Minunile Maicii Domnului in ostiri
Maica Domnului, prin Sfânta sa icoană ajută pe ruşi în lupta lor
cu tătarii
Temerlic,
împăratul tătarilor, a vrut să meargă în Rusia mare, să o prade. În acea vreme,
preoţii au adus la Moscova Sfânta icoană a Maicii Domnului, de la Vladimir. În
întâmpinarea ei a ieşit Preasfinţitul Mitropolit, cu tot soborul rânduielii
duhovniceşti şi cu mulţime de popor. Când au văzut Sfânta icoană, au căzut cu
toţii la pământ şi s-au închinat ca însăşi Maicii lui Dumnezeu, Ceea ce venise
la dânşii, şi cu negrăită bucurie au primit-o, şi multe lacrimi vărsau privind
spre dânsa, rugându-se ca să se izbăvească de năvălirea păgânilor. Şi nu le-au
fost în zadar rugăciunile lor, cele cu dinadinsul făcute, căci în aceeaşi zi în
care s-a dus în Moscova, cinstita icoană a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu,
păgânul împărat îngrozindu-se de o vedenie înfricoşată pe care a avut în vis, s-a
tulburat şi a fugit înapoi cu toată puterea sa, nefiind alungat de nimeni.
Vedenia
ce a avut-o a fost aşa: se făcea înaintea sa un munte preaînalt, pe al cărui
vârf mergeau arhiereii împotriva lui, având toiege de aur în mâini şi
îngrozindu-l pe el. Iar deasupra arhiereilor, în văzduh, au văzut o strălucire
neobişnuită şi o împărăteasă stând în mijloc, în slavă negrăită, îmbrăcată în
haine de porfiră, înconjurată cu raze ca de fulger şi strălucind mai mult decât
soarele. Împrejurul ei era mulţime nenumărată de ostaşi înarmaţi, slujindu-i şi
pregătindu-se ca de război. Împărăteasa îşi avea mâinile sale întinse în sus,
ca o rugătoare fierbinte către Dumnezeu. Apoi a văzut-o pe ea cum îl înfricoşa
cu groază, ca să se ducă din hotarele pământului Rusiei, ca şi cum poruncind ostaşilor
săi ca să se pornească asupra lui. De acea înfricoşată vedenie s-a cutremurat păgânul
împărat, şi sărind de pe pat, a răcnit înfricoşat: „Oh, vai mie, ce este această
vedenie înfricoşată?”. Tremura şi se temea suspinând, şi era în mare
nepricepere.
După
un ceas, venindu-şi în sine, a chemat pe domnii şi voievozii lui, şi a început
a le spune lor ceea ce văzuse, încă tremurând de frică. Aceia auzind ceea ce li
se spunea, şi văzând pe împăratul lor tremurând, s-au înspăimântat şi ei
asemenea, şi ziceau unul către altul: „Ce să fie aceasta?”. Unii au zis: „Împărăteasa
ce s-a văzut, este Maica Dumnezeului creştinesc, Iisus Hristos, şi se cunoaşte
că voieşte să apere pe Creştini; pentru că Aceea le este lor Ajutătoare şi Purtătoare
de grijă”. Temerlic a zis: „Dacă Creştinii au o Ajutătoare ca Aceasta, apoi în
zadar ne-am pornit noi asupra lor şi fără de spor ne ostenim. Căci de ar
trimite asupra noastră măcar pe unul din cei ce stau înaintea Ei, atunci, pe
noi pe toţi ne va birui, şi nici loc nu vom putea afla unde să fugim”. Şi aşa, păgânul
împărat s-a întors înapoi cu toată oştirea lui, fugind cu ruşine. Părându-li-se
păgânilor, cum că ar fugi în urma lor multe cete de ostaşi din pământul Rusiei,
erau cuprinşi de frică mare, încât, unul pe altul se călcau, şi îşi aruncau
armele şi prăzile lor. Şi aşa au câştigat cei drept-credincioşi biruinţa asupra
vrăjmaşilor, fără de război şi fără de sânge, cu rugăciunile Preacuratei
Fecioarei Născătoarei de Dumnezeu, căreia şi Celui Născut dintru Dânsa, Hristos
Dumnezeu, să-I fie de la noi cinste, mulţumire şi închinăciune, acum şi pururea
şi în vecii vecilor. Amin
(Minunile
Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu