Pentru rugaciunile Sfintilor 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Întru
această zi, cuvânt pentru cei îngâmfati de trufie.
Nu te înălta, omule, ca
să nu cazi si să dai pierzării sufletul tău. Urât este, înaintea lui Dumnezeu
si a oamenilor, tot omul cel mândru. Pentru că, începutul păcatului omenesc
este mândria si cel ce se tine de ea este urât tuturor. Iar sfârsitul mândriei
este căderea de la Dumnezeu, pentru că inima celui mândru nu are umilintă. O,
sărmane om, de ce te înalti, fiind pământ si cenusă? Că cine este mai nebun,
decât cel mândru? Trufasul, cu mândria umflându-se este ca o băsică de apă ce
scoate glas fătarnic. O, măretule, cunoaste-ti firea ta, că din fire esti
muritor, iar tu, cu mândria, te socotesti a fi vesnic. „Chiar de ai zbura
înalt, cu gândul, ca un vultur, si de acolo te voi surpa”, zice Domnul; pentru
că El, mândrilor, le stă împotrivă. Atunci, cei mândri, căindu-se vor zice: „Ce
ne-a folosit nouă mândria noastră si la ce ne-a ajutat nouă bogătia cea cu
mândrie? Toate acelea au trecut ca o umbră si la chinurile vesnice ne vor
duce.” Din care, să ne izbăvească pe noi Domnul; Dumnezeul nostru, a Căruia
este slava, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin. (Proloage)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu