovniceşti, care s-au izbăvit de ei, te cinsteau așa:

Bucură-te, îndreptător al vieţuirii pustniceşti;
Bucură-te, izgonitor al nălucirilor diavoleşti;
Bucură-te, cel ce ai biruit rătăcirea;
Bucură-te, cel ce ai adus izbăvirea;
Bucură-te, cel ce ai înecat pe netrupescul Faraon;
Bucură-te, propovăduitor al Celui ce este Dumnezeu și Om;
Bucură-te, stâlp luminos şi călăuzitor;
Bucură-te, comoară frumoasă a virtuţilor;
Bucură-te, dascăl al rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, învăţător al vieţuirii neîntinate;
Bucură-te, când se cinstește astăzi al tău nume;
Bucură-te, cel ce prin minuni ajuți întreaga lume;
Bucură-te, Sfinte Părinte Sila, de trei ori fericite!

 Condacul al 7-lea

Vrând a te depărta şi mai mult de acest veac înşelător de acum, Cuvioase Paisie, te-ai predat cu totul proniei celei dumnezeieşti şi lăsând egumenia Mănăstirii „Sfântul Ilie”, ai fost rânduit la Mănăstirea Râşca şi apoi ai ales, cu înţelepciune, a trăi în sihăstrie, pentru care cântăm: Aliluia

 Icosul al 7-lea

Arătat-a Ziditorul făptură nouă pe Sfântul Părinte Paisie, atunci când prin dumnezeiasca voie s-au aflat moaştele sale de minuni făcătoare şi de bună mireasmă izvorâtoare, împreună cu ale părinţilor săi duhovniceşti Sila şi Natan, printre ruinele vechii bisericii a Sihăstriei Putnei. Iar noi, bucurându-ne de această arătare, îl lăudăm strigându-i:

Bucură-te, luminător al celor ce se ostenesc;
Bucură-te, povăţuitor al celor ce se mântuiesc;
Bucură-te, surpare a vrăjmaşilor nevăzuţi;
Bucură-te, pierzare a războinicilor văzuţi;
Bucură-te, cel ce te-ai suit la cer prin fapte bune;
Bucură-te, cel ce ai urât împătimirea cea către lume;
Bucură-te, cel ce ai dispreţuit îndulcirile lumeşti;
Bucură-te, cel ce ai alungat puterile diavoleşti;
Bucură-te, cel ce pe Satana l-ai biruit;
Bucură-te, cel ce pe Hristos L-ai preaslăvit;
Bucură-te, cel ce pe cinstitorii tăi îi păzești;
Bucură-te, cel ce izvor de bună-mireasmă eşti;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Paisie!

 Condacul al 8-lea

Văzând naşterea minunată a Cuviosului Paisie în Betleemul cel ceresc, Cuviosul Natan, simţindu-şi apropiatul sfârşit mai mult s-a înstrăinat de lumea aceasta, şi mintea cu totul în cer şi-a mutat prin neîncetată rugăciune, cântând, ca un adevărat fiu al Bunei-Vestiri, Celui în peşteră născut şi în iesle înfăşat: Aliluia!

 Icosul al 8-lea

Cu totul fiind între cei de jos, pe care îi păstorea, Cuviosul Natan, de părinţii Sila şi Paisie şi de întreaga Biserică cerească nicicum nu era despărţit cu mintea şi cu duhul, că, urmând Cuvântului Celui Necuprins, punea în inima sa suişuri dumnezeieşti şi împreună cu ei preamărea pe Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, pentru care şi noi, îi aducem laude, zicând:

Bucură-te, trandafir neveştejit;
Bucură-te, crin preasfinţit;
Bucură-te, cel ce te rogi pentru noi;
Bucură-te, cel ce ne izbăveşti din nevoi;
Bucură-te, cel ce ne dai vindecare;
Bucură-te, cel ce în ispite ne dai răbdare;
Bucură-te, cel ce ne mijloceşti cunună de viaţă;
Bucură-te, cel ce ne dăruieşti a harului dulceaţă;
Bucură-te, cu  Natan, prorocul pocăinţei;
Bucură-te, cu Iacob Putneanul, apărătorul credinţei;
Bucură-te, bună-mireasmă a virtuţilor sfinte;
Bucură-te, iscusit meşteşugar de cuvinte;
Bucură-te, Sfinte Părinte Natan, mult-nevoitorule!

 Condacul al 9-lea

Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al îndumnezeirii Sfinţilor Părinţi Sila, Paisie şi Natan, căci, purtători de trup fiind, au vieţuit ca îngerii cei fără de trup, şi, trăind în lumea aceasta, s-au arătat mai presus de ea, învistierind în inima lor cea curată Focul cel mistuitor, pe Domnul Cel neapropiat, Căruia cu un glas I-au cântat: Aliluia!

 Icosul al 9-lea

Pe ritorii cei mult-vorbitori şi necredincioşi ai acestui veac îi vedem tăcând ca nişte peşti fără de glas înaintea sfintelor voastre moaşte purtătoare de har şi frumos-mirositoare; că nu se pricep să spună în ce chip deşi aţi murit, sunteţi vii între credincioşi şi între următorii nevoinţei voastre ca nişte adevăraţi părinţi. Iar noi, minunându-ne de o taină ca aceasta, cu evlavie vă cinstim:

Bucuraţi-vă, părinţi preaiubiţi;
Bucuraţi-vă, doctori iscusiţi;
Bucuraţi-vă, călăuze cerești;
Bucuraţi-vă, albine duhovniceşti;
Bucuraţi-vă, harpe bine-glăsuitoare;
Bucuraţi-vă, izvoare frumos curgătoare;
Bucuraţi-vă, cei ce talanţii încredinţaţi i-aţi înmulţit;
Bucuraţi-vă, cei ce slugi credincioase v-aţi dovedit;
Bucuraţi-vă, preoți cu numărul Treimii;
Bucuraţi-vă, fii ai Cincizecimii;
Bucuraţi-vă, cei ce uşile cerului ni le deschideţi;
Bucuraţi-vă, cei ce poarta largă pierzării ne-o închideţi;
Bucură-te, treime de cuvioși părinți!

 Condacul al 10-lea

Vrând să mântuiască pe cei ce din dragoste pentru El au părăsit lumea, Mai-marele păstorilor, a aşezat în fruntea turmei celei duhovniceşti de la Sihăstria Putnei pe bunul păstor Sila, ca pe un luminător al asemănării cu Dumnezeu, care pe toţi îi îndemna să cânte: Aliluia!

 Icosul al 10-lea

Zid eşti, Părinte Sila, prin rugăciunile tale către Hristos, celor ce trăiesc în curăţie şi tuturor celor ce aleargă la sfintele tale moaşte; că Mirele sufletelor noastre te-a arătat pe tine vas ales al darurilor Duhului Sfânt, iar pe noi ne-a învăţat să-ţi cântăm:

Bucură-te, alabastru cu mir ceresc;
Bucură-te, liman al celor ce se nevoiesc;
Bucură-te, toiag al nevăzătorilor;
Bucură-te, îndrumător al călătorilor;
Bucură-te, furnică mult nevoitoare;
Bucură-te, albină de nectar sfânt adunătoare;
Bucură-te, ctitor de lăcaşuri sfinte;
Bucură-te, cel îndumnezeit la minte;
Bucură-te, plugar duhovnicesc;
Bucură-te, sihastru dumnezeiesc;
Bucură-te, diamant al răbdării;
Bucură-te, icoană a înfrânării;
Bucură-te, Sfinte Părinte Sila, de trei ori fericite!

 Condacul al 11-lea

Ostaşule viteaz al Împăratului ceresc, Sfinte Părinte Paisie, nu se pricepe mintea noastră a-ţi aduce laude pe măsura vredniciei tale; că se biruieşte şi mintea cea mai presus de lume a te lăuda pe tine şi pe cei împreună cu tine nevoitori; însă, ca un bun părinte, primeşte dragostea noastră cea duhovnicească şi pe cei buni, în bunătate îi păzeşte, iar pe cei răi, buni îi fă cu bunătatea Celui singur Bun şi de oameni Iubitor, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

 Icosul al 11-lea

Făclie primitoare de Lumina cea din Lumină vedem pe Cuviosul Stareţ Paisie împotrivindu-se întunericului neştiinţei, uitării şi nepăsării duhovniceşti; şi, aprinzând în sine râvna cea dumnezeiască, pe toţi îi învaţă a trăi în chip cucernic și bineplăcut Domnului, pentru care se cinsteşte cu acestea:

Bucură-te, învăţător al neîmprăştierii;
Bucură-te, cel ce ai primit darul înainte-vederii;
Bucură-te, cu Paisie Egipteanul, Sfântul tău ocrotitor;
Bucură-te, cu Paisie de la Neamț, în acelaşi veac nevoitor;
Bucură-te, cu Sila şi Natan rugător pentru noi;
Bucură-te, cu Daniil Sihastru, mângâietor în nevoi;
Bucură-te, împreună cu ierarhul Leontie mijlocitor;
Bucură-te, împreună cu Ştefan cel Mare mărturisitor;
Bucură-te, împreună cu toţi sfinţii Moldovei luminător;
Bucură-te, împreună cu toţii sfinţii României ocrotitor;
Bucură-te, cel ce asculți a noastră rugăciune;
Bucură-te, ce ce ne primești smerita închinăciune;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Paisie!

 Condacul al 12-lea

Cu harul şi puterea mijlocirii tale, Părinte Natan, ocroteşte Biserica noastră, poporul acesta şi toată suflarea dreptslăvitoare de toată reaua întâmplare, de rătăciri și dezbinări, de ispitele ce vin de la trup, de la lume şi de la diavol, iar în ceasul din urmă ne fii aproape cu solirile tale, ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

 Icosul al 12-lea

Cântând arătarea ta în aceste vremuri din urmă, te fericim toţi, Părinte Natan fericite, împreună cu toţi Sfinţii ştiuţi şi neştiuţi ce s-au nevoit şi au strălucit în părțile Bucovinei, ca pe un puternic mijlocitor înaintea Sfintei Treimi şi ca pe un ocrotitor şi mângâietor al tuturor celor ce te fericesc aşa:

Bucură-te, cel ce în trezvie te-ai arătat ca un Heruvim;
Bucură-te, cel ce în rugăciune ai fost ca un Serafim;
Bucură-te, al iubirii lui Hristos purtător;
Bucură-te, al Bunei-Vestiri propovăduitor;
Bucură-te, iubitor al sărăciei;
Bucură-te, părinte al pustiei;
Bucură-te, cel ce, flămânzind pe pământ, în cer te veselești;
Bucură-te, cel ce, însetând puţin în lume, har din cer dăruiești;
Bucură-te, cel ce, pătimind, te-ai bucurat;
Bucură-te, cel ce, în lipsuri fiind, ai răbdat;
Bucură-te, cel cu Sfinţii Sila şi Paisie împreună-nevoitor;
Bucură-te, pentru fiii Bisericii Răsăritului mijlocitor;
Bucură-te, Sfinte Părinte Natan, mult-nevoitorule!

 Condacul al 13-lea

O, prealăudată treime de Cuvioşi: Sila, Paisie și Natan, cercetează-ne și ne ascultă pe noi, primește această smerită rugăciune a noastră și cere pentru noi Preasfintei Treimi ca viața noastră în pace şi în adevărată pocăinţă să o săvârșim, iar în veacul ce va să fie răspuns bun să aflăm la înfricoşătoarea judecată, ca, împreună cu voi să cântăm Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh: Aliluia! (de trei ori)

 Rugăciune

Sfinților Cuvioşi Părinţi Sila, Paisie şi Natan, iubind pe Dumnezeu şi frumusețea Casei Lui, în vieţuirea voastră mult v-aţi ostenit şi aţi strălucit cu virtuţile, iar talanţii cei daţi vouă de Părintele ceresc, de unde este toată darea cea bună, i-aţi înmulţit, prin osteneala mâinilor şi prin neîncetata rugăciune, în vremuri de linişte şi pace, ca şi în anii de lipsuri şi greutăţi ai stăpânirii străine. De Dumnezeu-purtătorilor Părinţi, care ne-aţi lăsat sfintele voastre moaște ca mărturie a sfințeniei, întăriţi-ne cu rugăciunile voastre ca să putem trece prin valul ispitelor de tot felul, să iubim credinţa cea dreaptă, limba strămoşească şi neamul. Luminaţi-ne calea, ca să nu ne pierdem în învălmăşeala grijilor acestei lumi, ci prin mijlocirile voastre să ajungem şi noi la frumuseţea cea negrăită a Luminii celei neînserate şi la odihna şi bucuria veşnică a Împărăției cerurilor, slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.

(sursa: doxologia)